Modificări

Salt la: navigare, căutare

Grigorie al II-lea al Constantinopolului

110 octeți adăugați, 20 noiembrie 2018 11:11
m
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}Preafericitul '''[[Grigorie]] al II-lea al Constantinopolului''' (cunoscut și ca '''Grigorie Cipriotul''', în greccește: Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului între anii 1283 și 1289. S-a opus cu tărie învățăturii despre [[filioque]] pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la [[Crez]].
Preafericitul '''==Viața==Grigorie al IIs-lea al Ciprului''' (gra născut în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. Γρηγόριος ο Κύπριος) La naștere a fost [[Patriarh]] primit numele de [[Constantinopol]] între anii 1283 şi 1289Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupației france a insulei. S-În Ciprul ocupat de latini, Grigorie a aflat că poate accede la o educație mai înaltă față de nivelul grecilor din insulă, astfel că el a opus cu tărie învăţăturii despre [[filioque]] devenit student la o școală latină. Deoarece avea dificultăți la învățarea limbii latine, cunoștințele pe care Biserica Romanole-Catolică a adăugat-dobândit în domeniul gramaticii și logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învățătura pe care o la [[Crez]]dorea.
==Viaţa==Grigorie sCăutarea sa referitoare la o educație înaltă în retorici l-a născut dus pe continent, la [[Efes]] în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. La naştere Asia Mică, apoi la [[Niceea]] și, ulterior, la [[Constantinopol]] unde a primit numele de studiat cu Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupaţiei france a insuleiAcropolites. În Ciprul ocupat de latini1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt alungate din cetate și curtea imperială se reîntoarce. Grigorie a aflat că poate accede aderă la o educaţie mai înaltă faţă de nivelul grecilor din insulă, astfel că el viața intelectuală a devenit student orașului și devine profesor și participant la o şcoală latinărenașterea paleologiană. Deoarece avea dificultăţi la învăţarea limbii latine, cunoştinţele pe care lePrintre studenții săi s-a dobândit în domeniul gramaticii şi logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învăţătura pe care o doreaaflat și Nichifor Chumnos.
Căutarea sa referitoare la o educaţie înaltă în retorici l-a dus pe continentÎn 1283, la Grigorie este ales Patriarh de Constantinopol. Ocupând [[EfesScaunul Episcopului|scaun]] ul patriarhal, el a moștenit și problemele religioase și politice care crescuseră în timpul ocupației latine și în Asia Mică, apoi la urma [[NiceeaSinodul din Lyon|Sinodului unionist]] şi, ulterior, la din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma ale împăratului Mihail al VIII-lea și patriarhului Ioan al XI-lea Beccus au devenit și mai încurcate prin controversa din jurul ''[[Constantinopolfilioque]] unde a studiat cu Gheorghe Acropolites?. În 1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt scoase din oraş şi curtea imperială se reîntoarce. Grigorie aderă la viaţa intelectuală a oraşului şi devine profesor şi participant la renaşterea paleologiană. Printre studenţii săi s-a aflat şi Nichifor Chumnos''.
În 1283primăvara lui 1285, Grigorie este ales Patriarh a convocat Sinodul din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui [[Arsenie Autoreianus de Constantinopol. Ocupând |Arsenie]] și [[Scaunul EpiscopuluiIosif al II-lea al Constantinopolului|scaunIosif al II-lea]]ul patriarhalprivitoare la pozițiile lor unioniste și la ''filioque''. În timpul sinodului, Grigorie și-a prezentat poziția referitor la ''filioque'' în lucrarea sa ''Tomos''<ref>http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html - Expunere a ''Tomos''-ului credinței împotriva lui Beccus</ref> opunându-se inovației teologice a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sa, el Grigorie nu a prezentat doar o repetare a formulelor lui Fotie și Atanasie ci a moştenit şi problemele religioase şi politice adus și o contribuție teologică rațională care crescuseră în timpul ocupaţiei latine şi în urma s-a încheiat cu implicațiile scrierilor [[Sinodul din LyonPărinții capadocieni|Sinodului unionistPărinților capadocieni]] din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma și ale împăratului Mihail al VIII-lea şi patriarhului lui [[Ioan al XI-lea Beccus au devenit şi mai încurcate prin controversa din jurul ‘’filioque’‘Damaschin]]ul despre lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].
În primăvara lui 1285, Contemporanii Patriarhului Grigorie a convocat Sinodul nu au sesizat impactul intuițiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui [[Arsenie Autoreianus de Constantinopol|Arsenie]] şi [[Iosif secolul al IIXIV-lea al Constantinopolului|Iosif al II. Deși contemporanii săi i-lea]] privitor la poziţiile lor unioniste şi la filioque. În timpul sinoduluiau acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forțat să demisioneze, Grigorie şi-ceea ce el a prezentat poziţia referitor la filioque și făcut în lucrarea sa Tome<ref>[[http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos12851289.html]] Expunere Faptul că el a ''Tomus''-ului credinţei împotriva lui Beccus</ref> opunându-se inovaţiei teologice demisionat și nu a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sacontinuat să insiste pe acest subiect, Grigorie nu a prezentat doar este o repetare dovadă a formulelor lui Fotie şi Atanasie ci a adus şi o contribuţie teologică raţională sensibilității sale pastorale față de importanța vindecării divizării politice care s-a încheiat cu implicaţiile scrierilor [[Părinţii capadocieni|Părinţilor capadocieni]] şi ale lui [[Ioan Damaschin]]ul despre lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]se abătuse asupra bisericii din timpul vieții sale.
Contemporanii Patriarhului Grigorie nu au sesizat impactul intuiţiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din secolul al XIV-lea. Deşi contemporanii săi i-au acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forţat să demisioneze, ceea ce el a şi făcut în 1289. Prin aceea că el a demisionat şi nu a continuat să preseze pe acest subiect, este o dovadă a sensibilităţii sale pastorale faţă de importanţa vindecării divizării politice care se abătuse asupra bisericii din timpul vieţii sale. Patriarhul Grigorie al II-lea s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări publicate şi și prin autobiografia sa. El a adormit în întru Domnul în anul 1290.
==Note==
<references/>
 
{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Ioan al XI-lea BeccusBekkos]]|titlu=[[Listă a patriarhilor de ConstantinopolConstantinopolului|Patriarh de Constantinopolal Constantinopolului]]|
ani= 1283-1289 |
după=[[Atanasie Ial Constantinopolului|Atanasie I]]}}{{end box}}
==Surse==
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Patriarhi de Constantinopolai Constantinopolului]]
[[en:Gregory II of Constantinople]]
4.112 modificări

Meniu de navigare