Gherman I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(iconografie)
Linia 21: Linia 21:
 
:Minunata însoţire a ierarhilor să o lăudăm credincioşilor după datorie, împreună cu [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]], pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu şi dogme preaînţelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credinţă întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţe.
 
:Minunata însoţire a ierarhilor să o lăudăm credincioşilor după datorie, împreună cu [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]], pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu şi dogme preaînţelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credinţă întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţe.
  
 +
==Iconografie==
 +
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Sfinţit  Gherman al Constantinopolului se zugrăveşte bătrân, spân (cu foarte puţin păr şi o barbă rară)  (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 147, 152, 162, 205).
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=?|
 
înainte=?|
titlu=Episcop de Cizicus|
+
titlu=Episcop de Cizic|
 
ani= ?-715 |
 
ani= ?-715 |
 
după=?}}
 
după=?}}

Versiunea de la data 13 martie 2011 19:31

Cel între sfinţi părintele nostru Gherman I a fost Patriarh de Constantinopol între anii 715 şi 730. A fost un mare apărător al închinării la icoane, drept pentru care a fost forţat să părăsească scaunul patriarhal de împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurianul. Se face prăznuirea lui la data de 12 mai.

Viaţa

Sfântul Gherman s-a născut în Constantinopol în preajma anului 645, fiind fiul patricianului Iustinian. Iustinian, un senator proeminent, a murit din ordinul Împăratului Constantin al IV-lea. Tânărul său fiu, Gherman, a fost emasculat și apoi trimis la o mănăstire, de unde a început sa slujească bisericii. Prezenţa sa este apoi înscrisă ca fiind Episcop de Cizicus. Data hirotonirii nu este ştiută, dar Teofan și Nichifor au menționat prezenţa lui ca episcop la Sindodul de la Constantinopol din anul 712. În Cizicus, Episcopul Gherman a înfruntat mișcarea iconoclastă și a sărit în apărarea Credinței Ortodoxe stând împotriva ereticilor iconoclaști.

În anul 713, Împăratul Atanasiu al II-lea a venit pe tronul împărătesc, înlocuindu-l pe Filip, împărat monotelit ce fusese detronat. Atanasiu a restaurat Ortodoxia și a înlăturat Monotelismul din imperiu. Odată cu moartea Patriarhului Ioan al VI-lea, in 715, Gherman a fost ales patriarh cu numele de Gherman I. Printre primele măsuri luate de Gherman au fost convocarea unui sinod local ce avea sa reafirme doctrina Sinodului IV Ecumenic, și să anatemizeze pe capii Monotelismului, printre care Sergius I și Cyrus, foști patriarhi.

În anul 716, Leon al III-lea Isaurianul a devenit împărat. Leon se opunea cinstirii icoanelor și a luat demersuri spre a interzice cinstirea lor. De îndată Sf. Gherman a sărit în apărarea Ortodoxiei, dar Leon nu a renunțat, ci a incurajat inconoclaştii. Lupta împotriva împăratului era inegala, Leon având intenția să-l dea jos pe Gherman, iar în anul 730, a convocat un sinod înaintea căruia Gherman a refuzat sa accepte decretul imperial ce interzicea imaginile sfinte. Sub presiune imperiala, Patr. Gherman a demisionat și a fost urmat de Anastasie care nu se opunea împăratului în legătura cu sfintele icoane.

După ce a fost alungat, Gherman s-a dus în exil la o mănăstire unde a rămas pâna la adormirea sa în anul 740. Inițial a fost îngropat la mânăstirea Chora, dar mai târziu moaștele sale au fost mutate în Franța.

La Sinodul VII Ecumenic din anul 787, numele său a fost adăugat în rândul sfinților. El a scris mai multe lucrări. Printre acestea se află și cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, cât și o tâlcuire a unor pasaje din Sfânta Scriptură, scrisori despre cinstirea icoanelor, imne de laudă a sfinților, și predici la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, la Bunavestire, și la Adormirea Maicii Domnului.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Condac, glasul al 4-lea:

Minunata însoţire a ierarhilor să o lăudăm credincioşilor după datorie, împreună cu Gherman, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu şi dogme preaînţelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credinţă întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţe.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Sfinţit Gherman al Constantinopolului se zugrăveşte bătrân, spân (cu foarte puţin păr şi o barbă rară) (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 147, 152, 162, 205).

Casetă de succesiune:
Gherman I al Constantinopolului
Precedat de:
?
Episcop de Cizic
?-715
Urmat de:
?
Precedat de:
Ioan al VI-lea
Patriarh de Constantinopol
715-730
Urmat de:
Anastasie



Surse