Modificări

Salt la: navigare, căutare

Grigorie al III-lea al Romei

649 de octeți adăugați, 10 decembrie 2018 04:29
infocasetă
{{ÎmbunătățireCutie Biografie Episcopi| Nume = Grigorie al III-lea al Romei| Imagine = [[Fișier:Pope_Gregory_III.jpg|230 px|Papa Grigorie al III-lea]]| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]| Reşedinţă = Roma| Formulă = Sanctitatea Sa| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei| Perioada = 731 - 741| Predecesor = [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]| Succesor = [[Zaharia al Romei|Zaharia]]| Hirotonire preot = | Hirotonire episcop = [[18 martie]] 731| Consecratori = | Titluri precedente = Cardinal (726-731)| Funcţii =| Data naşterii = ?| Locul naşterii = Roma| Data morţii = [[28 noiembrie]] 741| Locul morţii = Roma|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''[[Grigorie]] al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în martie februarie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.
==Viața==
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]], la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[Listă a episcopilor Romei|episcop al Romei]] decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să își modereze poziţia față de [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] și să nu îi mai persecute pe [[iconodul]]i. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor [[icoană|icoane]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum și episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă.
14.991 de modificări

Meniu de navigare