Grigorie (Roșca) al Moldovei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 26 noiembrie 2015 14:20, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (completări și referințe)
Salt la: navigare, căutare
Mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei

Grigorie Roșca a fost mitropolit al Moldovei între anii 1546-1551. Era văr al domnului Moldovei Petru Rareș, fiind un adevărat consilier spiritual al acestuia. A contribuit substanțial la formarea curentului de opinie antiotoman din acele vremuri, de neatârnare a țării și de păstrare a datinilor și credințelor strămoșești. De asemenea, a avut o importantă contribuție la apariția, în timpul domniei lui Petru Rareș, a frescelor exterioare de la bisericile moldovenești, renumite în prezent în întreaga lume.

Viața

Văr după mamă cu Petru Rareș, Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Probota (denumită în vechime „Mănăstirea Pobrata”), unde a devenit egumen. A deținut acest important rang monahal nu mai puțin de douăzeci și trei de ani (1523-1546).[1]

După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai tîrziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.[2]

În 1546 a devenit mitropolit al Moldovei. În această calitate s-a îngrijit și de Mănăstirea Voroneț, pictura bisericii, inițiată de mitropolitul Teofan, fiind terminată sub păstorirea lui Grigorie Roșca. Tot acolo a ridicat un pridvor (în 1547) și a inițiat și a dus la bun sfârșit pictura exterioară a bisericii, vestită pentru culoarea predominantă a frescelor (inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese). De o parte şi de alta a uşii de intrare se află zugrăviţi Grigorie Roșca și Daniil Sihastrul, mentorul mitropolitului.[2]

Tot în perioada în care a păstorit Mitropolia Moldovei, la Mănăstirea Voroneț a fost înființată o școală de copiști, de la care provin manuscrisele „Codicele” și „Psaltirea Voronețeană”.

În 1551 Grigorie Roșca s-a retras din scaunul mitropolitan, probabil din cauza vârstei sau din cauza neînţelegerilor cu urmașul lui Petru Rareș, Iliaș Vodă (același care l-a alungat din scaunul episcopal și pe Macarie al Romanului).

Grigorie Roșca a trecut la Domnul pe data de 5 februarie 1570, având respectabila vârstă de 90 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Voroneț.[2]

Referințe

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908.