Gherontie al Tomisului

Sfântul Ierarh Gherontie (sau Terentie) a vieţuit în secolul al IV-lea în Dobrogea de astăzi, urmându-i Sfântului Ierarh Bretanion ca întâistătător al Bisericii lui Hristos din Sciţia Minor. Acest episcop tomitan a păstorit Eparhia Tomisului cândva între anii 380 – 390.

Existenţa sa este atestată în actele Sinodului al II-lea Ecumenic din anul 381, dar şi de istoricul bisericesc Sozomen. Episcopul Gherontie a participat la acest Sinod Ecumenic de la Constantinopol, semnând actele sinodului ce osândeau actele eretice ale lui Macedonie. Tot acest istoric spune că episcopul Gherontie a fost împuternicit, la data de 31 iulie 381, de catre împăratul Teodosie cel Mare „de a veghea la păstrarea curată a Ortodoxiei în oraşele din Sciţia Minor”.

Sfântul părinte Ierarh Gherontie al Tomisului era cunoscut Sfântului Grigorie de Nazianz, fiind un aprig apărător al religiei creştine, ocrotitor al vieţii monahiceşti din Dacia Pontică, menţinând-o la un înalt nivel ascetic, în strânsa legătură cu monahismul capadocian, palestinian si egiptean, continuând şi construcţia de noi bazilici.

Sfârşindu-şi călătoria vieţii sale, episcopul Gherontie s-a strămutat cu pace la cereştile lăcaşuri, numarându-se în ceata Sfinţilor Ierarhi ai lui Hristos.