2.078 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
{{În lucruArticol de calitate}}
[[Fișier:Gheorghe Tattarescu - autoportret.jpg|thumb|200px|Gheorghe Tattarescu (autoportret, 1849)]]
'''Gheorghe Tattarescu''' (n. octombrie 1820, Focșani – d. 24 octombrie 1894, București<ref>Teodora Voinescu și alții, ''Istoria Artelor Plastice în România'', vol. II, Editura Meridiane, București, 1970, p. 60.</ref>) a fost unul dintre cei mai importanți pictori clasici români, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească”.<ref name=dragut>Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, ''Pictura românească în imagini'', Editura Meridiane, București, 1970, p. 129.</ref> De asemenea, el a fost și un remarcabil [[Iconograf|pictor bisericesc]], pictând (singur, sau cu ajutorul elevilor săi) peste 50 de biserici, <ref name=muzeul>[https://muzeulbucurestiului.ro/casa-memoriala-gheorghe-tatarascu.html Muzeul Municipiului București - Casa memorială Gheorghe Tattarescu], accesat 24 decembrie 2022</ref> printre cele mai renumite dintre acestea numărându-se [[Biserica Colțea]], [[Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari]], [[Biserica Sfântul Spiridon - Nou (București)|Biserica Sf. Spiridon - Nou]], Biserica [[Mănăstirea Radu Vodă|Mănăstirii Radu Vodă]], Biserica nouă a [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)|Mănăstirii Bistrița]], [[Catedrala mitropolitană din Iași]], Biserica [[Mănăstirea Ghighiu|Mănăstirii Ghighiu]], Biserica greacă din Brăila și biserica [[Mănăstirea Ciolanu(județul Buzău)|Mănăstirii Ciolanu]] din județul Buzău.
== Biografie ==
=== Formarea artistică ===
Rămânând orfan la vârsta de șase ani, Gheorghe Tattarescu a fost crescut de unchiul său dinspre mamă, zugravul de biserici Nicolae Teodorescu de la Odobești. Familia acestuia, care mai număra încă șase suflete care erau întreținute din veniturile obținute de Nicolae Teodorescu prin pictarea unor biserici de la sate și pri vânzarea icoanelor pe care le picta pentru țăranii din satele învecinate. Modest ca pictor, Teodorescu este totuși cunoscut în istoria artei religioase din secolul al XIX-lea ca un precursor în laicizarea artei din România. Salvarea financiară a familiei a venit de la Episcopul [[Chesarie al Buzăului ]] (cel care a refăcut [[Catedrală|Catedrala]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], a înființat Seminarul Teologic din Buzău și a reînființat tipografia eparhială), care a devenit binefăcătorul lui Nicolae Teodorescu și implicit i-a deschis calea spre pictură și lui Gheorghe Tattarescu. Episcopul Chesarie a înființat Școala de pictură de la [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Episcopia Buzăului]] și i-a oferit postul de director al acesteia lui Nicolae Teodorescu, căruia i-a dat mai multe comenzi pentru zugrăvirea unor biserici.<ref name=frunzetti170/><ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 8.</ref>
Gheorghe Tattarescu s-a manifestat artistic încă de la vârsta de șapte ani, din perioada în care Nicolae Teodorescu zugrăvea biserica Sfinților Apostoli de la [[Mănăstirea Ciolanu (Buzău, România)|Schitul Ciolanul]]. Nicolae își luase întreaga familie cu el și a lucrat la zugrăvirea acestei biserici timp de trei ani de zile, fiind ajutat, printre alții, și de copilul Gheorghe Tattarescu.<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 9.</ref>
A continuat studiul picturii la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, și, în paralel, ''Școala de grămătici'' din Buzău, înființată în 1830 tot de Episcopul Chesarie.<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 12.</ref> În aceeași perioadă, mai exact în 1833, a participat la executarea picturii interioare a [[catedrală|catedralei]] episcopale din Buzău cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur.<ref name=frunzetti170/> După aceea, în 1834, l-a însoțit pe unchiul său Nicolae Teodorescu la București, deși nu avea decât paisprezece ani, pentru a-l ajuta la refacerea picturii interioare a [[Catedrala Patriarhală din București|Catedralei mitropolitane din București]], stând aici până la încheierea lucrărilor de restaurare, în 1837.<ref name=frunzetti173>Frunzetti (1991), ''Arta românească în secolul al XIX-lea'', p. 173.</ref>
În 1845, cu ajutorul episcopului Chesarie al Buzăului,care îi remarcase talentul artistic și sârguința, Gheorghe Tattarescu a obținut o bursă de studii la prestigioasa ''Academia di San Luca'' din Roma, unde a avut profesori remarcabili ca Natale Carta (1790–1884), Giovanni Silvagni (1790–1853) și Pietro Gagliardi (1809–1890). Sub îndrumarea profesorilor săi, el s-a format și perfecționat în stilul academismului italian, executând copii după picturi celebre ale lui Rafael Sanzio, Correggio, Veronese, Bartolomé Estebán Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni etc.<ref name=dragut/> Alegerea Italiei pentru studiile de pictură bisericească nu era o opțiune uzuală în Țările Române din acele vremuri. Bursa pe care i-a oferit-o Episcopul Chesarie lui Tattarescu era acordată cu dorința ca artistul să se pregătească pentru pictura murală folosită pe scară largă în România la zugrăvirea lăcașurilor de cult. Episcopul Chesarie a dovedit o deschidere spre arta plastică modernă (a acelor timpuri), permițând faptul ca un zugrav bisericesc ortodox, pentru care hieratismul bizantin era o regulă ce trebuia păstrată, să urmeze studii pentru pictura religioasă într-o școală apuseană, unde laicizarea artei era tradițională.<ref name=frunzetti174>Frunzetti (1991), ''Arta românească în secolul al XIX-lea'', p. 174.</ref>
În Italia, Tattarescu a urmat sfatul pe care i-l dăduse Petrache Poenaru, de a lua legătura cu românii care se aflau la Roma în acea perioadă.<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 29.</ref> Astfel, artistul l-a întâlnit pe pictorul Constantin Lecca (1807-1887) aflat acolo la studii și s-a împrietenit cu Gheorghe Lemeni (1813-1848), Gheorghe Năstăseanu (1812-1864), Petre Alexandrescu și Alexandru Orăscu.<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 32.</ref> Tot în Italia, a început să aibă succes atât cu picturi pe teme religioase (de exemplu cu lucrarea ''Simeon si Levi, salvând pe sora lor Dina'', care a obținut Marele Premiu la concursul pe teme biblice organizat de „Congregazione Artistica dei Virtuosi al Pantheon", cel mai înalt for artistic din Roma, care se afla sub patronajul Papei), cât și cu picturi pe teme laice (de exemplu remarcabilul tablou de mari dimensiuni ''Deșteptarea României''<ref>[https://www.rador.ro/2018/02/14/renasterea-romaniei-in-pictura/ ''„Renașterea României” în pictură''], Agenția de presă RADOR, accesat 17 septembrie 2022</ref> și portretul pe care i l-a făcut lui Nicolae Bălcescu<ref>Frunzetti (1991), ''Arta românească în secolul al XIX-lea'', p. 55.</ref>, aflate în prezent la Muzeul Național de Artă al României).
În perioada 1854-1855, la chemarea [[Nifon Rusailă|Mitropolitului Nifon]], a început zugrăvirea Bisericii „Sfinții Voievozi” a fostului Schit Cetățuia de lângă Râmnicu Vâlcea, a Catedralei episcopale din Râmnicu Vâlcea și a bisericii noi de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)|Mănăstirea Bistrița]].<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 113.</ref> Arta religioasă pe care a etalat-o Tattarescu, îndeosebi la biserica Mănăstirii Bistrița a atras admirația contemporanilor săi, având aprecieri elogioase din partea unor străini. Tot în acea perioadă, artistul a cumpărat casa și terenul din „Ulița Belvedere" din București (în prezent strada Domnița Anastasia, nr. 7) pe care mai târziu a amenajat-o ca locuință și atelier artistic.
În 1859 a preluat catedra de desen de la Colegiul „Sfântul Sava” din București, ca urmare a pensionării pictorului Constantin Lecca. [[Preoții ortodocși români și unirea din 1859|Unirea Principatelor Române]], realizată de facto prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în cele două principate, l-a determinat pe Gheorghe Tattarescu să înainteze ministrului Departamentului Cultelor și Instrucțiunii Publice, în decembrie 1859, primul proiect pentru înființarea „Școalei de Pictură și a Școalei de Sculptură din România”. El dorea crearea unei instituții cu o dublă factură, de pinacotecă și de școală în același timp, urmărind ca prin înființarea acestei școli să folosească și să adapteze necesităților românești, unele din metodele și principiile pe care le observase la ''Academia di San Luca'' din Roma.<ref>Aura Popescu, ''Gheorghe Tattarescu și contemporanii săi'', p. 34.</ref> Rezultatul acestui demers a fost înființarea „Școlii de Arte Frumoase din București”(actuala Universitate Națională de Arte), în 1864, unde Gheorghe Tattarescu a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură,<ref>Marin Nicolau-Golfin, ''Istoria artei'', vol. 2, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 138</ref> ulterior fiind și directorul ei, în anii 1891–1892.
În 1865 a publicat un manual de pictură pentru elevii săi: ''Precepte și studii folositoare asupra proporțiunilor corpului uman și desemn după cei mai celebri pictori''. În 1867 a participat la Expoziția Internațională de la Paris, cu lucrarea ''Deșteptarea României''. A continuat să picteze biserici, împreună cu elevii săi, îndrumându-i în permanență.
Între anii 1884-1886 a pictat monumentala [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedrală mitropolitană din Iași]]. El a finalizat pictura catedralei și [[icoană|icoanele]] [[catapeteasmă|catapetesmei]], realizând peste 250 de figuri individuale și compoziții de ansamblu, până în iulie 1886.<ref>Porcescu, S., ''Catedrala mitropolitană din Iași'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977</ref> Respectând canoanele Erminiei ortodoxe, Gheorghe Tattarescu se arată însă deschis influențelor picturii occidentale, pe linia noutăților căutate de pictura bisericească românească în secolul al XIX-lea. Atât în realizarea celor patru scene biblice de pe bolțile [[naos|navei centrale]] cât și în zugrăvirea chipurilor de sfinți și în alcătuirea compozițiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factură italiană, pe care artistul îl cunoscuse în anii de studii la ''Academia di San Luca'' din Roma. El a realizat astfel un inspirat echilibru între pictură și stilul arhitectonic al catedralei.<ref>[http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=11 Catedrala Mitropolitană Iași], accesat 28 octombrie 2022</ref>
În 1890, după ce începuse lucrările pentru pictarea catedralei Episcopiei din Huși, s-a îmbolnăvit grav și și-a întrerupt pentru o perioadă activitatea didactică de la Școala de Belle-Arte cât și lucrările de zugrăvire a unor biserici.<ref name=popescu58>Aura Popescu, ''Gheorghe Tattarescu și contemporanii săi'', p.58</ref> În 1891, după ce pictase [[Capelă|capelele]] din cimitirele Sfânta Vineri-Nou și Ghencea din București, a preluat conducerea Școlii de Belle-Arte în ziua de 30 august ca urmare a decesului lui Theodor Aman.Deși Theodor Aman fusese reticent la admiterea fetelor în acea școală, Tattarescu a reformat regulamentul de funcționare, permițând astfel și admiterea fetelor.<ref name=popescu58/> Ultima biserică pe care a pictat-o Tattarescu a fost Biserica „Sfântul Ilie” din Craiova, în 1892, fiind ajutat acolo de elevii săi cei mai iscusiți: Dimitrie Teodorescu și Gheorghe Ioanid. În același an, la 1 octombrie, el s-a retras de la conducerea Școlii de Belle-Arte, solicitând pensionarea.<ref name=popescu58/>
=== Viața de familie ===
După ce, în decembrie 1851, Gheorghe Tattarescu s-a întors la București și a adus familiei lui Nicolae Bălcescu o serie de scrisori de la acesta, el a continuat să frecventeze familia Bălcescu și mai târziu s-a înrudit cu aceasta, prin căsătoria sa cu Maria Ioanidi, fiica medelnicerului Gheorghe Ioanidi, care era rudă cu Bălceștii.<ref>Frunzetti (1991), ''Arta românească în secolul al XIX-lea'', p. 56.</ref> Nunta lor a avut loc la 29 aprilie 1856, avându-i ca nași pe Constantin Al. Kretzulescu și soția acestuia, Luța, cu binecuvântarea [[Nifon Rusailă|Mitropolitului Nifon Rusailă]].<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 128.</ref> În 1857, la 9 iulie, s-a născut primul lor copil, Aureliu.<ref name=popescu32/>
În 1857, la 9 iulie, s-a născut primul lor copil, Aureliu.<ref name=popescu32/> Gheorghe și Maria Tattarescu au mai avut încă un băiat (Mihai, născut la 29 iulie 1866) și două fete: Lucia, născută la 9 ianuarie 1868 și Maria (născută probabil în 1870, dar care a murit în copilărie, la 5-6 ani). Gheorghe Tattarescu a trecut la cele veșnice pe data de 24 octombrie 1894, la vârsta de 74 de ani.A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.<ref name=popescu58/>
== Pictura bisericească ==
O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influențat atât de [[Iconografie|iconografia]] tradițională bizantină cât și de academismul neoclasic italian. Deși în linii mari a respectat canoanele erminiilor ortodoxe (vechile manuale de [[iconografie]]), Gheorghe Tattarescu este considerat ca fiind un reformator în pictarea [[Biserică#Biserica – locaș de rugăciune|bisericilor]]. Criticii de artă laici, dar și [[Iconologie|iconologii]], au identificat trei direcții distincte în care Tattarescu a inovat<ref name=ghika120>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 120.</ref>:
# Părăsirea aproape în totalitate a obiceiului tradițional de realizare a unor scene din [[Vechiul Testament]], abordând cu preferință scene din [[Noul Testament]], mai apropiate realităților vieții semenilor ca de exemplu: [[Iisus]] pe [[Muntele Măslinilor]], [[Săptămâna Patimilor#Vinerea Mare|Răstignirea]] și [[Nașterea Domnului]].<ref name=ghika120/>
# Renunțarea la scenele narative ce umpleau până atunci pereții edificiilor de cult prin suprapunerea a până la cinci registre. Obișnuința tradițională a unor astfel de reprezentări ducea la obosirea privirii credincioșilor prin succesiunea imaginilor și deconcentra actul de rugăciune. Gheorghe Tattarescu a pictat în schimb adevărate tablouri murale, separate între ele prin spații largi, folosind suprapunerea pe două rânduri sau maxim trei, atunci când pereții aveau o înălțime mai mare. Spațiile de distanțare dintre aceste picturi le umplea cu motive decorative sau imitații de marmură. Această tehnică a fost adusă de artist din Italia, dar este regăsită și în cazul unor biserici din Rusia pe care le-a vizitat în perioada 1884-1885.<ref name=ghika122>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 122.</ref>
# Folosirea stilului realist și îndepărtarea de vechea pictură bizantină (despre care Alexandru Xenopol spunea că este era caracterizată de sentimentul „... de a fugi de expresia frumosului care leagă pe om de carne”). Tattarescu a avut curajul să figureze pe pereții bisericilor chipul omului care răspunde la ideea clasică de frumusețe.<ref name=ghika122/>
Renumitul critic și istoric de artă George Oprescu spune că Tattarescu era considerat pe vremea sa „cel mai mare pictor religios, lucru de care era și el convins, cu toate că era un om modest. Conștiința sa de meșteșugar onest, credința sa reală, dar fără avânt, educația sa italiană, totul contribuia ca să-l facă să prefere picturilor bătrâne, uitate prin mănăstiri, acea artă calmă, lucioasă și dulceagă pe care o adusese din Italia”.<ref>[http://www.liceuldeartafocsani.ro/despre/pictorul-gh-tattarescu Liceul de Artă „Gh. Tattarescu”, ''Despre: Pictorul Gheorghe Tattarescu''], accesat 19 ianuarie 2023</ref>
=== Lista bisericilor pictate de Gheorghe Tattarescu ===
{| class="wikitable" align="left" border=1 cellspacing=0 cellpadding=2 style="border-collapse:collapse;"
!Nr. crt.||Anul|| Localitate|| Pictura || Hramul bisericii || Ctitor || Imagine
|- align="left"
|1|| 1837 || Cheia, jud. Prahova || Icoanele împărătești ale bisericii Mănăstirii Cheia || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Atanasie ||
|- align="left"
|2|| 1844 || Rătești, jud. Buzău || Icoanele de pe [[Tâmplă|tâmpla]] bisericii Mănăstirii Rătești || [[Sfânta Treime]] || Episcopul [[Chesarie al Buzăului]] ||
|- align="left"
|3|| 1844 || Onești || [[Iconostas]]ul bisericii din Onești || [[Sfântul Nicolae]] || Alecu Ciaur Aslan
|- align="left"
|4|| 1853 || Măgurele || Biserica Măgurele || [[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și Elena]]|| Familia Oteteleșanu ||
|- align="left"
|5|| 1854 || București || Biserica Zlătari || [[Nașterea Maicii Domnului]] || [[Matei Basarab]]
|- align="left"
|6|| 1854 || Râmnicu Vâlcea || Biserica „Sf. Voievozi” a fostului Schit Cetățuia || [[Mihail (Arhanghelul)|Sfinții voievozi Mihail și Gavril]] || Mitropolitul Teodosie ||
|- align="left"
|7|| 1855 || Râmnicu Vâlcea || Catedrala Arhiepiscopiei Râmnicului || Sfântul [[Nicolae al Mirelor]] || [[Calinic de la Cernica]] || [[Fișier:Catedrala Ramnicu Valcea.jpg|75px]]
|- align="left"
|8|| 1855 || Bistrița, jud. Vâlcea || Biserica [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)|Mănăstirii Bistrița]] || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Barbu Craiovescu || [[Fișier:ManastireaBistrita.jpg|75px]]
|- align="left"
|9|| 1856 || Târgșoru Nou, jud. Prahova || Biserica Sf. Voievozi || Sfinții voievozi Mihail și Gavril || [[Egumen]]ul Ruvim Budișteanu ||
|- align="left"
|10 || 1857 || Șerbănești, jud. Vâlcea || Icoanele Mănăstirii Morunglavu || [[Apostolul Matei|Sf. Apostol Matei]] || Matei Morunglavu ||
|- align="left"
|11 || 1857 || Băleni-Români, jud. Dâmbovița || Biserica Sf. Ioan Botezătorul || Sf. [[Ioan Botezătorul]] || Udrea Băleanu ||
|- align="left"
|12 || 1860 || Câmpulung || Bolnița Mănăstirii Negru Vodă || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Familia Brâncoveanu ||
|- align="left"
|13 || 1860 || București || Paraclisul, catapeteasma și tabloul votiv de la [[Mănăstirea Antim]]||[[Duminica Tuturor Sfinților]]||Sf. [[Antim Ivireanul]]|| [[Fișier: RO B Antim monastery church-437.jpg|75px]]
|- align="left"
|14 || 1860 || Brânceni, jud. Teleorman || Biserica „Sf. [[Apostolul Luca|Luca]]” din Brânceni || Sf. Apostol și Evanghelist [[Apostolul Luca|Luca]] || Maiorul Anastasievici ||
|- align="left"
|15 || 1860 || București || [[Biserica Kretzulescu]] || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Iordache Kretzulescu ||
|- align="left"
|16 || 1861 || I. L. Caragiale, jud. Dâmbovița || Biserica Mănăstirii Mărgineni || || Constantin Cantacuzino ||
|- align="left"
|17 || 1862 || || Biserica Oteteleșanu || || Familia Oteteleșanu ||
|- align="left"
|18 || 1862 || București || Biserica [[Mănăstirea Radu Vodă|Mănăstirii Radu Vodă]] || [[Sfânta Treime]] și Sf. Nectarie Taumaturgul|| Alexandru al II-lea Mircea || [[Fișier:Radu Voda church.jpg|75px]]
|- align="left"
|19 || 1862 || București || [[Biserica Sfântul Spiridon - Nou (București)|Biserica Sfântul Spiridon - Nou]] || Sf. [[Spiridon al Trimitundei]] || Scarlat Ghica || [[Fișier:St Spyridon church from South.jpg|75px]]
|- align="left"
|20 || 1863 || Târgoviște || Biserica Crețulescu || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Logofătul Radu Crețulescu ||
|- align="left"
|21 || 1864 || București || Biserica Olteni (demolată de regimul Ceaușescu) || || Vătaful Constantin||
|- align="left"
|22 || 1864 || Giurgiu || Biserica Greacă || [[Buna Vestire]] || Comunitatea greacă ||
|- align="left"
|23 || 1864 || Ghighiu, jud. Prahova || Biserica [[Mănăstirea Ghighiu|Mănăstirii Ghighiu]] || [[Izvorul Tămăduirii]] || Logofătul Coresi ||
|- align="left"
|24 || 1864 || Clejani, jud. Giurgiu|| Biserica din Clejani || Sf. [[Mihail (Arhanghelul)|Arhangheli Mihail]] și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] || Maiorul Anastasievici ||
|- align="left"
|25 || 1886 || București || [[Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari|Biserica „Oțetari”]] || Sf. Mare Mucenic [[Haralambie]] || [[Șerban Cantacuzino]] ||
|- align="left"
|26 || 1867 || București || [[Biserica Sfântul Nicolae-Șelari (București)|Biserica „Sf. Nicolae” Șelari]] || Sf. Ierarh [[Nicolae al Mirei|Nicolae]] || Vornicul Șerban Cantacuzino ||
|- align="left"
|27 || 1868 || Lețca Nouă, jud. Giurgiu || Biserica Lețca Nouă || Sf. Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin]] și [[Elena Împărăteasa|Elena]] || Mitropolitul [[Nifon Rusailă]] ||
|- align="left"
|28 || 1869 || București || Biserica Enei || Sf. Ierarh Nicolae || Safta Brâncoveanu ||
|- align="left"
|29 || 1870 || Ciorogârla, jud. Ilfov || Biserica Mănăstirii Samurcășești || [[Sfânta Treime]] || Constantin Samurcaș ||
|- align="left"
|30 || 1871 || Valea Cricovului, jud. Prahova || Biserica Valea Boului || Sf. [[Parascheva de la Iași|Parascheva]] || Vasile G. Paapa
|- align="left"
|31 || 1872 || Brăila || Cupola Bisericii Grecești || [[Buna Vestire]] || Comunitatea greacă ||
|- align="left"
|32 || 1872 || Turnu Severin || Decorațiile Catedralei „Grecescu” || Sf. [[Ioan Botezătorul]] || Boierul Grecescu ||
|- align="left"
|33 || 1873 || București || [[Biserica Colțea]] || [[Sfinții Trei Ierarhi]] || Spătarul Mihai Cantacuzino || [[Fișier:Biserica Coltea.jpg|75px]]
|- align="left"
|34 || 1873 || București || [[Biserica Albă]] || Sf. Ierarh [[Nicolae al Mirei|Nicolae]] || Neagu Darvas ||
|- align="left"
|35 || 1874 || Vedea, jud. Giurgiu || Biserica Paraipani || [[Pantelimon|Sfântul Pantelimon]] || Apostol Arsache ||
|- align="left"
|36 || 1874 || București || Biserica „Sfântul Ilie” - Rahova || Sf. [[Ilie Tesviteanul]] || Safta Brâncoveanu ||
|- align="left"
|37 || 1875 || București || Capela Azilului Elisabeta Doamna|| || Carol Davila
|- align="left"
|38 || 1877 || Slatina || Biserica Ionașcu || Sfântul [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] || Ionașcu Cupețu ||
|- align="left"
|39 || 1878 || Sinaia|| Capela Știrbey || || Ioan Emanuel Florescu ||
|- align="left"
|40 || 1880 || Ploiești || Biserica Sfânta Vineri || [[Parascheva de la Iași|Sf. Cuvioasă Parascheva]] || Negustorii brașoveni din Ploiești ||
|- align="left"
|41 || 1880 || București || Capela Cimitirului Militar Ghencea || || ||
|- align="left"
|42 || 1880 || [[Mănăstirea Cernica|Cernica]], jud. Ilfov|| Cavoul Mitropolitului [[Nifon Rusailă]] || || ||
|- align="left"
|43 || 1882 || Urlați || Biserica Galbenă || Sfinții voievozi Mihail și Gavriil|| Stan Urlățeanu ||
|- align="left"
|44 || 1886 || Tisău, jud. Buzău || Icoanele [[Mănăstirea Ciolanu (județul Buzău)|Mănăstirii Ciolanu]] || [[Adormirea Maicii Domnului]] || Doamna Neaga, soția voievodului Mihnea „Turcitul” ||
|- align="left"
|45 || 1887 || Florești, jud. Prahova || Biserica din Florești || [[Sfânta Treime]] și [[Nașterea Maicii Domnului]] || Grigore Cantacuzino ||
|- align="left"
|46 || 1887 || Iași || [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedrala Mitropolitană]] || Sf. Cuvioasă [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]|| Ioniță Sandu Sturdza || [[Fișier:Mitropolia interior.jpg|75px]]
|- align="left"
|47 || 1887 || Buzău || Biserica Banului || [[Buna Vestire]] || Adriana Șerban Cantacuzino ||
|- align="left"
|48 || 1888 || București || Biserica „Sfântul Nicolae” - Negustori || [[Sfântul Nicolae]] || Nicolae Alexandru ||
|- align="left"
|49 || 1889 || Stoicănești || Biserica Frântăneanu || Sfinții Împărați Constantin și Elena || Constantin Frântăneanu ||
|- align="left"
|50 || 1890 || Buftea || Capela Palatului Știrbei || [[Sfânta Treime]] || Barbu Știrbei ||
|- align="left"
|51 || 1890 || Huși || Catedrala Episcopală || Sfinții Apostoli [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]] || [[Ștefan cel Mare]] ||
|- align="left"
|52 || 1892 || Craiova || Biserica Sfântul Ilie || Sf. [[Ilie Tesviteanul]]|| Familia Oteteleșanu ||
|}
{{-}}
== In memoriam ==
Muzeul memorial Gheorghe Tattarescu este găzduit de casa în care a trăit și a creat timp de patru decenii renumitul pictor. În anul 1951, în urma donației Georgetei Wertheimer, nepoata pictorului, acest ansamblu imobiliar a devenit muzeu memorial, adăpostind o parte din lucrările lui Tattarescu.<ref>Rodica Ion, ''Revista de artă și Istoria artei'', Editura Muzeului Municipiului București, București, 2018, pag. 22.</ref><ref name=muzeul/> În Sectorul 4 din București, o stradă poartă numele pictorului.
La Focșani, orașul natal al pictorului, își desfășoară activitatea Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu”.<ref>[http://www.liceuldeartafocsani.ro/ Liceul de Artă „Gh. Tattarescu”], accesat 24 decembrie 2022</ref>
== Galerie de imagini ==
Fișier:Gheorghe Tattarescu - Arhimandritul Iosif Naniescu.jpg|Arhimandritul [[Iosif Naniescu]] în 1865, portret de Gheorghe Tattarescu (Muzeul Municipiului București)
Fișier:Sf Antonie Biserica Zlatari Bucuresti.jpg|Sf. [[Antonie cel Mare]]. Biserica Zlătari din București - frescă de Gheorghe Tattarescu
Fișier:Sf Evanghelist Ioan colectia-Tattarescu.jpg|Sf. Evanghelist Ioan - icoană aflată în colecția Muzeului Memorial „Gheorghe Tattarescu”.
Fișier:Renasterea României.jpg|''Deșteptarea României'', pictură alegorică de Gheorghe Tattarescu, realizată în 1850
</gallery>