Gherman de Auxerre: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viața: Traducere fragment)
(Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil)
(finalizare traducere, adaugiri, scoatere format:traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
 
 
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Gherman de Auxerre''' (n. ~380 la Appoigny lângă Auxerre, Franța - m. [[31 iulie]] 448 la Ravena, Italia), în latină '''Germanus''', a fost [[episcop]] de Auxerre, în Galia (azi Franța). Prin zelul său misionar a oprit răspândirea [[Pelagianism|pelagianismului]] în Insulele Britanice. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[31 iulie]].
 
Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Gherman de Auxerre''' (n. ~380 la Appoigny lângă Auxerre, Franța - m. [[31 iulie]] 448 la Ravena, Italia), în latină '''Germanus''', a fost [[episcop]] de Auxerre, în Galia (azi Franța). Prin zelul său misionar a oprit răspândirea [[Pelagianism|pelagianismului]] în Insulele Britanice. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[31 iulie]].
  
 
Epoca în care a trăit a fost cea a marilor invazii și a începutului căderii Imperiului Roman din Occident, precum și a conturării marilor linii [[Hristologie|hristologice]] ale creștinismului.
 
Epoca în care a trăit a fost cea a marilor invazii și a începutului căderii Imperiului Roman din Occident, precum și a conturării marilor linii [[Hristologie|hristologice]] ale creștinismului.
 +
 +
Nu trebuie confundat cu Sf. [[Gherman al Parisului]] (Gherman de Autun).
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Gherman<ref>''Viața'' sa este scrisă de Constanțiu, preot în Lyon, la treizeci de ani după moartea lui (''Sources Chretiennes'' 112).</ref> s-a născut într-o familie din nobilimea galo-romană (părinții lui se numeau Rusticus și Germanilla) la Autissiodurum (Auxerre), în Galia, în a doua parte a secolului al IV-lea, pe la anul 380. A studiat mai întâi la școlile din Arles și Lyon, iar mai apoi a studiat retorica și dreptul civil la Roma. Apoi a fost un avocat de succes la tribunalul prefectului Romei timp de mai mulți ani. Se căsătorește cu Eustachia, o tânără creștină virtuoasă din aristocrația romană, și se întoarce în Galia, unde împăratul Honorius îl numește duce și guvernator al mai multor provincii, cu reședința la Auxerre.  
+
Gherman<ref>''Viața'' sa este scrisă de Constanțiu, preot în Lyon, la treizeci de ani după moartea lui (''Sources Chretiennes'' 112).</ref> s-a născut într-o familie din nobilimea galo-romană (părinții lui se numeau Rusticus și Germanilla) la Appogny, în apropiere de Autissiodurum (Auxerre), în Galia, în a doua parte a secolului al IV-lea, pe la anul 380. A studiat mai întâi la școlile din Arles și Lyon, iar mai apoi a studiat retorica și dreptul civil la Roma. Apoi a fost un avocat de succes la tribunalul prefectului Romei timp de mai mulți ani. Se căsătorește cu Eustachia, o tânără creștină virtuoasă din aristocrația romană, și se întoarce în Galia, unde împăratul Honorius îl numește duce și guvernator al mai multor provincii, cu reședința la Auxerre.  
  
 
După un început tumultuos al relației sale cu episcopul de Auxerre, Amator (386–418), acesta sfârșește prin a-l [[Hirotonie|hirotoni]] pe Gherman [[diacon]] și [[preot]] pe la anul 410, cu acordul prefectului Galiei, Iulius, și inspirat de [[Duhul Sfânt]]<ref>Georges Viole, ''La Vie, les Vertus, et les Miracles du Grand Saint Germain d'Auxerre : Saint-Germain'', vol. 2, Auxerre, Éd. Gilles Bouquet, 1656, p. 30 și 151-152.</ref>.
 
După un început tumultuos al relației sale cu episcopul de Auxerre, Amator (386–418), acesta sfârșește prin a-l [[Hirotonie|hirotoni]] pe Gherman [[diacon]] și [[preot]] pe la anul 410, cu acordul prefectului Galiei, Iulius, și inspirat de [[Duhul Sfânt]]<ref>Georges Viole, ''La Vie, les Vertus, et les Miracles du Grand Saint Germain d'Auxerre : Saint-Germain'', vol. 2, Auxerre, Éd. Gilles Bouquet, 1656, p. 30 și 151-152.</ref>.
  
−
La moartea lui Amator, pe [[1 mai]] 418, Gherman este ales în unanimitate și hirotonit episcop de Auxerre la [[7 iulie]] 418. Din acel moment, viața lui s-a schimbat: soția i-a devenit ca o soră, cei doi trăind în curăție; acestea lor a dat-o Bisericii și a împărțit din ea săracilor, trăind în sărăcie, mâncând numai seara pâine simplă de secară. Purta numai [[veșminte]] simple de monah. Și-a pus abilitățile de administrator în slujba Bisericii. A întemeiat mănăstirea Sfinților Cosma și Damian de partea opusă a râului Yonne față de Auxerre, unde se retrăgea uneori în singurătate.  
+
La moartea lui Amator, pe [[1 mai]] 418, Gherman este ales în unanimitate și hirotonit episcop de Auxerre la [[7 iulie]] 418. Din acel moment, viața lui s-a schimbat: soția i-a devenit ca o soră, cei doi trăind în curăție; averea lor a dat-o Bisericii și a împărțit din ea săracilor, trăind în sărăcie, mâncând numai seara pâine simplă de secară. Purta numai [[veșminte]] simple de monah. Și-a pus remarcabilele abilități de administrator în slujba Bisericii. A întemeiat mănăstirea Sfinților Cosma și Damian de partea opusă a râului Yonne față de Auxerre, unde se retrăgea uneori în singurătate.
 +
 
 +
Disputa lansată de Pelagius la Roma în anul 405 privind Harul divin s-a răspândit, prin ucenicii acestuia, până în Insulele Britanice. Fiul episcopului britanic Severinus, numit Agricola, a adoptat erezia [[pelagianism|pelagiană]], pe care a început să o răspândească. Pentru a combate această erezie, papa  [[Celestin al Romei|Celestin I]] i-a încredințat episcopului Gherman misiunea de a merge în Britania cu mai mulți clerici, printre care și episcopul [[Lup de Troyes]], pentru a apăra credința dreaptă. În Britania, aceștia au predicat mult împotriva ereziei și au reușit să întoarcă la dreapta credință pe mulți dintre cei care căzuseră în erezie. La    început, aceștia au refuzat confruntarea directă, dar ulterior au acceptat o dezbatere publică. După ce au vorbit pelagienii, Sf. Gherman și Sf. Lup au vorbit cu mare elocvență, aducând exemple din [[Sfânta Scriptură]], reducându-și adversarii la tăcere.
 +
 
 +
În cursul călătoriilor sale, Sf. Gherman s-a întâlnit și cu viitoarea sfântă [[Genoveva a Parisului]], pe care o închină slujirii lui Dumnezeu și o regăsește mai târziu la Luteția (Paris), în timpul celei de a doua călătorii spre Britania.
 +
 
 +
Sf. Gherman mai este creditat și cu stabilirea sau consolidarea cultului Sf. Alban în Britania.
  
−
Disputa lansată de Pelagius la Roma în anul 405 privind nevoia de a primi Harul divin s-a răspândit, prin ucenicii acestuia, până în Insulele Britanice. Fiul episcopului britanic Severinus, numit Agricola, a adoptat erezia pelagiană, pe xare a început să o răspândească. Pentru a combate această erezie, papa  [[Celestin al Romei|Celestin I]] i-a încredințat episcopului Gherman misiunea de a merge în Britania cu mai mulți clerici, printre care și episcopul Lup de Troyes, pentru a apăra credința dreaptă. În Britania, aceștia au predicat mult împotriva ereziei și au reușit să întoarcă la dreapta credință pe mulți dintre cei care căzuseră în erezie.  In Britain they preached often to the people, confirmed the faithful, and [[conversion|converted]] the heretics. Initially, the Pelagians shunned them but soon they accepted a conference. After the heretics spoke first before the multitude, Bps. Germanus and Lupus answered them with great eloquence, supporting their arguments with quotations from the [[Holy Scripture|scripture]], such that their adversaries were reduced to silence.
+
Se spune că, pe când cei doi episcopi se aflau încă pe insulă, britonii erau hărțuiți de picți și de saxoni. Britonii i-au chemat pe cei doi episcopi în tabăra lor, ca să îi ajute cu rugăciunile lor. Cei doi au acceptat, iar în tabăra saxonilor au propovăduit cu râvnă Evanghelia, aducându-i pe mulți păgâni la credința creștină. De [[Sfintele Paști]], mulți britoni au fost botezați. Mai apoi, Sf. Gherman a apelat la cunoștințele sale militare pentru a-i ajuta pe britoni: a condus mica armată a britonilor într-o vale, între doi munți, poruncindu-le să strige cu toții de trei ori ''Aleluia'', ca în noaptea de Paști. Aceștia au făcut astfel, iar valea a răsunat atât de puternic de strigătul lor încât dușmanii s-au înspăimântat și au fugit.  
  
−
While the two bishops were on the island, the Britons were being harassed by Picts and Saxons. The Britons invited the two bishops to their camp, hoping that their prayers and presence would help them. While agreeing, Germanus and Lupus spent their time bringing the [[paganism|pagans]] to Christ and the Christians to reforming their lives. At Pascha, many [[catechumen]]s were received into the Church. After the Pascha, Germanus, not forgetting his old profession as a general, made recourse to a strategy to save his faithful from the advancing Saxons. He led his small army to a valley between two mountains, and there, directed his men to shout forth with the same call they had made during the Paschal feast. As the Saxons approached them, Bp. Germanus cried out three times "Alleluiah" which was repeated by the whole Briton force. The sound reverberated from hills with a dreaded sound of falling rocks, causing the barbarians, in fright, to flee leaving all their arms and baggage behind.   
+
În 446, Sf. Gherman a fost din nou chemat în Britania, pentru a ajuta Biserica de acolo împotriva pelagianismului renăscut. Însoțit de această dată de Sf. [[Severus de Trèves]]Și-a reluat astfel lucrarea de propovăduire în rândul ereticilor și a întemeiat școli pentru educarea clerului.   
  
−
In 446, Bp. Germanus once again was called to Britain to assist the Church against a resurgence of pelagianism, seeking out the heretics and converting them back to the faith. He also encouraged the establishment of schools for the clergy.
+
La întoarcerea în Galia, o delegație a poporului din Armorica (Britania de azi) a cerut ajutorul episcopului Gherman. Aceștia erau amenințați de Eocharich, rege al alanilor, tromis de Aetius, generalul roman din Galia pentru a-i pedepsi pentru revolta lor. Germanus s-a întâlnit cu Eocharich și l-a convins să înceteze atacul, promițând să obțină de la împăratul roman Valentinian al III-lea iertarea pentru armoricani. A plecat apoi spre Ravenna, unde se afla Curtea imperială și unde a fost primit cu cinste. Câteva zile mai târziu, s-a îmbolnăvit. A murit la Ravenna pe [[31 iulie]] 448. Trupul lui a fost transportat, potrivit dorinței lui, înapoi la Auxerre, unde a fost înmormântat în oratoriul mănăstirii Sf. Mauriciu (St. Maurice), unde se află astăzi abația Sf. Gherman.
  
−
On his way back to Gaul, a delegation of people from Armorica (present day Brittany) sought the help of Bp. Germanus. The people were threatened by Eocarich, the king of the Alemanni, who had been sent by Aëtius, the Roman general in Gaul, to punish them for a revolt. Bp. Germanus met Eocarich, seized his horse's bridle, and got him to agree to stop ravaging Armorica on the condition that he obtain a pardon from the emperor for Armorica. Having defusing the threat, Bp. Germanus traveled to Ravenna seeking the pardon for the rebels from the emperor Valentian III.  
+
Cultul său este foarte răspândit în nordul Franței, dar și în Anglia și Țara Galilor, unde este cinstit ca sfânt și în Biserica Anglicană.  
  
−
Bp. Germanus was received by the emperor in Ravenna with honor. A few days later after asking for prayers for his passage, Bp. Germanus fell sick. He died in Ravenna on [[July 31]], 448. His body was returned to Auxerre for burial in the oratory of Monastery of St. Maurice.
+
Fragmente din [[moaște]]le sale se află în Franța la catedrala din Verdun, Vitteaux, biserica din Val de Miège, abația Saint-Julien d'Auxerre, biserica Sf. Gherman din Modéon, biserica Sf. Gherman din Gron, abația Saint-Germain-des-Prés din Paris, abația Saint-Pierre de Conches, abația Saint-Pierre din Châlons, abația Saint-Vincent din Metz, abația Saint-Étienne din Caen.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 25: Linia 32:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102156  OCA: St Germanus the Bishop of Auxerre]
+
*en [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102156  OCA: St Germanus the Bishop of Auxerre]
−
*[http://www.bartleby.com/210/7/262.html  St. Germanus, Bishop of Auxerre]
+
*en [http://www.bartleby.com/210/7/262.html  St. Germanus, Bishop of Auxerre]
−
*[http://www.answers.com/topic/germain-of-auxerre Germain-of-auxerre]
+
*en [http://www.answers.com/topic/germain-of-auxerre Germain-of-auxerre]
−
*[http://saints.sqpn.com/saint-germanus-of-auxerre/  Saint Germanus of Auxerre]
+
*en [http://saints.sqpn.com/saint-germanus-of-auxerre/  Saint Germanus of Auxerre]
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/06472b.htm  Cath Enc: St. Germain]  
+
*en [http://www.newadvent.org/cathen/06472b.htm  Cath Enc: St. Germain]  
−
*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/231184/Saint-Germanus-of-Auxerre  Saint Germanus of Auxerre]
+
*en [http://www.britannica.com/EBchecked/topic/231184/Saint-Germanus-of-Auxerre  Saint Germanus of Auxerre]
−
*[[Wikipedia:Germanus_of_Auxerre]]
+
*en [[Wikipedia:Germanus_of_Auxerre]]
 +
*fr [https://fr.wikipedia.org/wiki/Germain_d%27Auxerre Wikipédia:Germain d'Auxerre]
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea de la data 27 ianuarie 2019 10:38

Cel întru sfinți Părintele nostru Gherman de Auxerre (n. ~380 la Appoigny lângă Auxerre, Franța - m. 31 iulie 448 la Ravena, Italia), în latină Germanus, a fost episcop de Auxerre, în Galia (azi Franța). Prin zelul său misionar a oprit răspândirea pelagianismului în Insulele Britanice. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 31 iulie.

Epoca în care a trăit a fost cea a marilor invazii și a începutului căderii Imperiului Roman din Occident, precum și a conturării marilor linii hristologice ale creștinismului.

Nu trebuie confundat cu Sf. Gherman al Parisului (Gherman de Autun).

Viața

Gherman[1] s-a născut într-o familie din nobilimea galo-romană (părinții lui se numeau Rusticus și Germanilla) la Appogny, în apropiere de Autissiodurum (Auxerre), în Galia, în a doua parte a secolului al IV-lea, pe la anul 380. A studiat mai întâi la școlile din Arles și Lyon, iar mai apoi a studiat retorica și dreptul civil la Roma. Apoi a fost un avocat de succes la tribunalul prefectului Romei timp de mai mulți ani. Se căsătorește cu Eustachia, o tânără creștină virtuoasă din aristocrația romană, și se întoarce în Galia, unde împăratul Honorius îl numește duce și guvernator al mai multor provincii, cu reședința la Auxerre.

După un început tumultuos al relației sale cu episcopul de Auxerre, Amator (386–418), acesta sfârșește prin a-l hirotoni pe Gherman diacon și preot pe la anul 410, cu acordul prefectului Galiei, Iulius, și inspirat de Duhul Sfânt[2].

La moartea lui Amator, pe 1 mai 418, Gherman este ales în unanimitate și hirotonit episcop de Auxerre la 7 iulie 418. Din acel moment, viața lui s-a schimbat: soția i-a devenit ca o soră, cei doi trăind în curăție; averea lor a dat-o Bisericii și a împărțit din ea săracilor, trăind în sărăcie, mâncând numai seara pâine simplă de secară. Purta numai veșminte simple de monah. Și-a pus remarcabilele abilități de administrator în slujba Bisericii. A întemeiat mănăstirea Sfinților Cosma și Damian de partea opusă a râului Yonne față de Auxerre, unde se retrăgea uneori în singurătate.

Disputa lansată de Pelagius la Roma în anul 405 privind Harul divin s-a răspândit, prin ucenicii acestuia, până în Insulele Britanice. Fiul episcopului britanic Severinus, numit Agricola, a adoptat erezia pelagiană, pe care a început să o răspândească. Pentru a combate această erezie, papa Celestin I i-a încredințat episcopului Gherman misiunea de a merge în Britania cu mai mulți clerici, printre care și episcopul Lup de Troyes, pentru a apăra credința dreaptă. În Britania, aceștia au predicat mult împotriva ereziei și au reușit să întoarcă la dreapta credință pe mulți dintre cei care căzuseră în erezie. La început, aceștia au refuzat confruntarea directă, dar ulterior au acceptat o dezbatere publică. După ce au vorbit pelagienii, Sf. Gherman și Sf. Lup au vorbit cu mare elocvență, aducând exemple din Sfânta Scriptură, reducându-și adversarii la tăcere.

În cursul călătoriilor sale, Sf. Gherman s-a întâlnit și cu viitoarea sfântă Genoveva a Parisului, pe care o închină slujirii lui Dumnezeu și o regăsește mai târziu la Luteția (Paris), în timpul celei de a doua călătorii spre Britania.

Sf. Gherman mai este creditat și cu stabilirea sau consolidarea cultului Sf. Alban în Britania.

Se spune că, pe când cei doi episcopi se aflau încă pe insulă, britonii erau hărțuiți de picți și de saxoni. Britonii i-au chemat pe cei doi episcopi în tabăra lor, ca să îi ajute cu rugăciunile lor. Cei doi au acceptat, iar în tabăra saxonilor au propovăduit cu râvnă Evanghelia, aducându-i pe mulți păgâni la credința creștină. De Sfintele Paști, mulți britoni au fost botezați. Mai apoi, Sf. Gherman a apelat la cunoștințele sale militare pentru a-i ajuta pe britoni: a condus mica armată a britonilor într-o vale, între doi munți, poruncindu-le să strige cu toții de trei ori Aleluia, ca în noaptea de Paști. Aceștia au făcut astfel, iar valea a răsunat atât de puternic de strigătul lor încât dușmanii s-au înspăimântat și au fugit.

În 446, Sf. Gherman a fost din nou chemat în Britania, pentru a ajuta Biserica de acolo împotriva pelagianismului renăscut. Însoțit de această dată de Sf. Severus de TrèvesȘi-a reluat astfel lucrarea de propovăduire în rândul ereticilor și a întemeiat școli pentru educarea clerului.

La întoarcerea în Galia, o delegație a poporului din Armorica (Britania de azi) a cerut ajutorul episcopului Gherman. Aceștia erau amenințați de Eocharich, rege al alanilor, tromis de Aetius, generalul roman din Galia pentru a-i pedepsi pentru revolta lor. Germanus s-a întâlnit cu Eocharich și l-a convins să înceteze atacul, promițând să obțină de la împăratul roman Valentinian al III-lea iertarea pentru armoricani. A plecat apoi spre Ravenna, unde se afla Curtea imperială și unde a fost primit cu cinste. Câteva zile mai târziu, s-a îmbolnăvit. A murit la Ravenna pe 31 iulie 448. Trupul lui a fost transportat, potrivit dorinței lui, înapoi la Auxerre, unde a fost înmormântat în oratoriul mănăstirii Sf. Mauriciu (St. Maurice), unde se află astăzi abația Sf. Gherman.

Cultul său este foarte răspândit în nordul Franței, dar și în Anglia și Țara Galilor, unde este cinstit ca sfânt și în Biserica Anglicană.

Fragmente din moaștele sale se află în Franța la catedrala din Verdun, Vitteaux, biserica din Val de Miège, abația Saint-Julien d'Auxerre, biserica Sf. Gherman din Modéon, biserica Sf. Gherman din Gron, abația Saint-Germain-des-Prés din Paris, abația Saint-Pierre de Conches, abația Saint-Pierre din Châlons, abația Saint-Vincent din Metz, abația Saint-Étienne din Caen.

Note

  1. ↑ Viața sa este scrisă de Constanțiu, preot în Lyon, la treizeci de ani după moartea lui (Sources Chretiennes 112).
  2. ↑ Georges Viole, La Vie, les Vertus, et les Miracles du Grand Saint Germain d'Auxerre : Saint-Germain, vol. 2, Auxerre, Éd. Gilles Bouquet, 1656, p. 30 și 151-152.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Gherman_de_Auxerre&oldid=48955”