Modificări

Salt la: navigare, căutare

Gheorghe de la Cernica

133 de octeți adăugați, 3 decembrie 2019 06:07
m
Viața: leg. interne
Este hirotonit pe rând ierodiacon și ieromonah. La Muntele Athos cunoaște atât viața de sine (idioritmică), cât și viața de obște. Când cunoscutul duhovnic, starețul [[Paisie de la Neamț]] vine la Muntele Athos, cuviosul Gheorghe i se alătură, împreună cu un grup de monahi români și slavi, stabilindu-se la [[Schitul Sfântul Ilie (Muntele Athos)|schitul Sf. Ilie]], sub ascultarea cuviosului Paisie, unde rămân vreme de zece ani.
Împreună cu starețul Paisie și cu alți 64 de ucenici ai acestuia, cuviosul Gheorghe pleacă în Moldova, stabilindu-se mai întâi la Mănăstirea Dragomirna (1763-1775), apoi la [[Mănăstirea Secu]] și în sfârșit la [[Mănăstirea Neamț ]] (1775). Tulburat de desele mutări, vrea să se întoarcă la Sfântul Munte, însă, trecând, în drumul său, prin București, se întâlnește cu un prieten al său, ieromonahul Macarie, care ține să-l prezinte mitropolitului Țării Românești, [[Grigorie II al Ungrovlahieide la Colțea|Grigorie al II-leaal Ungro-Vlahiei]]. Acesta, dorindu-și să reîntemeieze viața monahală de obște în eparhia sa, după modelul atonit, îi cere stăruitor cuviosului Gheorghe să rămână în Țara Românească, pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești.
Ascultând de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Paisie Gheorghe primește, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de vreo 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe curăță schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se până atunci peste cincizeci de ucenici, credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața starețului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți).
O vreme, cuviosul a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica și la sărbători, în restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude. Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost [[hirotonie|hirotoniți]] trei [[preot|preoți]] și trei [[diacon]]i și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte.
Auzind de vrednicia starețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron.
I s-a încredințat în anul 1788 și cârmuirea [[mănăstirea Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii Mănăstirii de la Curtea de Argeș]], apoi, din 1794, și cea a mănăstirii [[Mănăstirea Căldărușani|Mănăstirii Căldărușani]], pe care le-a repus în rânduială. În apropiere de Căldărușani, la Cocioc, cuviosul a zidit o biserică și niște chilii și a pus să se planteze pomi, lăsând locul ca pe un loc de retragere și liniște pentru monahii mai nevoitori. S-a îngrijit de mănăstirile Cernica și Căldărușani până la moartea sa în anul 1806.
Înainte de trecerea sa la Domnul, i-a chemat la sine pe toți ucenicii săi la biserică pentru o ultimă rugăciune împreună, luându-și rămas bun de la ei, dându-le și ultimele sale povețe. A lăsat ucenicilor săi un testament prin care le rezuma în șapte trepte nevoințele monahale, îndemnându-i să fie ascultători, să se spovedească des, să –și mărturisească gândurile îndrumătorului lor duhovnicesc, să se împărtășească cu [[Sfintele Taine]] de douăsprezece ori pe an, să se ferească de cei care „sminteau” obștea, să administreze cu înțelepciune bunurile mănăstirii, ca starețul să dea fiecăruia ascultări după puterea și temperamentul lui, iar mănăstirea să nu treacă de numărul de 103 monahi pe care îl avea atunci.
Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaște]] se află până astăzi la mănăstirea [[Mănăstirea Cernica]].
===Proslăvirea===
[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât [[proslăvireProslăvire|trecerea]] Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinților în ședința sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, [[3 decembrie]].
==Imnografie==
==Sursa==
* Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).
 
==A se vedea și==
* [[Mănăstirea Cernica]]
* [[Calinic de la Cernica]]
==Legături externe==
14.991 de modificări

Meniu de navigare