|nume= Sfântul Sf. Grigorie Palama

|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin ]] (Grecia, [[Muntele Athos]], Tesalonic)|recunoastere= Patriarhia ecumenicăpan-ortodoxă

|canonizare= 1368 , de către [[Patriarhia ecumenicăEcumenică]]|calendar= [[14 noiembrie]] şi și a doua Duminică din Postul Mare

|}}Sfântul '''[[Grigorie]] Palama''' (Γρηγόριος Παλαμάς; 1296-1359), [[Arhiepiscop]] al Tesalonicului, a fost unul dintre cei mai profunzi și mai originali [[teolog]]i ai [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] din secolul al XIV-lea. Este considerat un [[Sfinții Părinți|Sfânt Părinte]] al Bisericii.

Sfântul '''După săvârșirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigorie a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigorie Palama''' s-a transferat la [[Mănăstirea Marea Lavră (Γρηγόριος Παλαμάς : 1296-1359Muntele Athos), Arhiepiscop de Tesalonic, |Marea Lavră]] a fost dintre cei mai profunzi şi mai originali Sf. [[Atanasie Athonitul]] (prăznuit în [[teolog5 iulie]]i ). Aici a slujit la trapeză și apoi a devenit cântăreț în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecțiunea spirituală. De la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începând cu marii pustnici ai Bisericii Ortodoxe deșertului din secolul sec. al XIVIV-lea, [[Evagrie Ponticul]] și Sf. Este considerat un [[Sfinţii Părinţi|sfânt părinteMacarie Egipteanul]] (prăznuit în [[19 ianuarie]] al Bisericii).

El este înscris Mai târziu, în secolul al XI-lea, Sf. [[Simeon Noul Teolog]] (prăznuit în calendarul ortodox cu zi de prăznuire la data de [[14 noiembrie12 martie]]) a dat indicații amănunțite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, dar fiind cinstit iar [[sfinți]]i din Athos au pus-o în chip aparte în Duminica a doua aplicare. Practicarea rugăciunii minții sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine și liniște se numește [[Postul Mare|Sfântului şi Marelui Postisihasm]](de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm și liniște), numită şi Duminica Sfântului Grigorie Palamaiar practicanții se numesc isihaști.

==Viaţa==Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut În timpul șederii sale în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore Glossia viitorul [[ierarh]] Gregore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet noul său mod de educaţie superioară medievalăviață. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernuluiÎn anul 1326, dar Grigore, abia împlinind 20 de anidatorită amenințării invaziei turce, el împreună cu ceilalți frați ai schitului s-a au retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea VatopedTesalonic, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo unde a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe[[Hirotonie|hirotonit]] ca [[preot]].

După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore Grigorie a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sfcombinat îndatoririle sale preoțești cu viața de [[pustnic]]. Atanasie Athanitul (prăznuit Cinci zile pe săptămână le petrecea în liniște și [[rugăciune]] iar sâmbăta și [[5 iulieduminica]]). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ venea în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossiamijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe și predicând, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea spiritualăsmulgând oamenilor sentimente de iubire dar și multe lacrimi prin cuvintele sale. De Uneori participa la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, întrunirile duhovnicești ale tinerilor educați conduse de viitorul [[Evagrie Ponticulpatriarh]] şi SfIsidor. Macarie al Egiptului (prăznuit în După reîntoarcerea din [[19 ianuarieConstantinopol]]), Sf. Grigorie a găsit un loc potrivit în care să viețuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

Mai târziuÎn anii 1330 au avut loc importante evenimente în viața Bisericii de Răsărit, în sec. al XI-lea, urma cărora Sf. [[Simeon Noul Teolog]] (prăznuit în [[12 martie]]) Grigorie a dat indicaţii amănunţite despre activitatea mentală pentru fost plasat printre cei care practicau rugăciunea exterioarămai importanți apologeți universali ai ortodoxiei, iar sfinţii din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte se numeşte [[isihasm]] (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm şi linişte), iar practicanţii se numesc isihaştifiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

În timpul şederii sale Prin 1330 învățatul călugăr Varlaam sosea în Glossia viitorul ierarh Gregore Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost complet absorbit autorul unor tratate de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţălogică și astronomie, fiind renumit pentru calitățile sale oratorice ieșite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală și a început să adâncească studiul scrierilor Sf. În anul 1326Dionisie Areopagitul (prăznuit în [[3 octombrie]]), datorită ameninţării invaziei turcea cărui teologie "apofatică" ("negativă", el împreună în contrast cu ceilalţi fraţi ai schitului s-au retras "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât și în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preotcele de Apus.

Sf. Grigore La scurt timp, Varlaam a combinat îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa de călătorit la [[pustnicMuntele Athos]], unde s-a familiarizat cu viața spirituală a isihaștilor. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi rugăciune iar sâmbăta şi duminica venea în mijlocul oamenilorSusținând imposibilitatea cunoașterii esenței lui Dumnezeu, slujind sfintele slujbe şi predicînd, smulgînd oamenilor sentimente de iubire dar şi multe lacrimi prin cuvintele el a declarat că rugăciunea minții era o eroare eretică. În călătoriile sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti ale tinerilor educaţi conduse de viitorul [[patriarh]] Isidor. După reîntoarcerea din [[Constantinopol]]și Tesalonic, Sf. Grigore călugărul Varlaam a găsit un loc potrivit intrat în care dispute cu călugării, încercând să vieţuiască în solitudine, lângă Tesalonic, demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la Bereia. Aici față a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi călugări, Mântuitorului de pe care i-a îndrumat timp Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învățăturile călugărilor despre metodele rugăciunii și despre lumina necreată văzută de cinci aniisihaști.

În anii 1330 Sf. Grigorie, la rugămintea călugărilor athoniți, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzând că nu au avut loc importante evenimente nici un rezultat, a început să aștearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în viaţa Bisericii apărarea sfinților isihaști" (1338). Prin 1340 sfinții din [[Muntele Athos]] au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ținut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigorie a polemizat cu Varlaam, axându-se pe ideea naturii luminii de Răsărit, în urma cărora pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore Grigorie, și anume că, Dumnezeu, de neatins prin esența Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcționate spre lume și percepute de noi, cum a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxieilumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale și nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind foarte renumit ca profesor al isihasmuluianatemizat și izgonit în Calabria.

Prin 1330 învăţatul călugăr Dar disputele dintre Palamiți și Varlaamiți erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italiacălugărul bulgar Akyndinos, precum și Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina și el spre punctul lor de vedere. Acesta Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău", de fapt a fost autorul unor cauzat un mare rău prin învățăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunța Sf. Grigorie și pe călugării athoniți drept provocatori de logică şi astronomietulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susținea pe Akyndinos și l-a numit pe Sf. Grigorie vinovat de toate tulburările din comuncadrul Bisericii. Varlaam În 1344 l-a primit o catedră la universitatea din capitală şi închis în temniță timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a început să adâncească studiul scrierilor fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în Grigorie a fost eliberat și numit [[3 octombrieArhiepiscop]]), a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apusal Tesalonicului.

La scurt timp, Varlaam În 1351 Sinodul din Vlaherne a călătorit la [[Muntele Athos]]apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învățăturilor sale, unde sînsă poporul nu l-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştiloracceptat ușor pe Sf. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui DumnezeuGrigorie, astfel încât el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare ereticătrebuit să se mute dintr-un loc în altul. În Într-una din călătoriile sale la [[Constantinopol]] şi Tesalonicpe o corabie bizantină, călugărul Varlaam a intrat căzut în mâinile turcilor. Chiar în dispute captivitate, Sf. Grigorie a predicat atât prizonierilor creștini cât și răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiți de înțelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea și l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu călugăriiplăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, încercînd să demonstreze natura materială creată Sf. Grigorie a fost răscumpărat și s-a luminii din timpul Schimbării întors la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaştiTesalonic.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaşti" (1338). Prin 1340 sfinţii din [[Muntele Athos]] au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria. Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău", de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit [[Arhiepiscop]] al Tesalonicului. În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantină, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic. Sf. Grigore Grigorie a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii morții sale, vindecînd mulţi vindecând mulți bolnavi. În ajunul morţii morții sale, Sf. [[Ioan Gură de Aur]] i-a apărut într-o viziune, adresînduadresându-i cuvintele: "Spre înălţimiînălțimi! Spre înălţimiînălțimi!" Sf. Grigore Grigorie Palama a adormit întru Domnul în [[14 noiembrie]] 1359.

Pentru lupta dusă contra ereticilor şi și pentru teologia sa profundă, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un "al doilea Atanasie" (referirea este la Sfântul [[Atanasie cel Mare]]). La câţiva câțiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376) - care a scris viaţa viața sfântului şi și slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din [[Postul Mare]], ca o prelungire a sărbatorii sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.

:Luminător al dreptei credinţecredințe, sprijinul Bisericii şi învăţătoruleși învățătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

:Pe tine, organul înţelepciunii înțelepciunii cel sfinţit şi sfințit și dumnezeiesc, trâmbiţa trâmbița cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie, de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o minte înainteaMinţii înaintea Minții celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte Grigorie, ca să strigăm: Bucură-te, propovăduitorule al harului.

*Pr. Prof. Dr. [[Dumitru Stăniloae]], ''Viaţa şi învăţătura Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama'', Editura Scripta, BucureştiBucurești, 1992

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]