[[Fișier:Gheorghe_Hozevitul.jpg|thumb|200px|Icoană a Sf. Gheorghe Hozevitul]][[Cuvios]]ul '''Gheorghe Hozevitul''' a fost un sfânt [[monah]] din care a trăit în secolul al VI-leaîn [[Țara Sfântă]]. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[8 ianuarie]].

==ViaţaViața==[[SfinţiSfinți|Sfântul]] nostru Părinte Gheorghe Hozevitul s-a născut către mijlocul secolului al şaseleaVI-lea, în sânul unei evlavioase familii din insula Cipru. După moartea părinţilor părinților săi, dorind să îmbrăţişeze viaţa îmbrățișeze viața ascetică şi și să scape de [[căsătoria]] forţatăforțată, pregătită de unchiul şi și tutorele său, el şiși-a părăsit patria şi și neamul şi și a fugit la [[Țara Sfântă|Locurile Sfinte]] pentru a-şi și căuta fratele mai vârstnic, care trăia acolo ca [[eremit]] de mai multă vreme. Dar acesta găsindu-l încă prea tânăr spre a putea duce o astfel de viaţăviață, l-a condus la [[mănăstire]]a [[Maica Domnului|Maicii lui Dumnezeu]] din Hozeva, pe drumul de la [[Ierusalim]] la [[Ierihon]], care a fost fusese întemeiată în secolul al cincilea V-lea de sfântul Ioan, [[episcop]] de [[Cezareea ]] (prăznuit pe [[3 octombrie]]).

Şi făcându-se monah şi și trecând în rândul fraţilorfraților, s-a arătat, de la început, în totul nebiruit în orice muncă şi și aspră vieţuireviețuire, încât părea că este nematerialnic şi imaterial și fără de trup. Cu vieţuirea viețuirea lui uimea pe toţi şi toți și îi îndemna să aibă dorinţă şi dorință și râvna răbdării celei mai presus de fire. Deci, ajungând pe culmea [[Nepătimire|nepătimirii]] şi și umplându-se de darul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], a fost ca un stâlp însufleţit şi însuflețit și ca o [[icoană]] a tuturor bunătăţilor bunătăților pentru cei din mănăstire şi și pentru toţi ceilalţitoți ceilalți. A strălucit cu nevoinţele şi nevoințele și s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând şi și darul de a face minuni.

În anul 614, anunţă mai-a anunțat invazia perșilor înainte invazia perşilorca aceasta să aibă loc.

Ajungând la adânci bătrâneţebătrânețe, a căzut bolnav şiși, simţind simțind că i-a sosit ceasul plecării din această viaţăviață, şiși-a chemat [[ucenic]]ul. Acesta, ocupat cu slujirea [[pelerin]]ilor, nu putea să-i stea la căpătâi. Dar bătrânul Gheorghe i-a zis: « Nu „Nu te tulbura; voi aştepta aștepta până ce-ţi ți vei sfârşi treaba »sfârși treaba”. Când discipolul sosi, către miezul nopţiinopții, el l-a îmbrăţişat şi îmbrățișat și a zis: « Ieşi „Ieși [[suflet]]e al meu! Mergi către Domnul! » Şi ” Și a adormit în întru Domnul.

:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Cuvioase Gheorghe, Părintele nostru. Roagă-te lui [[Hristos]] [[Dumnezeu]] ca să mântuiască sufletele noastre.

:Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Gheorghe, strălucind cu razele cele dumnezeieştidumnezeiești, pe cei ce cu credinţă credință te cheamă pe tine. Roagă-te lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi și a luminat pe cei zidiţi zidiți din pământ.

[[Categorie:SfinţiSfinți]]

[[Categorie:Sfinţi Monahi]][[Categorie:Sfinți din Palestina]][[Categorie:Sfinți bizantini]]