Modificări

Sistemul lui Valentin (+160), creştin din Alexandria, care a expus învăţătura sa la Roma în acelaşi timp cu [[Marcion]], între 135-160, este centrat pe ideea de "pliroma" (gr.). După Valentin, lumea spirituală pură (pliroma) este compusă dintr-o unitate de eoni, emanaţii divine din Tatăl - necunoscutul sau ultimul - prin multiplicări succesive. Creaţia este identică cu căderea în păcat, iar lumea materială, care este în esenţa ei rea, ca şi spiritele umane, a fost modelată de demiurg. Cuvântul-Mântuitorul nu este acelaşi cu Dumnezeu-Creatorul, ci o emanaţie spirituală, care a trecut prin [[Fecioara Maria]] ca apa printr-o conductă, nu a murit fizic şi nu a înviat. Mântuirea este un act de cunoaştere revelată, necesară revenirii în armonia pliromei. Există o inegalitate fiinţială între oameni, deaorece numai cei "spirituali", "gnostici" - nu cei trupeşti, nici cei psihici - posedă această cunoaştere şi deci se pot mântui. [[Origen]], [[Clement de Alexandria]], [[Tertulian]], [[Ipolit Romanul|Ipolit al Romei]], [[Epifanie al Slaminei]] (în scrierea ''Panagion''), [[Efrem Sirul]] şi în special [[Irineu de Lyon]] (în scrierea ''Adversus haereses'', capitolul "Respingerea gnozei fals numite aşa") au combătut cu vehemenţă sistemele sincretiste gnostice nu numai pentru inconsistenţa lor teologică, ci şi pentru caracterul lor blasfematoriu şi periculos din punct de vedere moral. Ei afirmă despre creaţie că este bună, fiindcă este opera lui [[Dumnezeu]].