Grigorie al II-lea al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
Preafericitul '''Grigorie al II-lea al Ciprului''' (gr. Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost [[Patriarh]] de [[Constantinopol]] între anii 1283 şi 1289. S-a opus cu tărie învăţăturii despre [[filioque]] pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la [[Crez]].
 
Preafericitul '''Grigorie al II-lea al Ciprului''' (gr. Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost [[Patriarh]] de [[Constantinopol]] între anii 1283 şi 1289. S-a opus cu tărie învăţăturii despre [[filioque]] pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la [[Crez]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
−
Gregory was born in 1241 into a middle class family that was of noble origin. At birth he was given the name George. The family lived on Cyprus during the time of the Frankish occupation of the island. On Latin occupied Cyprus, Gregory found the level of gaining an education among the Greeks limited, so he became a student in a Latin school. As he had difficulty learning Latin, the knowledge he gained of grammar and Aristotle's Logic was limited. He had to look elsewhere for the education he wanted.
+
Grigorie s-a născut în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. La naştere a primit numele de Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupaţiei france a insulei. În Ciprul ocupat de latini, Grigorie a aflat că poate accede la o educaţie mai înaltă faţă de nivelul grecilor din insulă, astfel că el a devenit student la o şcoală latină. Deoarece avea dificultăţi la învăţarea limbii latine, cunoştinţele pe care le-a dobândit în domeniul gramaticii şi logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învăţătura pe care o dorea.
  
−
His quest for a good education in rhectorics carried him to the mainland, to Ephesus in Asia Minor, then to Nicea, and finally to Constantinople to study under George Acropolites. In 1261, the Latin forces occupying Constantinople were ejected from the city, and the court then returned. Gregory joined the intellectual life of the city and became a teacher and a participant in the Paleologian renaissance. Among his students was Nikephoros Chumnos.  
+
Căutarea sa referitoare la o educaţie înaltă în retorici l-a dus pe continent, la [[Efes]] în Asia Mică, apoi la [[Niceea]] şi, ulterior, la [[Constantinopol]] unde a studiat cu Gheorghe Acropolites?. În 1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt scoase din oraş şi curtea imperială se reîntoarce. Grigorie aderă la viaţa intelectuală a oraşului şi devine profesor şi participant la renaşterea paleologiană. Printre studenţii săi s-a aflat şi Nichifor Chumnos.  
  
−
In 1283, Gregory was chosen Patriarch of Constantinople. Occupying the patriarchal [[see]], he inherited the political and religious problems that had grown through the Latin occupation and the unionist [[Council of Lyon]] of 1274. The issues that arose from the aggressive attempts for union with Rome by Emperor Michael VIII and Patr. John XI Beccus became entangled with the controversy over the ‘’filioque’‘.
+
În 1283, Grigorie este ales Patriarh de Constantinopol. Ocupând [[Scaunul Episcopului|scaun]]ul patriarhal, el a moştenit şi problemele religioase şi politice care crescuseră în timpul ocupaţiei latine şi în urma [[Sinodul din Lyon|Sinodului unionist]] din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma ale împăratului Mihail al VIII-lea şi patriarhului Ioan al XI-lea Beccus au devenit şi mai încurcate prin controversa din jurul ‘’filioque’‘.
  
−
In the Spring of 1285, Gregory called the Synod of Blachernae to resolve the dispute between the followers of [[Arsenius Autoreianus of Constantinople|Arsenius]] and [[Joseph II of Constantinople|Josephus II]] concerning their unionists positions and the filioque. During the synod, Gregory presented his position on the filioque in his Tome<ref>[[http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html]] Exposition of the ''Tomus'' of Faith Against Beccus</ref> opposing John XI’s theological innovation. In his Tome, Gregory presented not just a repeat of the formulations of Photius and Athanasius, but a reasoned theological contribution that worked out the implications of writings of the [[Cappadocian Fathers]] and [[John of Damascus]] on the procession of the [[Holy Spirit]].  
+
În primăvara lui 1285, Grigorie a convocat Sinodul din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui [[Arsenie Autoreianus de Constantinopol|Arsenie]] şi [[Iosif al II-lea al Constantinopolului|Iosif al II-lea]] privitor la poziţiile lor unioniste şi la filioque. În timpul sinodului, Grigorie şi-a prezentat poziţia referitor la filioque în lucrarea sa  Tome<ref>[[http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html]] Expunere a ''Tomus''-ului credinţei împotriva lui Beccus</ref> opunându-se inovaţiei teologice a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sa, Grigorie nu a prezentat doar o repetare a formulelor lui Fotie şi Atanasie ci a adus şi o contribuţie teologică raţională care s-a încheiat cu implicaţiile scrierilor [[Părinţii capadocieni|Părinţilor capadocieni]] şi ale lui [[Ioan Damaschin]]ul despre lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].  
  
−
Patr. Gregory’s contemporaries did not see the impact of his insightful words. These words became the forerunner of fourteenth century Palamite Theology. While his contemporaries generally accepted his orthodoxy, they pressured him to resign, which he did in 1289. That he did resign and not continue to press the issue is evidence of his pastoral sensitivity to the importance of healing of the political divisions that were tearing the church during his lifetime.
+
Contemporanii Patriarhului Grigorie nu au sesizat impactul intuiţiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din secolul al XIV-lea. Deşi contemporanii săi i-au acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forţat să demisioneze, ceea ce el a şi făcut în 1289. Prin aceea că el a demisionat şi nu a continuat să preseze pe acest subiect, este o dovadă a sensibilităţii sale pastorale faţă de importanţa vindecării divizării politice care se abătuse asupra bisericii din timpul vieţii sale.
  
−
Patr. Gregory II is noted for his many published works and his autobiography. He reposed in 1290.
+
Patriarhul Grigorie al II-lea s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări publicate şi prin autobiografia sa. El a adormit în Domnul în 1290.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 21: Linia 21:
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
−
înainte=[[John XI Beccus]]|
+
înainte=[[Ioan al XI-lea Beccus]]|
−
titlu=[[List of Patriarchs of Constantinople|Patriarch of Constantinople]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh de Constantinopol]]|
 
ani= 1283-1289 |
 
ani= 1283-1289 |
−
după=Athanasius I}}
+
după=Atanasie I}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
Linia 31: Linia 31:
 
*[[w:Patriarch_Gregory_II_of_Constantinople]]
 
*[[w:Patriarch_Gregory_II_of_Constantinople]]
  
−
[[Category: Episcopi]]
+
[[Categorie:Episcopi]]
−
[[Category: Patriarhi de Constantinopol]]
+
[[Categorie:Patriarhi de Constantinopol]]
  
 
[[en:Gregory II of Constantinople]]
 
[[en:Gregory II of Constantinople]]

Versiunea de la data 9 aprilie 2010 15:49

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Preafericitul Grigorie al II-lea al Ciprului (gr. Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost Patriarh de Constantinopol între anii 1283 şi 1289. S-a opus cu tărie învăţăturii despre filioque pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la Crez.

Viaţa

Grigorie s-a născut în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. La naştere a primit numele de Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupaţiei france a insulei. În Ciprul ocupat de latini, Grigorie a aflat că poate accede la o educaţie mai înaltă faţă de nivelul grecilor din insulă, astfel că el a devenit student la o şcoală latină. Deoarece avea dificultăţi la învăţarea limbii latine, cunoştinţele pe care le-a dobândit în domeniul gramaticii şi logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învăţătura pe care o dorea.

Căutarea sa referitoare la o educaţie înaltă în retorici l-a dus pe continent, la Efes în Asia Mică, apoi la Niceea şi, ulterior, la Constantinopol unde a studiat cu Gheorghe Acropolites?. În 1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt scoase din oraş şi curtea imperială se reîntoarce. Grigorie aderă la viaţa intelectuală a oraşului şi devine profesor şi participant la renaşterea paleologiană. Printre studenţii săi s-a aflat şi Nichifor Chumnos.

În 1283, Grigorie este ales Patriarh de Constantinopol. Ocupând scaunul patriarhal, el a moştenit şi problemele religioase şi politice care crescuseră în timpul ocupaţiei latine şi în urma Sinodului unionist din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma ale împăratului Mihail al VIII-lea şi patriarhului Ioan al XI-lea Beccus au devenit şi mai încurcate prin controversa din jurul ‘’filioque’‘.

În primăvara lui 1285, Grigorie a convocat Sinodul din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui Arsenie şi Iosif al II-lea privitor la poziţiile lor unioniste şi la filioque. În timpul sinodului, Grigorie şi-a prezentat poziţia referitor la filioque în lucrarea sa Tome[1] opunându-se inovaţiei teologice a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sa, Grigorie nu a prezentat doar o repetare a formulelor lui Fotie şi Atanasie ci a adus şi o contribuţie teologică raţională care s-a încheiat cu implicaţiile scrierilor Părinţilor capadocieni şi ale lui Ioan Damaschinul despre lucrarea Duhului Sfânt.

Contemporanii Patriarhului Grigorie nu au sesizat impactul intuiţiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din secolul al XIV-lea. Deşi contemporanii săi i-au acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forţat să demisioneze, ceea ce el a şi făcut în 1289. Prin aceea că el a demisionat şi nu a continuat să preseze pe acest subiect, este o dovadă a sensibilităţii sale pastorale faţă de importanţa vindecării divizării politice care se abătuse asupra bisericii din timpul vieţii sale.

Patriarhul Grigorie al II-lea s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări publicate şi prin autobiografia sa. El a adormit în Domnul în 1290.

Note

  1. ↑ [[1]] Expunere a Tomus-ului credinţei împotriva lui Beccus
Casetă de succesiune:
Grigorie al II-lea al Constantinopolului
Precedat de:
Ioan al XI-lea Beccus 		Patriarh de Constantinopol
1283-1289 		Urmat de:
Atanasie I



Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Grigorie_al_II-lea_al_Constantinopolului&oldid=17447”