Gheorghe de la Cernica: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe)
m (Viața: leg. interne)
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
[[Imagine:Gheorghe_de_la_Cernica.jpg|thumb|220px|right|'''Sf. Gheorghe de la Cernica''']]
+
{{Sfinti
[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] '''Gheorghe de la Cernica''' (1730-[[3 decembrie]] 1806) a fost un [[monah]] român originar din Transilvania, [[stareţ]] al mai multor [[mănăstire|mănăstiri]] din Moldova şi, mai târziu, din Ţara Românească ([[Mănăstirea Cernica|Cernica]] şi Căldăruşani). Biserica Ortodoxă îl [[prăznuire|prăznuieşte]] la [[3 decembrie]].
+
|nume= Cuviosul Gheorghe de la Cernica
 +
|Imagine= [[Imagine:Gheorghe_de_la_Cernica.jpg|220 px|Cuviosul Gheorghe de la Cernica]]
 +
|nastere= 1730, Transilvania
 +
|adormire= [[3 decembrie]] 1806, [[Mănăstirea Căldărușani]]
 +
|localizare= {{flag|Romania}} România
 +
|recunoastere=  [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
 +
|etnie= română
 +
|tip= [[cuvios]]
 +
|canonizare= 20-21 octombrie 2005
 +
|calendar= [[3 decembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] '''Gheorghe de la Cernica''' (n. 1730 - d. [[3 decembrie]] 1806) a fost un [[monah]] român originar din Transilvania, [[stareț]] al mai multor [[mănăstire|mănăstiri]] din Moldova și, mai târziu, din Țara Românească ([[Mănăstirea Cernica|Cernica]] și Căldărușani). Biserica Ortodoxă îl [[Praznic|prăznuiește]] la [[3 decembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
[[Cuvios]]ul Gheorghe s-a născut în anul 1730 la Săliştea Sibiului, din părinţi evlavioşi. La vârsta de 19 ani părăseşte casa părintească şi pleacă spre Bucureşti, iar de acolo la [[Constantinopol]]. Râvnind să îmbrăţişeze viaţa călugărească, ajunge la [[Muntele Athos]], stabilindu-se la [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatoped]], unde este primit în preajma anului 1750. Primeşte marea schimă în preajma anului anul 1752, petrecându-şi timpul în rugăciune, posturi şi nevoinţe, în privegheri şi îndelungate meditaţii, ajungând să fie cunoscut în Sfântul Munte pentru râvna şi nevoinţele sale.
+
[[Cuvios]]ul Gheorghe s-a născut în anul 1730 la Săliștea Sibiului, din părinți evlavioși. La vârsta de 19 ani părăsește casa părintească și pleacă spre București, iar de acolo la [[Constantinopol]]. Râvnind să îmbrățișeze viața călugărească, ajunge la [[Muntele Athos]], stabilindu-se la [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatoped]], unde este primit în preajma anului 1750. Primește marea schimă în preajma anului anul 1752, petrecându-și timpul în rugăciune, posturi și nevoințe, în privegheri și îndelungate meditații, ajungând să fie cunoscut în Sfântul Munte pentru râvna și nevoințele sale.
  
Este hirotonit pe rând ierodiacon şi ieromonah. La Muntele Athos cunoaşte atât viaţa de sine (idioritmică), cât şi viaţa de obşte. Când cunoscutul duhovnic, stareţul [[Paisie de la Neamţ]] vine la Muntele Athos, cuviosul Gheorghe i se alătură, împreună cu un grup de monahi români şi slavi, stabilindu-se la [[Schitul Sfântul Ilie (Muntele Athos)|schitul Sf. Ilie]], sub ascultarea cuviosului Paisie, unde rămân vreme de zece ani.  
+
Este hirotonit pe rând ierodiacon și ieromonah. La Muntele Athos cunoaște atât viața de sine (idioritmică), cât și viața de obște. Când cunoscutul duhovnic, starețul [[Paisie de la Neamț]] vine la Muntele Athos, cuviosul Gheorghe i se alătură, împreună cu un grup de monahi români și slavi, stabilindu-se la [[Schitul Sfântul Ilie (Muntele Athos)|schitul Sf. Ilie]], sub ascultarea cuviosului Paisie, unde rămân vreme de zece ani.  
  
Împreună cu stareţul Paisie şi cu alţi 64 de ucenici ai acestuia, cuviosul Gheorghe pleacă în Moldova, stabilindu-se mai întâi la Mănăstirea Dragomirna (1763-1775), apoi la [[Mănăstirea Secu]] şi în sfârşit la Mănăstirea Neamţ (1775). Tulburat de desele mutări, vrea să se întoarcă la Sfântul Munte, însă, trecând, în drumul său, prin Bucureşti, se întâlneşte cu un prieten al său, ieromonahul Macarie, care ţine să-l prezinte mitropolitului Ţării Româneşti, [[Grigorie II al Ungrovlahiei|Grigorie al II-lea]]. Acesta, dorindu-şi să reîntemeieze viaţa monahală de obşte în eparhia sa, după modelul atonit, îi cere stăruitor cuviosului Gheorghe să rămână în Ţara Românească, pentru a ajuta la reorganizarea vieţii mănăstireşti.  
+
Împreună cu starețul Paisie și cu alți 64 de ucenici ai acestuia, cuviosul Gheorghe pleacă în Moldova, stabilindu-se mai întâi la Mănăstirea Dragomirna (1763-1775), apoi la [[Mănăstirea Secu]] și în sfârșit la [[Mănăstirea Neamț]] (1775). Tulburat de desele mutări, vrea să se întoarcă la Sfântul Munte, însă, trecând, în drumul său, prin București, se întâlnește cu un prieten al său, ieromonahul Macarie, care ține să-l prezinte mitropolitului Țării Românești, [[Grigorie de la Colțea|Grigorie al II-lea al Ungro-Vlahiei]]. Acesta, dorindu-și să reîntemeieze viața monahală de obște în eparhia sa, după modelul atonit, îi cere stăruitor cuviosului Gheorghe să rămână în Țara Românească, pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești.  
  
Ascultând de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Paisie primeşte, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă îşi alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de vreo 30 de ani şi se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie şi Gherasim, cuviosul Gheorghe curăţeşte schitul de bălării şi sălbăticiuni, iar în curând obştea s-a mărit cu mai mulţi monahi doritori de nevoinţă şi doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se până atunci peste cincizeci de ucenici, credincioşii începând şi ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstireşti de acolo, căutând povaţa stareţului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toţi monahii şi pelerinii, cuviosul hotărăşte zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi şi a unui arhondaric (casă de oaspeţi).
+
Ascultând de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Gheorghe primește, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de vreo 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe curăță schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se până atunci peste cincizeci de ucenici, credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața starețului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți).
  
O vreme, cuviosul a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica şi la sărbători, în restul zilelor săvârşindu-se doar cele şapte Laude.  Când obştea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost [[hirotonie|hirotoniţi]] trei [[preot|preoţi]] şi trei [[diacon]]i şi a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte.  
+
O vreme, cuviosul a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica și la sărbători, în restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude.  Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost [[hirotonie|hirotoniți]] trei [[preot|preoți]] și trei [[diacon]]i și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte.  
 
    
 
    
Auzind de vrednicia stareţului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuşi pe cuviosul stareţ, înzestrând mănăstirea cu daruri şi arătându-i o deosebită preţuire, la fel procedând şi urmaşii săi pe tron.
+
Auzind de vrednicia starețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron.
  
I s-a încredinţat în anul 1788 şi cârmuirea [[mănăstirea Curtea de Argeş|mănăstirii de la Curtea de Argeş]], apoi, din 1794, şi cea a mănăstirii Căldăruşani, pe care le-a repus în rânduială. În apropiere de Căldăruşani, la Cocioc, cuviosul a zidit o biserică şi nişte chilii şi a pus să se planteze pomi, lăsând locul ca pe un loc de retragere şi linişte pentru monahii mai nevoitori. S-a îngrijit de mănăstirile Cernica şi Căldăruşani până la moartea sa în anul 1806.
+
I s-a încredințat în anul 1788 și cârmuirea [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii de la Curtea de Argeș]], apoi, din 1794, și cea a [[Mănăstirea Căldărușani|Mănăstirii Căldărușani]], pe care le-a repus în rânduială. În apropiere de Căldărușani, la Cocioc, cuviosul a zidit o biserică și niște chilii și a pus să se planteze pomi, lăsând locul ca pe un loc de retragere și liniște pentru monahii mai nevoitori. S-a îngrijit de mănăstirile Cernica și Căldărușani până la moartea sa în anul 1806.
  
Înainte de trecerea sa la Domnul, i-a chemat la sine pe toţi ucenicii săi la biserică pentru o ultimă rugăciune împreună, luându-şi rămas bun de la ei, dându-le şi ultimele sale poveţe. A lăsat ucenicilor săi un testament prin care le rezuma în şapte trepte nevoinţele monahale, îndemnându-i să fie ascultători, să se spovedească des, să –şi mărturisească gândurile îndrumătorului lor duhovnicesc, să se împărtăşească cu [[Sfintele Taine]] de douăsprezece ori pe an, să se ferească de cei care „sminteau” obştea, să administreze cu înţelepciune bunurile mănăstirii, ca stareţul să dea fiecăruia ascultări după puterea şi temperamentul lui, iar mănăstirea să nu treacă de numărul de 103 monahi pe care îl avea atunci.  
+
Înainte de trecerea sa la Domnul, i-a chemat la sine pe toți ucenicii săi la biserică pentru o ultimă rugăciune împreună, luându-și rămas bun de la ei, dându-le și ultimele sale povețe. A lăsat ucenicilor săi un testament prin care le rezuma în șapte trepte nevoințele monahale, îndemnându-i să fie ascultători, să se spovedească des, să –și mărturisească gândurile îndrumătorului lor duhovnicesc, să se împărtășească cu [[Sfintele Taine]] de douăsprezece ori pe an, să se ferească de cei care „sminteau” obștea, să administreze cu înțelepciune bunurile mănăstirii, ca starețul să dea fiecăruia ascultări după puterea și temperamentul lui, iar mănăstirea să nu treacă de numărul de 103 monahi pe care îl avea atunci.  
  
Cuviosul stareţ a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaşte]] se află până astăzi la mănăstirea Cernica.
+
Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaște]] se află până astăzi la [[Mănăstirea Cernica]].
  
 
===Proslăvirea===
 
===Proslăvirea===
[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât [[proslăvire|trecerea]] Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinţilor în şedinţa sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, 3 decembrie.
+
[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât [[Proslăvire|trecerea]] Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinților în ședința sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, [[3 decembrie]].
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
  
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Următor al cuvioşilor părinţi şi împlinitor al virtuţilor sihăstreşti, rugător neîncetat şi înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Sfinte cuvioase părinte Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
+
:Următor al cuvioșilor părinți și împlinitor al virtuților sihăstrești, rugător neîncetat și înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Sfinte cuvioase părinte Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
  
 
[[Condac]], glasul 1:
 
[[Condac]], glasul 1:
  
:Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi neobosit lucrător al virtuţilor, purtătorule de Dumnezeu părintele nostru Gheorghe, căci, înarmându-ţi trupul cu nepătimirea ai luminat inimile celor credincioşi. Pentru aceasta te-ai făcut sălaş cinstit al Duhului Sfânt şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu împreună cu ierarhul [[Calinic de la Cernica|Calinic]] să ne dăruiască pace şi mare milă.
+
:Povățuitor preaînțelept al călugărilor și neobosit lucrător al virtuților, purtătorule de Dumnezeu părintele nostru Gheorghe, căci, înarmându-ți trupul cu nepătimirea ai luminat inimile celor credincioși. Pentru aceasta te-ai făcut sălaș cinstit al Duhului Sfânt și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu împreună cu ierarhul [[Calinic de la Cernica|Calinic]] să ne dăruiască pace și mare milă.
  
 
==Sursa==
 
==Sursa==
*Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti'', E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).
+
* Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Mănăstirea Cernica]]
 +
* [[Calinic de la Cernica]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/138/decembrie_gheorghe_de_la_cernica.html Cuviosul Gheorghe de la Cernica] – viaţa şi nevoinţele,  icoane, multimedia etc.
+
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/138/decembrie_gheorghe_de_la_cernica.html Cuviosul Gheorghe de la Cernica] – viața și nevoințele,  icoane, multimedia etc.
 
*[http://www.resurse-ortodoxe.ro/share-ortodox/roisrdsdragoste-de-ortodoxie/?dir=Ionut-laptop/Colectii/Colectia%20CANTARI%20PSALTICE/Slujba%20Sfantului%20Gheorghe%20de%20la%20Cernica%20%28ISON%29&title=Slujba%20Sfantului%20Gheorghe%20de%20la%20Cernica%20%28ISON%29 Slujba Cuv. Gheorghe de la Cernica] – audio
 
*[http://www.resurse-ortodoxe.ro/share-ortodox/roisrdsdragoste-de-ortodoxie/?dir=Ionut-laptop/Colectii/Colectia%20CANTARI%20PSALTICE/Slujba%20Sfantului%20Gheorghe%20de%20la%20Cernica%20%28ISON%29&title=Slujba%20Sfantului%20Gheorghe%20de%20la%20Cernica%20%28ISON%29 Slujba Cuv. Gheorghe de la Cernica] – audio
 
*[http://acvila30.wordpress.com/2010/12/03/acatistul-cuviosului-gheorghe-de-la-cernica-3-dec/ Acatistul Cuv. Gheorghe de la Cernica]
 
*[http://acvila30.wordpress.com/2010/12/03/acatistul-cuviosului-gheorghe-de-la-cernica-3-dec/ Acatistul Cuv. Gheorghe de la Cernica]
*[http://www.cernica.go.ro/istoric.htm Istoricul Mănăstirii Cernica] – pe situl Mănăstirii Cernica (detalii despre viaţa Cuv. Gheorghe)
+
*[http://www.cernica.go.ro/istoric.htm Istoricul Mănăstirii Cernica] – pe situl Mănăstirii Cernica (detalii despre viața Cuv. Gheorghe)
  
 
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Monahism]]
 
[[Categorie:Monahism]]

Versiunea de la data 3 decembrie 2019 06:07

Cuviosul Gheorghe de la Cernica
Cuviosul Gheorghe de la Cernica
Date personale
Naștere 1730, Transilvania
Mutare la Domnul (†) 3 decembrie 1806, Mănăstirea Căldărușani
Localizare   România
Naționalitate română
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării 20-21 octombrie 2005
Prăznuire la data de 3 decembrie
Recunoaștere BOR
Biserici patronate

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica (n. 1730 - d. 3 decembrie 1806) a fost un monah român originar din Transilvania, stareț al mai multor mănăstiri din Moldova și, mai târziu, din Țara Românească (Cernica și Căldărușani). Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 3 decembrie.

Viața

Cuviosul Gheorghe s-a născut în anul 1730 la Săliștea Sibiului, din părinți evlavioși. La vârsta de 19 ani părăsește casa părintească și pleacă spre București, iar de acolo la Constantinopol. Râvnind să îmbrățișeze viața călugărească, ajunge la Muntele Athos, stabilindu-se la Mănăstirea Vatoped, unde este primit în preajma anului 1750. Primește marea schimă în preajma anului anul 1752, petrecându-și timpul în rugăciune, posturi și nevoințe, în privegheri și îndelungate meditații, ajungând să fie cunoscut în Sfântul Munte pentru râvna și nevoințele sale.

Este hirotonit pe rând ierodiacon și ieromonah. La Muntele Athos cunoaște atât viața de sine (idioritmică), cât și viața de obște. Când cunoscutul duhovnic, starețul Paisie de la Neamț vine la Muntele Athos, cuviosul Gheorghe i se alătură, împreună cu un grup de monahi români și slavi, stabilindu-se la schitul Sf. Ilie, sub ascultarea cuviosului Paisie, unde rămân vreme de zece ani.

Împreună cu starețul Paisie și cu alți 64 de ucenici ai acestuia, cuviosul Gheorghe pleacă în Moldova, stabilindu-se mai întâi la Mănăstirea Dragomirna (1763-1775), apoi la Mănăstirea Secu și în sfârșit la Mănăstirea Neamț (1775). Tulburat de desele mutări, vrea să se întoarcă la Sfântul Munte, însă, trecând, în drumul său, prin București, se întâlnește cu un prieten al său, ieromonahul Macarie, care ține să-l prezinte mitropolitului Țării Românești, Grigorie al II-lea al Ungro-Vlahiei. Acesta, dorindu-și să reîntemeieze viața monahală de obște în eparhia sa, după modelul atonit, îi cere stăruitor cuviosului Gheorghe să rămână în Țara Românească, pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești.

Ascultând de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Gheorghe primește, pe 1 septembrie 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de vreo 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe curăță schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se până atunci peste cincizeci de ucenici, credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața starețului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți).

O vreme, cuviosul a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că Sfânta Liturghie se slujea doar duminica și la sărbători, în restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude. Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost hirotoniți trei preoți și trei diaconi și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte.

Auzind de vrednicia starețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron.

I s-a încredințat în anul 1788 și cârmuirea Mănăstirii de la Curtea de Argeș, apoi, din 1794, și cea a Mănăstirii Căldărușani, pe care le-a repus în rânduială. În apropiere de Căldărușani, la Cocioc, cuviosul a zidit o biserică și niște chilii și a pus să se planteze pomi, lăsând locul ca pe un loc de retragere și liniște pentru monahii mai nevoitori. S-a îngrijit de mănăstirile Cernica și Căldărușani până la moartea sa în anul 1806.

Înainte de trecerea sa la Domnul, i-a chemat la sine pe toți ucenicii săi la biserică pentru o ultimă rugăciune împreună, luându-și rămas bun de la ei, dându-le și ultimele sale povețe. A lăsat ucenicilor săi un testament prin care le rezuma în șapte trepte nevoințele monahale, îndemnându-i să fie ascultători, să se spovedească des, să –și mărturisească gândurile îndrumătorului lor duhovnicesc, să se împărtășească cu Sfintele Taine de douăsprezece ori pe an, să se ferească de cei care „sminteau” obștea, să administreze cu înțelepciune bunurile mănăstirii, ca starețul să dea fiecăruia ascultări după puterea și temperamentul lui, iar mănăstirea să nu treacă de numărul de 103 monahi pe care îl avea atunci.

Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de 3 decembrie 1806. Sfintele sale moaște se află până astăzi la Mănăstirea Cernica.

Proslăvirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinților în ședința sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, 3 decembrie.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Următor al cuvioșilor părinți și împlinitor al virtuților sihăstrești, rugător neîncetat și înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Sfinte cuvioase părinte Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glasul 1:

Povățuitor preaînțelept al călugărilor și neobosit lucrător al virtuților, purtătorule de Dumnezeu părintele nostru Gheorghe, căci, înarmându-ți trupul cu nepătimirea ai luminat inimile celor credincioși. Pentru aceasta te-ai făcut sălaș cinstit al Duhului Sfânt și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu împreună cu ierarhul Calinic să ne dăruiască pace și mare milă.

Sursa

  • Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).

A se vedea și

Legături externe