Grigorie al II-lea al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
Preafericitul '''[[Grigorie]] al II-lea al Constantinopolului''' (cunoscut și ca '''Grigorie Cipriotul''', în greccește: Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului între anii 1283 și 1289. S-a opus cu tărie învățăturii despre [[filioque]] pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la [[Crez]].
  
Preafericitul '''Grigorie al II-lea al Ciprului''' (gr. Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost [[Patriarh]] de [[Constantinopol]] între anii 1283 şi 1289. S-a opus cu tărie învăţăturii despre [[filioque]] pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la [[Crez]].
+
==Viața==
 +
Grigorie s-a născut în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. La naștere a primit numele de Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupației france a insulei. În Ciprul ocupat de latini, Grigorie a aflat că poate accede la o educație mai înaltă față de nivelul grecilor din insulă, astfel că el a devenit student la o școală latină. Deoarece avea dificultăți la învățarea limbii latine, cunoștințele pe care le-a dobândit în domeniul gramaticii și logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învățătura pe care o dorea.
  
==Viaţa==
+
Căutarea sa referitoare la o educație înaltă în retorici l-a dus pe continent, la [[Efes]] în Asia Mică, apoi la [[Niceea]] și, ulterior, la [[Constantinopol]] unde a studiat cu Gheorghe Acropolites. În 1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt alungate din cetate și curtea imperială se reîntoarce. Grigorie aderă la viața intelectuală a orașului și devine profesor și participant la renașterea paleologiană. Printre studenții săi s-a aflat și Nichifor Chumnos.  
Gregory was born in 1241 into a middle class family that was of noble origin. At birth he was given the name George. The family lived on Cyprus during the time of the Frankish occupation of the island. On Latin occupied Cyprus, Gregory found the level of gaining an education among the Greeks limited, so he became a student in a Latin school. As he had difficulty learning Latin, the knowledge he gained of grammar and Aristotle's Logic was limited. He had to look elsewhere for the education he wanted.
 
  
His quest for a good education in rhectorics carried him to the mainland, to Ephesus in Asia Minor, then to Nicea, and finally to Constantinople to study under George Acropolites. In 1261, the Latin forces occupying Constantinople were ejected from the city, and the court then returned. Gregory joined the intellectual life of the city and became a teacher and a participant in the Paleologian renaissance. Among his students was Nikephoros Chumnos.  
+
În 1283, Grigorie este ales Patriarh de Constantinopol. Ocupând [[Scaunul Episcopului|scaun]]ul patriarhal, el a moștenit și problemele religioase și politice care crescuseră în timpul ocupației latine și în urma [[Sinodul din Lyon|Sinodului unionist]] din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma ale împăratului Mihail al VIII-lea și patriarhului Ioan al XI-lea Beccus au devenit și mai încurcate prin controversa din jurul ''[[filioque]]''.
  
In 1283, Gregory was chosen Patriarch of Constantinople. Occupying the patriarchal [[see]], he inherited the political and religious problems that had grown through the Latin occupation and the unionist [[Council of Lyon]] of 1274. The issues that arose from the aggressive attempts for union with Rome by Emperor Michael VIII and Patr. John XI Beccus became entangled with the controversy over the ‘’filioque’‘.
+
În primăvara lui 1285, Grigorie a convocat Sinodul din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui [[Arsenie Autoreianus de Constantinopol|Arsenie]] și [[Iosif al II-lea al Constantinopolului|Iosif al II-lea]] privitoare la pozițiile lor unioniste și la ''filioque''. În timpul sinodului, Grigorie și-a prezentat poziția referitor la ''filioque'' în lucrarea sa ''Tomos''<ref>http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html - Expunere a ''Tomos''-ului credinței împotriva lui Beccus</ref> opunându-se inovației teologice a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sa, Grigorie nu a prezentat doar o repetare a formulelor lui Fotie și Atanasie ci a adus și o contribuție teologică rațională care s-a încheiat cu implicațiile scrierilor [[Părinții capadocieni|Părinților capadocieni]] și ale lui [[Ioan Damaschin]]ul despre lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].  
  
In the Spring of 1285, Gregory called the Synod of Blachernae to resolve the dispute between the followers of [[Arsenius Autoreianus of Constantinople|Arsenius]] and [[Joseph II of Constantinople|Josephus II]] concerning their unionists positions and the filioque. During the synod, Gregory presented his position on the filioque in his Tome<ref>[[http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html]] Exposition of the ''Tomus'' of Faith Against Beccus</ref> opposing John XI’s theological innovation. In his Tome, Gregory presented not just a repeat of the formulations of Photius and Athanasius, but a reasoned theological contribution that worked out the implications of writings of the [[Cappadocian Fathers]] and [[John of Damascus]] on the procession of the [[Holy Spirit]].  
+
Contemporanii Patriarhului Grigorie nu au sesizat impactul intuițiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din secolul al XIV-lea. Deși contemporanii săi i-au acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forțat să demisioneze, ceea ce el a și făcut în 1289. Faptul că el a demisionat și nu a continuat să insiste pe acest subiect, este o dovadă a sensibilității sale pastorale față de importanța vindecării divizării politice care se abătuse asupra bisericii din timpul vieții sale.
  
Patr. Gregory’s contemporaries did not see the impact of his insightful words. These words became the forerunner of fourteenth century Palamite Theology. While his contemporaries generally accepted his orthodoxy, they pressured him to resign, which he did in 1289. That he did resign and not continue to press the issue is evidence of his pastoral sensitivity to the importance of healing of the political divisions that were tearing the church during his lifetime.
+
Patriarhul Grigorie al II-lea s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări publicate și prin autobiografia sa. El a adormit întru Domnul în anul 1290.
 
 
Patr. Gregory II is noted for his many published works and his autobiography. He reposed in 1290.
 
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
 +
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte=[[John XI Beccus]]|
+
înainte=[[Ioan al XI-lea Bekkos]]|
titlu=[[List of Patriarchs of Constantinople|Patriarch of Constantinople]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
ani= 1283-1289 |
 
ani= 1283-1289 |
după=Athanasius I}}
+
după=[[Atanasie I al Constantinopolului|Atanasie I]]}}
{{end box}}  
+
{{end box}}
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 31: Linia 30:
 
*[[w:Patriarch_Gregory_II_of_Constantinople]]
 
*[[w:Patriarch_Gregory_II_of_Constantinople]]
  
[[Category: Episcopi]]
+
[[Categorie:Episcopi]]
[[Category: Patriarhi de Constantinopol]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[en:Gregory II of Constantinople]]
 
[[en:Gregory II of Constantinople]]

Versiunea curentă din 20 noiembrie 2018 11:11

Preafericitul Grigorie al II-lea al Constantinopolului (cunoscut și ca Grigorie Cipriotul, în greccește: Γρηγόριος ο Κύπριος) a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1283 și 1289. S-a opus cu tărie învățăturii despre filioque pe care Biserica Romano-Catolică a adăugat-o la Crez.

Viața

Grigorie s-a născut în 1241 într-o familie de clasă mijlocie de origine nobilă. La naștere a primit numele de Gheorghe. Familia locuia în Cipru în vremea ocupației france a insulei. În Ciprul ocupat de latini, Grigorie a aflat că poate accede la o educație mai înaltă față de nivelul grecilor din insulă, astfel că el a devenit student la o școală latină. Deoarece avea dificultăți la învățarea limbii latine, cunoștințele pe care le-a dobândit în domeniul gramaticii și logicii aristoteliene au fost limitate. El a fost nevoit să caute în altă parte învățătura pe care o dorea.

Căutarea sa referitoare la o educație înaltă în retorici l-a dus pe continent, la Efes în Asia Mică, apoi la Niceea și, ulterior, la Constantinopol unde a studiat cu Gheorghe Acropolites. În 1261, trupele latine care ocupau Constantinopolul sunt alungate din cetate și curtea imperială se reîntoarce. Grigorie aderă la viața intelectuală a orașului și devine profesor și participant la renașterea paleologiană. Printre studenții săi s-a aflat și Nichifor Chumnos.

În 1283, Grigorie este ales Patriarh de Constantinopol. Ocupând scaunul patriarhal, el a moștenit și problemele religioase și politice care crescuseră în timpul ocupației latine și în urma Sinodului unionist din Lyon din 1274. Disputele aprinse apărute din cauza tentativelor insistente de unire cu Roma ale împăratului Mihail al VIII-lea și patriarhului Ioan al XI-lea Beccus au devenit și mai încurcate prin controversa din jurul filioque.

În primăvara lui 1285, Grigorie a convocat Sinodul din Vlaherne pentru a rezolva disputa dintre discipolii lui Arsenie și Iosif al II-lea privitoare la pozițiile lor unioniste și la filioque. În timpul sinodului, Grigorie și-a prezentat poziția referitor la filioque în lucrarea sa Tomos[1] opunându-se inovației teologice a lui Ioan al XI-lea. În lucrarea sa, Grigorie nu a prezentat doar o repetare a formulelor lui Fotie și Atanasie ci a adus și o contribuție teologică rațională care s-a încheiat cu implicațiile scrierilor Părinților capadocieni și ale lui Ioan Damaschinul despre lucrarea Duhului Sfânt.

Contemporanii Patriarhului Grigorie nu au sesizat impactul intuițiilor acestuia. Aceste cuvinte au devenit premergătoarele teologiei palamite din secolul al XIV-lea. Deși contemporanii săi i-au acceptat, în general, ortodoxia, el a fost forțat să demisioneze, ceea ce el a și făcut în 1289. Faptul că el a demisionat și nu a continuat să insiste pe acest subiect, este o dovadă a sensibilității sale pastorale față de importanța vindecării divizării politice care se abătuse asupra bisericii din timpul vieții sale.

Patriarhul Grigorie al II-lea s-a remarcat prin numeroasele sale lucrări publicate și prin autobiografia sa. El a adormit întru Domnul în anul 1290.

Note

  1. http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/tomos1285.html - Expunere a Tomos-ului credinței împotriva lui Beccus


Casetă de succesiune:
Grigorie al II-lea al Constantinopolului
Precedat de:
Ioan al XI-lea Bekkos
Patriarh al Constantinopolului
1283-1289
Urmat de:
Atanasie I



Surse