Georges Florovsky: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din limba engleză)
 
(tradus parțial, cu unele porțiuni nesigure. de revizuit de cineva mai competent)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
 
[[Image:Florovsky book.jpg|left|frame|thumb|2004 book on Florovsky, edited by Andrew Blane]]
 
[[Image:Florovsky book.jpg|left|frame|thumb|2004 book on Florovsky, edited by Andrew Blane]]
[[Protopresbyter]] '''Georges Vasilievich Florovsky''' ([[August 23]], 1893 – [[August 11]], 1979) was a prominent 20th century Orthodox Christian [[priest]], [[theologian]], and writer, active in the [[ecumenism|ecumenical movement]].  His writing is known for its clear, profound style, covering subjects on nearly every aspect of Church life.
+
[[Protopresbyter]] '''George Vasilievici Florovsky''' ([[August 23]], 1893 – [[August 11]], 1979) a fost un [[preot]], [[teolog]] și autor creștin ortodox proeminent al secolului XX, activ în [[ecumenism|mișcarea ecumenică]].  Stilul său literar este recunoscut pentru claritatea și profunzimea sa, tratând subiecte din aproape fiecare aspect al vieții bisericii.
 
{{orthodoxyinamerica}}
 
{{orthodoxyinamerica}}
==Life==
+
==Viața==
Florovsky was born in Odessa as the fourth child of a [[priest]]. Inspired by the erudite environment in which he grew up, he learned English, German, French, Latin, Greek, and Hebrew while still a schoolboy. At eighteen, he started to study philosophy and history.  After his first graduation, he taught for three years at high schools in Odessa and then made his full graduation including the licensia docendi at all universities in the Russian empire. In 1919, he began to teach at the University of Odessa, but his family was forced to leave Russia in 1920. The young Florovsky realized at that time that there would be no return for him, because Marxism did not accept the history and philosophy he taught.  Florovsky thus became part of the great emigration of the Russian intelligentsia, which also included [[Nikolai Berdyaev]], [[Sergius Bulgakov|Sergei Bulgakov]], [[Nicholas Lossky]], [[Alexander Schmemann]], and [[John Meyendorff]], the latter two of whom later followed Florovsky as Dean of [[St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary (Crestwood, New York)|Saint Vladimir's Orthodox Theological Seminary]].   
+
Florovsky s-a născut în Odesa, fiind al patrulea copil al unui [[preot]]. Inspirat fiind de mediul erudit în care creștea, Florovsky a deprins limbile engleză, germană, franceză, latină, greacă și ebraică încă din timpul școlii. La vârsta de optsprezece ani a început să studieze filozofia și istoria??După absolvirea liceului?? [After his first graduation], a predat timp de trei ani la licee din Odesa, iar apoi și-a completat studiile printr-o ??diplomă de docent?? [licensia docendi] la toate universitățile din imperiul Rus. În 1919, a început să predea la universitatea din Odesa, dar familia sa a fost nevoită să părăsească Rusia în 1920. Tânărul Florovsky a realizat că nu mai există nici o posibilitate de întoarcere, deoarece doctrina marxistă nu accepta istoria și filozofia așa cum era predată de elDe aceea, Florovsky s-a alăturat marii emigrații a inteligenței rusești, din care mai făceau parte și [http://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Berdiaev Nikolai Berdiaev], [[Serghei Bulgakov]], [[Nicholas Lossky]], [[Alexander Schmemann]] și [[John Meyendorff]], dintre care ultimii doi i-au urmat lui Florovsky în postul de Decan al [[Seminarul de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir (Crestwood, New York)| Seminarul de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir]].   
  
In the 1920s, he had a close personal and vocational friendship with BerdyaevThe two became somewhat more distanced in later years, largely through Berdyaev not understanding Florovsky's entering [[Holy Orders]], and also through Florovsky's critical attitude towards Berdyaev's [[Russian religious philosophy|philosophy of religion]] in ''Ways of Russian Theology''.
+
În anii 1920, Florovsky a întreținut o prietenie atât personală cât și vocațională cu BerdiaevRelația dintre cei doi s-a răcit oarecum în perioada următoare, în mare parte deoarece Berdyaev nu a înțeles motivația lui Florovsky de a se alătura clerului, dar și datorită atitudinii critice  față de filozofia religiilor avansată de Berdyaev exprimată de Florovsky în ''Căile teologiei ruse''.
  
In 1925, Florovsky was appointed professor for [[patristics]] at the [[St. Sergius Orthodox Theological Institute (Paris, France)|St. Sergius Orthodox Theological Institute]] in Paris. In this subject, he found his real vocation. Patristics became for him the benchmark for Orthodox [[theology]] and [[exegesis]], as well as a source for many of his contributions and critiques of the ecumenical movement. Despite not having earned an academic degree in theology (apart from several honorary degrees he was awarded later), Florovsky would spend the rest of his life teaching at theological institutions.
+
În 1925, Florovsky a fost numit profesor de [[patristică]] la [[Institutul Teologid Sf. Sergiu (Paris, Franța)|Institutul Teologid Sf. Sergiu]] în Paris. În tratarea acestui subiect, Florovsky și-a găsit adevărata vocație. Patristica a devenit pentru el punctul de referință pentru [[teologie|teologia]] și [[exegeză|exegeza]] ortodoxă, precum și izvorul a multe din contribuțiile și criticile sale asupra mișcării ecumenice. În ciuda faptului că nu a fost licențiat în teologie (cu excepția câtorva diplome onorifice conferite ulterior), Florovsky și-a petrecut restul vieții predând în instituții de învățământ teologic.
  
In 1932, Florovsky was [[ordination|ordained]] to the priesthood. During the 1930s, he undertook extensive researches in European libraries and wrote his most important works in the area of patristics as well as his magnum opus, ''Ways of Russian Theology''.  In this massive work, he questioned the Western influences of scholasticism, pietism, and idealism on Russian theology and called for a re-evaluation of Russian theology in the light of patristic writings. The work was received with either enthusiam or condemnation—there was no neutral attitude to it among Russian emigrés. Among the critics were Bulgakov, the head of the St. Sergius Institute and prominent exponent of the Russian theological tradition of the 19th century, as well as Berdyaev, exponent of the religious renaissance of the 20th century.
+
În 1932, Florovsky a fost [[hirotonire|hirotonit]] preot. În anii 1930, a făcut documentări elaborate în bibliotecile europene și a scris cele mai importante lucrări ale sale în domeniul patristicii, precum și opera magna 'Căile teologiei ruse''.  În această lucrare masivă, el a pus sub semnul întrebării beneficiile influențelor scolasticismului, pietismului și idealismului vestic asupra teologiei ruse și a subliniat necesitatea unei reevaluări a teologiei ruse în lumina scrierilor patristice. Această lucrare a fost receptată ori cu entuziasm, ori condamnată—nu e existat nici o atitudine neutră asupra ei între emigranții ruși. Printre critici se afla și Bulgakov, conducătorul Institutului Sf. Sergiu și un exponent proeminent al tradiției teologice rusești din secolul al XIX-lea, precum și Berdiaev, exponent al renașterii religioase din secolul XX.
  
In 1949, Florovsky moved to New York City to take a position as Dean of St. Vladimir's Seminary.  Florovsky's oversight of the development of the theological curriculum led to the Board of Regents of the University of the State of New York granting the Seminary an Absolute Charter in 1953He was fired as Dean in 1955 {{ref|1}} and thereafter taught at Harvard Divinity School (1956-1964), teaching patristics and Russian religious thought, and later at Princeton (1964-1972), teaching Slavic languages and literaturesHe died in 1979.
+
În 1949, Florovsky s-a mutat la New York pentru a accepta postul de Decan al Seminarului Sf. Vladimir.  Direcția imprimată de Florovsky în dezvoltarea curriculumului de predare a  științelor teologice a dus în anul 1953 la acreditarea pe termen nelimitat a seminarului de către Consiliul de Regență ai Universității statului New York (autoritatea de acreditare a instituțiilor de învățământ în statul New York)Florovsky a fost concediat din postul de decan în anul {{ref|1}}, mutându-se mai întâi la Harvard Divinity School (1956-1964), unde a predat patristică și gândirea religioasă rusă, iar apoi la Princeton (1964-1972), unde a predat cursuri de limbă și literatură pentru limbile slaviceFlorovsky a murit în anul 1979.
  
==Works==
+
==Lucrări publicate==
 
*''Collected Works, Volume 1: Bible, Church, Tradition'' (1972) ISBN 0913124028
 
*''Collected Works, Volume 1: Bible, Church, Tradition'' (1972) ISBN 0913124028
 
*''Collected Works, Volume 2: Christianity and Culture'' (1974)
 
*''Collected Works, Volume 2: Christianity and Culture'' (1974)
Linia 30: Linia 30:
 
*''Collected Works, Volume 14: Ecumenism II: An Historical Approach'' (1989)
 
*''Collected Works, Volume 14: Ecumenism II: An Historical Approach'' (1989)
  
The dates recorded above are the dates of publication in the collected works, not the date of original publicationsThe series of Florovsky's collected works was published by Nordland Publishing Co., but has been out of print for some years.
+
Datele prezentate mai sus sunt datele publicării în operele complete, nu datele originale ale publicăriiSeria operelor complete a lui Florovsky a fost publicată de editura  Nordland, dar nu a fost reeditată de câțiva ani.
  
==Quotations==
+
==Citate==
"Orthodoxy is summoned to witnessNow more than ever the Christian West stands before divergent prospects, a living question addressed also to the Orthodox world… The ‘old polemical theology' has long ago lost its inner connection with any reality. Such theology was an academic discipline, and was always elaborated according to the same western 'textbooks.' A historiosophical exegesis of the western religious tragedy must become the new 'polemical theology.' But this tragedy must be reendured and relived, precisely as one's own, and its potential catharsis must be demonstrated in the fullness of the experience of the Church and patristic traditionIn this newly sought Orthodox synthesis, the centuries-old experience of the Catholic West must be studied and diagnosed by Orthodox theology with greater care and sympathy than has been the case up to now… The Orthodox theologian must also offer his own testimony to this world—a testimony arising from the inner memory of the Church—and resolve the question with his historical findings."
+
„Orthodoxia is cehmată  să dea mărturieAcum mai mult ca oricând, creștinătatea occidentală are în față viitoruri divergente, o întrebare vie care este adresată și lumii ortodoxe… 'Vechea teologie polemică' a pierdut de mult legătura cu realitatea. Acest fel de teologie a fost o disciplină academică, dezvoltată întotdeauna după același 'manuale' occidentale. A exegeză istorico-filozofică a tragediei religioase occidentale trebuie să devină noua 'teologie polemică'. Dar această tragedie trebuie suferită și trăită din nou, în mod personal, și potențialul ei purificator trebuie evidențiat în plinătatea trăirii în Biserică și a tradiției patristiceÎn această nouă căutare a unei sinteze a ortodoxiei, istoria multiseculară a vestului catolic trebuie studiată și diagnosticată de către teologia ortodoxă cu mai mare grijă și îngăduință decât a fost cazul până acum… Mai mult, teologul ortodox trebuie să ofere acestei lumi propria sa mărturie—o mărturie născută din memoria internă a Bisericii—și să dea un răspuns întrebării folosind rezultatele investigațiilor istorice“.  
::''Ways of Russian Theology'' II, pp. 302-304
+
::''Căile teologiei ruse'' (ediția în limba engleză, volumul II, paginile 302-304)
  
==Reference==
+
==Referințe Bibliografice==
 
*{{note|1}} Andrew Blane, ed., George Florovsky--Russian Intellectual and Orthodox Churchman (Crestwood, NY: St Vladimir’s Seminary Press, 1993), pp.109ff.
 
*{{note|1}} Andrew Blane, ed., George Florovsky--Russian Intellectual and Orthodox Churchman (Crestwood, NY: St Vladimir’s Seminary Press, 1993), pp.109ff.
  
==Source==
+
==Surse==
*Some material taken from [[Wikipedia:Georges Florovsky]]
+
*Acest articol folosește materiale folosite de la [[Wikipedia:Georges Florovsky]] și [Wikipedia:ro:Gheorghe Florovski]]  
  
==External links==
+
 
 +
==Legături (în engleză)==
 
*[http://www.hds.harvard.edu/library/bms/13001/bms13001florovsky.html Harvard Divinity School Faculty Writings File: Georges Florovsky]
 
*[http://www.hds.harvard.edu/library/bms/13001/bms13001florovsky.html Harvard Divinity School Faculty Writings File: Georges Florovsky]
 
*[http://libweb.princeton.edu/libraries/firestone/rbsc/aids/florovsky.html Princeton University Library: George Florovsky Papers]
 
*[http://libweb.princeton.edu/libraries/firestone/rbsc/aids/florovsky.html Princeton University Library: George Florovsky Papers]

Versiunea de la data 19 septembrie 2009 06:50

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

2004 book on Florovsky, edited by Andrew Blane

Protopresbyter George Vasilievici Florovsky (August 23, 1893 – August 11, 1979) a fost un preot, teolog și autor creștin ortodox proeminent al secolului XX, activ în mișcarea ecumenică. Stilul său literar este recunoscut pentru claritatea și profunzimea sa, tratând subiecte din aproape fiecare aspect al vieții bisericii. Format:Orthodoxyinamerica

Viața

Florovsky s-a născut în Odesa, fiind al patrulea copil al unui preot. Inspirat fiind de mediul erudit în care creștea, Florovsky a deprins limbile engleză, germană, franceză, latină, greacă și ebraică încă din timpul școlii. La vârsta de optsprezece ani a început să studieze filozofia și istoria.  ??După absolvirea liceului?? [After his first graduation], a predat timp de trei ani la licee din Odesa, iar apoi și-a completat studiile printr-o ??diplomă de docent?? [licensia docendi] la toate universitățile din imperiul Rus. În 1919, a început să predea la universitatea din Odesa, dar familia sa a fost nevoită să părăsească Rusia în 1920. Tânărul Florovsky a realizat că nu mai există nici o posibilitate de întoarcere, deoarece doctrina marxistă nu accepta istoria și filozofia așa cum era predată de el. De aceea, Florovsky s-a alăturat marii emigrații a inteligenței rusești, din care mai făceau parte și Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Nicholas Lossky, Alexander Schmemann și John Meyendorff, dintre care ultimii doi i-au urmat lui Florovsky în postul de Decan al Seminarul de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir.

În anii 1920, Florovsky a întreținut o prietenie atât personală cât și vocațională cu Berdiaev. Relația dintre cei doi s-a răcit oarecum în perioada următoare, în mare parte deoarece Berdyaev nu a înțeles motivația lui Florovsky de a se alătura clerului, dar și datorită atitudinii critice față de filozofia religiilor avansată de Berdyaev exprimată de Florovsky în Căile teologiei ruse.

În 1925, Florovsky a fost numit profesor de patristică la Institutul Teologid Sf. Sergiu în Paris. În tratarea acestui subiect, Florovsky și-a găsit adevărata vocație. Patristica a devenit pentru el punctul de referință pentru teologia și exegeza ortodoxă, precum și izvorul a multe din contribuțiile și criticile sale asupra mișcării ecumenice. În ciuda faptului că nu a fost licențiat în teologie (cu excepția câtorva diplome onorifice conferite ulterior), Florovsky și-a petrecut restul vieții predând în instituții de învățământ teologic.

În 1932, Florovsky a fost hirotonit preot. În anii 1930, a făcut documentări elaborate în bibliotecile europene și a scris cele mai importante lucrări ale sale în domeniul patristicii, precum și opera magna 'Căile teologiei ruse. În această lucrare masivă, el a pus sub semnul întrebării beneficiile influențelor scolasticismului, pietismului și idealismului vestic asupra teologiei ruse și a subliniat necesitatea unei reevaluări a teologiei ruse în lumina scrierilor patristice. Această lucrare a fost receptată ori cu entuziasm, ori condamnată—nu e existat nici o atitudine neutră asupra ei între emigranții ruși. Printre critici se afla și Bulgakov, conducătorul Institutului Sf. Sergiu și un exponent proeminent al tradiției teologice rusești din secolul al XIX-lea, precum și Berdiaev, exponent al renașterii religioase din secolul XX.

În 1949, Florovsky s-a mutat la New York pentru a accepta postul de Decan al Seminarului Sf. Vladimir. Direcția imprimată de Florovsky în dezvoltarea curriculumului de predare a științelor teologice a dus în anul 1953 la acreditarea pe termen nelimitat a seminarului de către Consiliul de Regență ai Universității statului New York (autoritatea de acreditare a instituțiilor de învățământ în statul New York). Florovsky a fost concediat din postul de decan în anul 1 , mutându-se mai întâi la Harvard Divinity School (1956-1964), unde a predat patristică și gândirea religioasă rusă, iar apoi la Princeton (1964-1972), unde a predat cursuri de limbă și literatură pentru limbile slavice. Florovsky a murit în anul 1979.

Lucrări publicate

  • Collected Works, Volume 1: Bible, Church, Tradition (1972) ISBN 0913124028
  • Collected Works, Volume 2: Christianity and Culture (1974)
  • Collected Works, Volume 3: Creation and Redemption (1976)
  • Collected Works, Volume 4: Aspects of Church History (1975) ISBN 0913124109
  • Collected Works, Volume 5: Ways of Russian Theology, Part I (1979) ISBN 0913124281
  • Collected Works, Volume 6: Ways of Russian Theology, Part II (1987) ISBN 3905238063
  • Collected Works, Volume 7: Eastern Fathers of the Fourth Century (1987)
  • Collected Works, Volume 8: Byzantine Fathers of the Fifth Century (1987) ISBN 390523808X
  • Collected Works, Volume 9: Byzantine Fathers of the Sixth to Eight Centuries (1987)
  • Collected Works, Volume 10: Byzantine Ascetic and Spiritual Fathers (1987)
  • Collected Works, Volume 11: Theology and Literature (1989)
  • Collected Works, Volume 12: Philosophy (1989)
  • Collected Works, Volume 13: Ecumenism I: A Doctrinal Approach (1989)
  • Collected Works, Volume 14: Ecumenism II: An Historical Approach (1989)

Datele prezentate mai sus sunt datele publicării în operele complete, nu datele originale ale publicării. Seria operelor complete a lui Florovsky a fost publicată de editura Nordland, dar nu a fost reeditată de câțiva ani.

Citate

„Orthodoxia is cehmată să dea mărturie. Acum mai mult ca oricând, creștinătatea occidentală are în față viitoruri divergente, o întrebare vie care este adresată și lumii ortodoxe… 'Vechea teologie polemică' a pierdut de mult legătura cu realitatea. Acest fel de teologie a fost o disciplină academică, dezvoltată întotdeauna după același 'manuale' occidentale. A exegeză istorico-filozofică a tragediei religioase occidentale trebuie să devină noua 'teologie polemică'. Dar această tragedie trebuie suferită și trăită din nou, în mod personal, și potențialul ei purificator trebuie evidențiat în plinătatea trăirii în Biserică și a tradiției patristice. În această nouă căutare a unei sinteze a ortodoxiei, istoria multiseculară a vestului catolic trebuie studiată și diagnosticată de către teologia ortodoxă cu mai mare grijă și îngăduință decât a fost cazul până acum… Mai mult, teologul ortodox trebuie să ofere acestei lumi propria sa mărturie—o mărturie născută din memoria internă a Bisericii—și să dea un răspuns întrebării folosind rezultatele investigațiilor istorice“.

Căile teologiei ruse (ediția în limba engleză, volumul II, paginile 302-304)

Referințe Bibliografice

  • Format:Note Andrew Blane, ed., George Florovsky--Russian Intellectual and Orthodox Churchman (Crestwood, NY: St Vladimir’s Seminary Press, 1993), pp.109ff.

Surse


Legături (în engleză)