Gheorghe purtătorul de biruință: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (modifcare caractere (bold))
 
(Nu s-au afișat 21 de versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Mare Mucenic Gheorghe.jpg|right|frame|'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''']]
+
{{Sfinti
'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''' (+ 303), [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an pe [[23 aprilie]], este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi apărători ai [[Introducere în Creştinismul Ortodox|creştinismului]], multe biserici având [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrăţişat de mulţi creştini.
+
|nume=Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
 +
|Imagine=[[Imagine:Mare Mucenic Gheorghe.jpg|250 px|'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''']]
 +
|nastere= secolul III
 +
|adormire= 303
 +
|tip= [[Mare Mucenic]]
 +
|localizare= Capadocia, Palestina (Imperiul Roman)
 +
|etnie= grec
 +
|calendar= [[23 aprilie]]
 +
|biserici= numeroase; printre care: [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)]]
 +
|canonizare=
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|site=
 +
}}'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''' (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. ''tropeophoros''), [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[23 aprilie]], este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați apărători ai [[Introducere în Creștinismul Ortodox|creștinismului]], numeroase biserici având [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrățișat de mulți creștini.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Minunatul acesta, vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului [[Diocleţian]], s-a născut în Capadochia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi având acolo multe averi şi moşteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.  
+
Minunatul acesta, vestitul și marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului [[Dioclețian]], s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinți creștini de origine greacă și învățat, din tinerețe, în dreapta credință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo și având acolo multe averi și moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârșită și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit și, îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.  
  
Se ştie că, deşi era păgân, împăratul Diocleţian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creştinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian l-a luat ca însoţitor la domnie, a aprins [[Persecuţii împotriva creştinilor|prigoana împotriva creştinilor]]. Istoria creştinătăţii stă martoră că, din anul 303 şi până la 313 (anul [[Edictului de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creştinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi [[Iisus Hristos]].  
+
Se știe că, deși era păgân, împăratul [[Dioclețian]], până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins [[Persecuții împotriva creștinilor|prigoana împotriva creștinilor]]. Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303 și până la 313 (anul [[Edictul de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creștinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și [[Iisus Hristos]].  
  
Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuţii împotriva creştinilor|prigonire împotriva creştinilor]], îndată Gheorghe s-a înfăţişat singur înaintea împăratului Diocleţian şi, înaintea întregii curţi împărăţeşti, a mărturisit deschis că este creştin şi ca înţelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat porunca să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]], loviri cu suliţă, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou ş.a. Toate acestea şi altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie stând tare în [[credinţă]].  
+
Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuții împotriva creștinilor|prigonire împotriva creștinilor]], îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că este creștin și ca înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat porunca să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credință. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]], loviri cu suliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou ș.a. Toate acestea și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăție stând tare în [[credința|credință]].  
  
Pentru cei credincioşi, Mucenicii sunt creştini aleşi, luminaţi de [[Dumnezeu]], pentru a duce lupta împotriva păgânătăţii şi a [[diavol]]ului. Drept aceea, în toiul prigonirilor şi în clipele când sunt puşi la încercările cele mai sângeroase, [[Mântuitorul]] îi luminează cu puteri dumnezeieşti, care le ocrotesc trupul împotriva suferinţelor.  
+
Pentru cei credincioși, Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de [[Dumnezeu]], pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a [[diavol]]ului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, [[Mântuitorul]] îi luminează cu puteri dumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor.  
  
Deci, cei de faţă, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe şi că rămâne viu şi nevătămat, mulţi dintre ei s-au lepădat de [[idol]]i şi au venit la credinţa în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creştinilor. Mai mult, în vremea ţinerii lui în temniţă, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, văzând acestea, a mărturisit credinţa ei în Hristos.  
+
Deci, cei de față, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, mulți dintre ei s-au lepădat de [[închinarea la dumnezei străini|idoli]] și au venit la credința în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creștinilor. Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința ei în Hristos.  
  
În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi cu făgăduinţe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa acestei mărturisiri şi, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Diocleţian a dat porunca să li se taie capetele, şi Mucenicului şi împărătesei Alexandra.  
+
În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra.  
  
Deşi, ostaşii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, şi-a dat [[duh]]ul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul şi-a ridicat glasul şi s-a rugat cu căldură, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat, în ziua de [[23 aprilie]], păzind până la capăt credinţa fără prihană şi luând cununa cea neveştejită din mâna lui Hristos, Domnul său.  
+
Deși, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie și a fost tăiat, în ziua de [[23 aprilie]], păzind până la capăt credința fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.
  
 
==Cinstirea Sfântului Mucenic Gheorghe==
 
==Cinstirea Sfântului Mucenic Gheorghe==
[[Image:Steagul_de_Lupta_Stefan_cel_Mare.jpg|thumb|200px|left|Steagul de luptă al lui Ştefan al III-lea cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos în 1500]]
+
[[Imagine:Steagul_de_Lupta_Stefan_cel_Mare.jpg|thumb|250px|left|Steagul de luptă al lui [[Ştefan cel Mare]], dăruit [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos]] în 1500]]
Dintre toţi [[Sfinţi]]i sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faimă de care s-a bucurat, şi se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe oraşe din ţară. Al treilea braţ al Dunării, în Deltă, se cheamă, Braţul Sfântului Gheorghe. Se ştie, apoi, că multă vreme ocrotitorul oştirii romane a fost Sfântul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de [[Ştefan cel Mare]] la [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|mănăstirea Zografu]], din [[Muntele Athos]], are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet şi ca o chemare a poporului la luptă creştinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi împotrivă diavolului.  
+
Dintre toți [[Sfinți]]i sărbătoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat, și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulți oameni, bărbați si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se numește Brațul Sfântului Gheorghe. Se știe, apoi, că multă vreme ocrotitorul oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de [[Ştefan cel Mare]] la [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|mănăstirea Zografu]], din [[Muntele Athos]], are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și ca o chemare a poporului la lupta creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani și împotrivă [[diavol]]ului.  
  
O dovadă este şi rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea această şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale"''.  
+
O dovadă este și rugăciunea lui [[Ştefan cel Mare]], scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale"''.
  
Dumnezeului nostru slavă, în veci! Amin.
+
Şi în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române.<ref>[http://www.forter.ro/ro/zile_arme/ Forțele Terestre Române - Tradiții: Ziua Forțelor Terestre]</ref>
 +
 
 +
Peste 900.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează [[Ziua numelui|onomastica]] pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetățeni români, dintre care 727.351 bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-aproape-un-milion-de-gheorghe-si-gheorghite-1034132.html ''Evenimentul zilei'', Petrișor Cană: ''Avem aproape un milion de Gheorghe și Gheorghițe''], accesat 23 aprilie 2013</ref>
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
[[Tropar]]
+
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
+
:Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
:Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credințe, spicele faptelor bune adunându-ți ție; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, și luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greșeli
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Gheorghe se zugrăvește ca un tânăr  înalt, fără barbă, cu părul cârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale  <ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 144, 154, 214, 220, 236. </ref>. Dionisie mai arată cum se zugrăvesc viața și minunile Sf. Gheorghe <ref>Loc.cit., pp. 176-178</ref>. Întrucât s-a săvârșit de sabie, în unele icoane ale sfântului acesta își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De obicei Sf. Gheorghe este reprezentat în veșminte militare. O reprezentare târzie, dar foarte răspândită îl înfățișează pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb, omorât un balaur de lângă cetatea Beirut și salvând astfel o domniță.
  
[[Acatist]]
+
==Moaștele==
: [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/gheorghe Acatistul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorului de biruinţă]
+
O parte din [[moaște]]le Sf. Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse recent în România<ref>[http://basilica.ro/stiri/hramul-bisericii-isfantul-gheorghe-din-constanta_16531.html Agenția de știri BASILICA: Hramul Bisericii Sfântul Gheorghe din Constanţa, 24 aprilie 2014]</ref>. IPS [[Teodosie (Petrescu) al Tomisului|Teodosie Arhiepiscopul Tomisului]], a adus spre cinstire la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanţa o raclă cu moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovniceşti a fost donată de către cardinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), şi va rămâne definitiv în acest lăcaş de cult constănţean, renumit printre altele şi datorită faptului că pictura este realizată de Nicolae Tonitza.<ref>[http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-vdeo-moastele-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-si-au-gasit-casa-lacasul-pictat-tonitza-1_53570f4c0d133766a802adba/index.html Adrian Boioglu: ''Moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi-au găsit casă în lăcaşul pictat de Tonitza'', Ziarul ''Adevărul'', 23 aprilie 2014]</ref>
  
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
* (ru) [http://days.pravoslavie.ru/Images/ii497&222.htm Icoane ale Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe]  
 
* (ru) [http://days.pravoslavie.ru/Images/ii497&222.htm Icoane ale Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe]  
* (ro) [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html Din minunile Sfântului şi Marelui Mucenic Gheorghe] ([[OCA]])
+
* (ro) [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html Din minunile Sfântului și Marelui Mucenic Gheorghe] ([[OCA]])
 
+
* (ro) [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/gheorghe Acatistul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorului de biruință]
  
[[Categorie:Sfinţi|Gheorghe]]
+
[[Categorie:Sfinți|Gheorghe]]
[[Categorie:Mucenici|Gheorghe]]
+
[[Categorie:Mari Mucenici|Gheorghe]]
 +
[[Categorie:Sfinți pre-niceeni]]
  
 
[[el:Γεώργιος, Άγιος]]
 
[[el:Γεώργιος, Άγιος]]
 
[[en:George the Trophy-bearer]]
 
[[en:George the Trophy-bearer]]
 +
[[fr:Georges le Tropéophore]]

Versiunea curentă din 27 mai 2017 16:32

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Date personale
Naștere secolul III
Mutare la Domnul (†) 303
Localizare Capadocia, Palestina (Imperiul Roman)
Naționalitate grec
Date cult
Tip Mare Mucenic
Data canonizării
Prăznuire la data de 23 aprilie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate numeroase; printre care: Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. tropeophoros), prăznuit în fiecare an la 23 aprilie, este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați apărători ai creștinismului, numeroase biserici având hramul său, iar numele său fiind îmbrățișat de mulți creștini.

Viața

Minunatul acesta, vestitul și marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinți creștini de origine greacă și învățat, din tinerețe, în dreapta credință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo și având acolo multe averi și moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârșită și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit și, îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins prigoana împotriva creștinilor. Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303 și până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat Constantin cel Mare a dat pace creștinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Iisus Hristos.

Cunoscând, deci, decretul de prigonire împotriva creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că este creștin și ca înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat porunca să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credință. Şi a fost trecut prin toate vămile muceniciei, loviri cu suliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou ș.a. Toate acestea și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăție stând tare în credință.

Pentru cei credincioși, Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu, pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor.

Deci, cei de față, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, mulți dintre ei s-au lepădat de idoli și au venit la credința în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creștinilor. Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința ei în Hristos.

În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra.

Deși, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie și a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credința fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.

Cinstirea Sfântului Mucenic Gheorghe

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos în 1500

Dintre toți Sfinții sărbătoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat, și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulți oameni, bărbați si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se numește Brațul Sfântului Gheorghe. Se știe, apoi, că multă vreme ocrotitorul oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la mănăstirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și ca o chemare a poporului la lupta creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani și împotrivă diavolului.

O dovadă este și rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: "O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale".

Şi în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române.[1]

Peste 900.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează onomastica pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetățeni români, dintre care 727.351 bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).[2]

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credințe, spicele faptelor bune adunându-ți ție; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, și luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greșeli

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Mare Mucenic Gheorghe se zugrăvește ca un tânăr înalt, fără barbă, cu părul cârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale [3]. Dionisie mai arată cum se zugrăvesc viața și minunile Sf. Gheorghe [4]. Întrucât s-a săvârșit de sabie, în unele icoane ale sfântului acesta își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De obicei Sf. Gheorghe este reprezentat în veșminte militare. O reprezentare târzie, dar foarte răspândită îl înfățișează pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb, omorât un balaur de lângă cetatea Beirut și salvând astfel o domniță.

Moaștele

O parte din moaștele Sf. Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse recent în România[5]. IPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, a adus spre cinstire la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanţa o raclă cu moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovniceşti a fost donată de către cardinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), şi va rămâne definitiv în acest lăcaş de cult constănţean, renumit printre altele şi datorită faptului că pictura este realizată de Nicolae Tonitza.[6]

Note

Legături externe