Gheorghe Hozevitul

Cuviosul Gheorghe Hozevitul a fost un sfânt monah din secolul al VI-lea. Prăznuirea lui se face la 8 ianuarie.

Viaţa

Sfântul nostru Părinte Gheorghe Hozevitul s-a născut către mijlocul secolului al şaselea, în sânul unei evlavioase familii din insula Cipru. După moartea părinţilor săi, dorind să îmbrăţişeze viaţa ascetică şi să scape de căsătoria forţată, pregătită de unchiul şi tutorele său, el şi-a părăsit patria şi neamul şi a fugit la Locurile Sfinte pentru a-şi căuta fratele mai vârstnic, care trăia acolo ca eremit de mai multă vreme. Dar acesta găsindu-l încă prea tânăr spre a putea duce o astfel de viaţă, l-a condus la mănăstirea Maicii lui Dumnezeu din Hozeva, pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, care a fost întemeiată în secolul al cincilea de sfântul Ioan, episcop de Cezareea (prăznuit pe 3 octombrie.

Şi făcându-se monah şi trecând în rândul fraţilor, s-a arătat, de la început, în totul nebiruit în orice muncă şi aspră vieţuire, încât părea că este nematerialnic şi fără de trup. Cu vieţuirea lui uimea pe toţi şi îi îndemna să aibă dorinţă şi râvna răbdării celei mai presus de fire. Deci, ajungând pe culmea nepătimirii şi umplându-se de darul Duhului Sfânt, a fost ca un stâlp însufleţit şi ca o icoană a tuturor bunătăţilor pentru cei din mănăstire şi pentru toţi ceilalţi. A strălucit cu nevoinţele şi s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând şi darul de a face minuni.

În 614, anunţă mai-înainte invazia perşilor.

Ajungând la adânci bătrâneţe, a căzut bolnav şi, simţind că i-a sosit ceasul plecării din această viaţă, şi-a chemat ucenicul. Acesta, ocupat cu slujirea pelerinilor, nu putea să-i stea la căpătâi. Dar bătrânul i-a zis: « Nu te tulbura; voi aştepta până ce-ţi vei sfârşi treaba ». Când discipolul sosi, către miezul nopţii, el l-a îmbrăţişat şi a zis: « Ieşi suflete al meu! Mergi către Domnul! » Şi a adormit în Domnul.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Cuvioase Gheorghe, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Gheorghe, strălucind cu razele cele dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.

Surse

• Părintele Macarie de la Simonos-Petras, Le Synaxaire, pp. 345-347
• Sinaxarul zilei de 8 ianuarie