Modificări

Salt la: navigare, căutare

Gherman de Auxerre

776 de octeți adăugați, 27 ianuarie 2019 10:38
finalizare traducere, adaugiri, scoatere format:traducere
{{Traducere EN}}
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Gherman de Auxerre''' (n. ~380 la Appoigny lângă Auxerre, Franța - m. [[31 iulie]] 448 la Ravena, Italia), în latină '''Germanus''', a fost [[episcop]] de Auxerre, în Galia (azi Franța). Prin zelul său misionar a oprit răspândirea [[Pelagianism|pelagianismului]] în Insulele Britanice. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[31 iulie]].
Epoca în care a trăit a fost cea a marilor invazii și a începutului căderii Imperiului Roman din Occident, precum și a conturării marilor linii [[Hristologie|hristologice]] ale creștinismului.
 
Nu trebuie confundat cu Sf. [[Gherman al Parisului]] (Gherman de Autun).
==Viața==
Gherman<ref>''Viața'' sa este scrisă de Constanțiu, preot în Lyon, la treizeci de ani după moartea lui (''Sources Chretiennes'' 112).</ref> s-a născut într-o familie din nobilimea galo-romană (părinții lui se numeau Rusticus și Germanilla) la Appogny, în apropiere de Autissiodurum (Auxerre), în Galia, în a doua parte a secolului al IV-lea, pe la anul 380. A studiat mai întâi la școlile din Arles și Lyon, iar mai apoi a studiat retorica și dreptul civil la Roma. Apoi a fost un avocat de succes la tribunalul prefectului Romei timp de mai mulți ani. Se căsătorește cu Eustachia, o tânără creștină virtuoasă din aristocrația romană, și se întoarce în Galia, unde împăratul Honorius îl numește duce și guvernator al mai multor provincii, cu reședința la Auxerre.
După un început tumultuos al relației sale cu episcopul de Auxerre, Amator (386–418), acesta sfârșește prin a-l [[Hirotonie|hirotoni]] pe Gherman [[diacon]] și [[preot]] pe la anul 410, cu acordul prefectului Galiei, Iulius, și inspirat de [[Duhul Sfânt]]<ref>Georges Viole, ''La Vie, les Vertus, et les Miracles du Grand Saint Germain d'Auxerre : Saint-Germain'', vol. 2, Auxerre, Éd. Gilles Bouquet, 1656, p. 30 și 151-152.</ref>.
La moartea lui Amator, pe [[1 mai]] 418, Gherman este ales în unanimitate și hirotonit episcop de Auxerre la [[7 iulie]] 418. Din acel moment, viața lui s-a schimbat: soția i-a devenit ca o soră, cei doi trăind în curăție; acestea averea lor a dat-o Bisericii și a împărțit din ea săracilor, trăind în sărăcie, mâncând numai seara pâine simplă de secară. Purta numai [[veșminte]] simple de monah. Și-a pus abilitățile remarcabilele abilități de administrator în slujba Bisericii. A întemeiat mănăstirea Sfinților Cosma și Damian de partea opusă a râului Yonne față de Auxerre, unde se retrăgea uneori în singurătate.  Disputa lansată de Pelagius la Roma în anul 405 privind Harul divin s-a răspândit, prin ucenicii acestuia, până în Insulele Britanice. Fiul episcopului britanic Severinus, numit Agricola, a adoptat erezia [[pelagianism|pelagiană]], pe care a început să o răspândească. Pentru a combate această erezie, papa [[Celestin al Romei|Celestin I]] i-a încredințat episcopului Gherman misiunea de a merge în Britania cu mai mulți clerici, printre care și episcopul [[Lup de Troyes]], pentru a apăra credința dreaptă. În Britania, aceștia au predicat mult împotriva ereziei și au reușit să întoarcă la dreapta credință pe mulți dintre cei care căzuseră în erezie. La început, aceștia au refuzat confruntarea directă, dar ulterior au acceptat o dezbatere publică. După ce au vorbit pelagienii, Sf. Gherman și Sf. Lup au vorbit cu mare elocvență, aducând exemple din [[Sfânta Scriptură]], reducându-și adversarii la tăcere.  În cursul călătoriilor sale, Sf. Gherman s-a întâlnit și cu viitoarea sfântă [[Genoveva a Parisului]], pe care o închină slujirii lui Dumnezeu și o regăsește mai târziu la Luteția (Paris), în timpul celei de a doua călătorii spre Britania. Sf. Gherman mai este creditat și cu stabilirea sau consolidarea cultului Sf. Alban în Britania.
Disputa lansată Se spune că, pe când cei doi episcopi se aflau încă pe insulă, britonii erau hărțuiți de Pelagius la Roma în anul 405 privind nevoia picți și de a primi Harul divin ssaxoni. Britonii i-a răspânditau chemat pe cei doi episcopi în tabăra lor, prin ucenicii acestuiaca să îi ajute cu rugăciunile lor. Cei doi au acceptat, până iar în Insulele Britanice. Fiul episcopului britanic Severinus, numit Agricola, a adoptat erezia pelagianătabăra saxonilor au propovăduit cu râvnă Evanghelia, aducându-i pe xare a început să o răspândeascămulți păgâni la credința creștină. Pentru a combate această erezie, papa De [[Celestin al Romei|Celestin ISfintele Paști]] , mulți britoni au fost botezați. Mai apoi, Sf. Gherman a apelat la cunoștințele sale militare pentru a-i-ajuta pe britoni: a încredințat episcopului Gherman misiunea de condus mica armată a merge în Britania britonilor într-o vale, între doi munți, poruncindu-le să strige cu mai mulți clericitoții de trei ori ''Aleluia'', printre care și episcopul Lup ca în noaptea de TroyesPaști. Aceștia au făcut astfel, pentru iar valea a apăra credința dreaptă. În Britania, aceștia răsunat atât de puternic de strigătul lor încât dușmanii s-au predicat mult împotriva ereziei înspăimântat și au reușit să întoarcă la dreapta credință pe mulți dintre cei care căzuseră în erezie. In Britain they preached often to the people, confirmed the faithful, and [[conversion|converted]] the heretics. Initially, the Pelagians shunned them but soon they accepted a conference. After the heretics spoke first before the multitude, Bps. Germanus and Lupus answered them with great eloquence, supporting their arguments with quotations from the [[Holy Scripture|scripture]], such that their adversaries were reduced to silencefugit.
While the two bishops were on the islandÎn 446, the Britons were being harassed by Picts and SaxonsSf. The Britons invited the two bishops to their campGherman a fost din nou chemat în Britania, hoping that their prayers and presence would help thempentru a ajuta Biserica de acolo împotriva pelagianismului renăscut. While agreeing, Germanus and Lupus spent their time bringing the [[paganism|pagans]] to Christ and the Christians to reforming their livesÎnsoțit de această dată de Sf. At Pascha, many [[catechumenSeverus de Trèves]]s were received into the Church. After the Pascha, Germanus, not forgetting his old profession as a general, made recourse to a strategy to save his faithful from the advancing Saxons. He led his small army to Și-a valley between two mountains, and there, directed his men to shout forth with the same call they had made during the Paschal feast. As the Saxons approached them, Bp. Germanus cried out three times "Alleluiah" which was repeated by the whole Briton force. The sound reverberated from hills with reluat astfel lucrarea de propovăduire în rândul ereticilor și a dreaded sound of falling rocks, causing the barbarians, in fright, to flee leaving all their arms and baggage behindîntemeiat școli pentru educarea clerului.
In 446La întoarcerea în Galia, Bpo delegație a poporului din Armorica (Britania de azi) a cerut ajutorul episcopului Gherman. Aceștia erau amenințați de Eocharich, rege al alanilor, tromis de Aetius, generalul roman din Galia pentru a-i pedepsi pentru revolta lor. Germanus once again was called to Britain to assist the Church against s-a întâlnit cu Eocharich și l-a convins să înceteze atacul, promițând să obțină de la împăratul roman Valentinian al III-lea iertarea pentru armoricani. A plecat apoi spre Ravenna, unde se afla Curtea imperială și unde a fost primit cu cinste. Câteva zile mai târziu, s-a îmbolnăvit. A murit la Ravenna pe [[31 iulie]] 448. Trupul lui a fost transportat, potrivit dorinței lui, înapoi la Auxerre, unde a resurgence of pelagianismfost înmormântat în oratoriul mănăstirii Sf. Mauriciu (St. Maurice), seeking out the heretics and converting them back to the faithunde se află astăzi abația Sf. He also encouraged the establishment of schools for the clergyGherman.
On his way back to GaulCultul său este foarte răspândit în nordul Franței, a delegation of people from Armorica (present day Brittany) sought the help of Bp. Germanus. The people were threatened by Eocarichdar și în Anglia și Țara Galilor, the king of the Alemanni, who had been sent by Aëtius, the Roman general in Gaul, to punish them for a revolt. Bp. Germanus met Eocarich, seized his horse's bridle, and got him to agree to stop ravaging Armorica on the condition that he obtain a pardon from the emperor for Armorica. Having defusing the threat, Bp. Germanus traveled to Ravenna seeking the pardon for the rebels from the emperor Valentian IIIunde este cinstit ca sfânt și în Biserica Anglicană.
Bp. Germanus was received by the emperor in Ravenna with honor. A few days later after asking for prayers for his passage, Bp. Germanus fell sick. He died in Ravenna on Fragmente din [[July 31moaște]]le sale se află în Franța la catedrala din Verdun, Vitteaux, biserica din Val de Miège, abația Saint-Julien d'Auxerre, 448biserica Sf. His body was returned to Auxerre for burial in the oratory of Monastery of StGherman din Modéon, biserica Sf. MauriceGherman din Gron, abația Saint-Germain-des-Prés din Paris, abația Saint-Pierre de Conches, abația Saint-Pierre din Châlons, abația Saint-Vincent din Metz, abația Saint-Étienne din Caen.
==Note==
==Surse==
*en [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102156 OCA: St Germanus the Bishop of Auxerre]*en [http://www.bartleby.com/210/7/262.html St. Germanus, Bishop of Auxerre]*en [http://www.answers.com/topic/germain-of-auxerre Germain-of-auxerre]*en [http://saints.sqpn.com/saint-germanus-of-auxerre/ Saint Germanus of Auxerre]*en [http://www.newadvent.org/cathen/06472b.htm Cath Enc: St. Germain] *en [http://www.britannica.com/EBchecked/topic/231184/Saint-Germanus-of-Auxerre Saint Germanus of Auxerre]*en [[Wikipedia:Germanus_of_Auxerre]]*fr [https://fr.wikipedia.org/wiki/Germain_d%27Auxerre Wikipédia:Germain d'Auxerre]
[[Categorie:Episcopi]]
6.119 modificări

Meniu de navigare