Ghenadie I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (→‎Viaţa: corect. leg. int.)
m
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Ghenadie I''' (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea şi a slujit ca [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut şi pentru faptul de a fi fost un adept al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|şcolii antiohiene]] de exegeză.<br>
+
[[Fișier:Deposition Robe Virgin Mary Gennadius emperor Leon (XV c).jpg|thumb|cadru|Aducerea acoperământului Maicii Domnului de către Sf. Ghenadie și împăratul Leon]]
−
[[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].
+
Cel între [[sfânt|sfinți]], părintele nostru '''Ghenadie I''' (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al [[Școala din Antiohia|școlii antiohiene]] de exegeză.<br>
 +
[[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].
  
−
==Viaţa==
+
==Viața==
−
Sursa principală pentru cele ce se ştiu despre viaţa Sf. Ghenadie este cartea „''Grădina sufletelor''”, scrisă de sfinţii Sofronie şi Ioan, călugări la [[mănăstire]]a Salamina, de lângă [[Alexandria]]. Cei doi călugări au fost clerici ai [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.
+
Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „''Grădina sufletelor''”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la [[mănăstire]]a Salamina, de lângă [[Alexandria]]. Cei doi călugări au fost clerici ai [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.
  
 
Ghenadie era [[preot]] în [[Constantinopol]] când, la moartea patriarhului [[Anatolie al Constantinopolului|Anatolie]] în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe [[tron]]ul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).
 
Ghenadie era [[preot]] în [[Constantinopol]] când, la moartea patriarhului [[Anatolie al Constantinopolului|Anatolie]] în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe [[tron]]ul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).
  
−
Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie şi-a dovedit zelul său pentru credinţa creştină şi pentru menţinerea disciplinei monahale şi a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândeţea lui, toleranţă, puritate şi abstinenţă. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era [[citeţ]] un anume Charisius, care avea o reputaţie foarte proastă, fiind leneş, cheltuitor, impuritatea şi chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândeţe şi răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la stricteţe şi a dat ordine să fie pedepsit şi disciplinat acest [[cleric]]. Chiar şi după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în faţa altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. [[Mucenic]] [[Elefterie]] şi a rostit: „''Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îţi spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujeşte aici, în biserica ce îţi este închinată, face multe nelegiuiri şi creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!''”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraş.
+
Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era [[citeț]] un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, impuritatea și chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândețe și răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și disciplinat acest [[cleric]]. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. [[Mucenic]] [[Elefterie]] și a rostit: „''Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!''”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.
  
 +
O altă [[minune]] atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui [[Iisus Hristos]], dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate [[păcat]]ele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.
  
−
{{Traducere EN}}
+
În acea perioadă, patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]] fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon ]], pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la [[17 iunie]] 460, Papa [[Leon cel Mare]] i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi [[episcop]]”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În [[scaun]]ul patriarhal al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] a fost confirmat Timotei al III-lea (''Timotei Solofaciolus'').
  
−
He was a writer of note but only a few of his works has survived. His first public writing was quoted by Facundus (Defensio, II, iv) against St. [[Cyril of Alexandria]] in two works, probably in 431 or 432, that included a passage to show that Cyril's work was more violent even than the letter of [[Ibas of Edessa]]. In 433, Gennadius apparently reconciled with St. Cyril.
+
În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având [[hram]]ul Sf. [[Ioan Botezătorul]]. Consulul ''Studios'', un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din [[Mănăstire]]a ''Neadormiților'' (a „achimiților” - ''Acoemetae''), [[ctitor]]ind astfel în anul 462 [[Mănăstirea Studion]], cea care a devenit mai târziu principalul model al [[călugăr]]ilor de la [[Muntele Athos]], precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca [[egumen]] al noii mănăstiri pe Sf. [[Marcian]] (cel [[prăznuire|prăznuit]] la [[10 ianuarie]]), cel pe care tot el îl numise mai înainte ''oeconomus'' al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).
  
−
[[Timothy II Aelurus of Alexandria|Timothy II Aelurus]], a [[Monophysitism|Monophysite]] who made himself the Patriarch of Alexandria and was later exiled from the Patriarchate by order of emperor Leo, came to Constantinople intending, by claiming his adoption of the Chalcedon doctrine, to re-establish himself on the patriarchal throne. On [[June 17]], 460, Pope [[Leo the Great|Leo I]] warned Patr. Gennadius against Timothy Aelurus, noting he was disqualified for having "invaded so great a [[see]] during the lifetime of its [[bishop]]". Timothy Aelurus was banished first to Gangra in Anatolia and then to Chersonese. [[Timothy III Salofacioius of Alexandria|Timothy Solofaciolus]] was chosen for the [[see]] of Alexandria in his stead. About the same time, Gennadius' liberality, penetration, and desire for order was observed in his appointment of Marcian, a Novatianist who had come over to the Orthodox church, the [[chancellor]] of the goods of the Church of Constantinople.
+
Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. [[Daniil Stâlpnicul]] la [[preoție]].
  
−
About the same time St. [[Daniel the Stylite]] began to live on the column of Pharos near Constantinople, apparently without the Patriarch's leave, and certainly without the permission of Gelasius, the owner of the property where the pillar stood, who strongly objected to this strange invasion of his land. The emperor Leo protected the [[asceticism|ascetic]], and some time later sent Patr. Gennadius to [[ordination|ordain]] him a [[priest]], which he is said to have done standing at the foot of the column because Daniel objected to being ordained and refused to let the bishop mount the ladder. At the end of the rite, however, the [[patriarch]] ascended to give [[Holy Communion]] to the stylite and to receive it from him. Whether he then imposed his hands on him is not said. Possibly he considered it sufficient to extend them from below towards Daniel.  
+
Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa ''Historia Ecclesiastica''., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al [[cler]]ului până nu învăța [[Psaltirea]] pe de rost.
  
−
According to Theodorus Lector, Gennadius would allow no one to become a member the [[clergy]] unless he had learned the [[Psalter]] by heart. He made St. Marcian ''oeconomus'' of the Church of Constantinople. Theodorus also relates how a painter, presuming to depict the Saviour under the form of the Roman god Jupiter, had his hand withered, but was healed by the prayers of Gennadius.
+
Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine [[simonie|simonia]] (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un [[sinod]] ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din [[Imperiul Roman de Răsărit]], ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]]. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată ''Enciclica împotriva simoniei'', scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a [[eretic]]ului [[Eutihie]].  
  
−
The buying and selling of holy orders was a crying scandal of the age. Measures had been taken against simony by the Council of Chalcedon. It seems not later than 459, Gennadius celebrated a great council of eighty-one bishops, many of whom were from the East and even from Egypt, including those who had been dispossessed of their sees by Timothy Aelurus. The letter of this council against simony is still preserved (J. D. Mansi, VII, 912). An encyclical was issued, adding anathema to the former sentence.
+
În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în [[:Categorie:Istoria Bisericii|istoria Bisericii]] ca un patriarh plin de sfințenie, dar și pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităților Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toți cei care au scris despre viața și activitatea lui.<ref>Wace, H., Piercy, W., William C. ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'' (third edition), Ed. John Murray, London, 1911</ref>
  
 +
==Scrieri==
 +
Sf. Ghenadie este autorul unor ''Dialoguri și comentarii la [[Cartea profetului Daniel]]'', lucrare care nu s-a păstrat însă.
 +
Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la ''Cartea profetului Daniel'', ci și la alte cărți ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], precum și la [[epistolă|epistolele]] Sf. [[Apostolul Pavel|Pavel]].
  
−
Ghenadie a murit în anul 471. A rămas în [[istoria Bisericii]] ca un patriarh plin de sfinţenie, dar şi pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităţilor Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toţi cei care au scris despre viaţa şi activitatea lui.<ref>Wace, H., Piercy, W., William C. ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'' (third edition), Ed. John Murray, London, 1911</ref>
+
A scris de asemenea o ''Enciclică împotriva simoniei'', care a fost aprobată la un [[sinod]] ce a avut loc la Constantinopol în anul 459.
−
 
 
−
==Scrieri==
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 44: Linia 47:
  
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
−
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[en:Gennadius I of Constantinople]]
 
[[en:Gennadius I of Constantinople]]

Versiunea de la data 17 noiembrie 2019 04:52

Aducerea acoperământului Maicii Domnului de către Sf. Ghenadie și împăratul Leon

Cel între sfinți, părintele nostru Ghenadie I (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca Patriarh al Constantinopolului între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al școlii antiohiene de exegeză.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Viața

Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „Grădina sufletelor”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la mănăstirea Salamina, de lângă Alexandria. Cei doi călugări au fost clerici ai Bisericii din Constantinopol chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.

Ghenadie era preot în Constantinopol când, la moartea patriarhului Anatolie în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe tronul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).

Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era citeț un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, impuritatea și chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândețe și răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și disciplinat acest cleric. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. Mucenic Elefterie și a rostit: „Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.

O altă minune atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui Iisus Hristos, dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate păcatele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.

În acea perioadă, patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon , pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la 17 iunie 460, Papa Leon cel Mare i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi episcop”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În scaunul patriarhal al Alexandriei a fost confirmat Timotei al III-lea (Timotei Solofaciolus).

În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având hramul Sf. Ioan Botezătorul. Consulul Studios, un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din Mănăstirea Neadormiților (a „achimiților” - Acoemetae), ctitorind astfel în anul 462 Mănăstirea Studion, cea care a devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la Muntele Athos, precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca egumen al noii mănăstiri pe Sf. Marcian (cel prăznuit la 10 ianuarie), cel pe care tot el îl numise mai înainte oeconomus al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).

Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. Daniil Stâlpnicul la preoție.

Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa Historia Ecclesiastica., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al clerului până nu învăța Psaltirea pe de rost.

Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine simonia (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din Imperiul Roman de Răsărit, ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată Enciclica împotriva simoniei, scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a ereticului Eutihie.

În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în istoria Bisericii ca un patriarh plin de sfințenie, dar și pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităților Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toți cei care au scris despre viața și activitatea lui.[1]

Scrieri

Sf. Ghenadie este autorul unor Dialoguri și comentarii la Cartea profetului Daniel, lucrare care nu s-a păstrat însă. Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la Cartea profetului Daniel, ci și la alte cărți ale Vechiului Testament, precum și la epistolele Sf. Pavel.

A scris de asemenea o Enciclică împotriva simoniei, care a fost aprobată la un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459.

Note

  1. ↑ Wace, H., Piercy, W., William C. Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century (third edition), Ed. John Murray, London, 1911

Surse


Casetă de succesiune:
Ghenadie I al Constantinopolului
Precedat de:
Anatolie 		Patriarh al Constantinopolului
458–471 		Urmat de:
Acachie


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ghenadie_I_al_Constantinopolului&oldid=49938”