George Racoveanu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(G. Racoveanu si ecumenismul)
m (G. Racoveanu și ecumenismul: typo)
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''George Racoveanu''' ([[10 februarie]] 1900, Crăgueşti, Mehedinţi - [[1 mai]] 1967, Freising, Germania) a fost scriitor, ziarist/publicist, polemist şi [[teolog]] ortodox în România şi în exil (Germania).
+
'''George Racoveanu''' (n. [[10 februarie]] 1900, Crăguești, Mehedinți – d. [[1 mai]] 1967, Freising, Germania) a fost un scriitor, ziarist/ publicist, polemist și [[teolog]] ortodox în România și în exil (Germania).
  
În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu <ref>Prietenii îi spuneau "Ghiţă" sau "Conu Ghiţă".</ref>.
+
În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu <ref>Prietenii îi spuneau „Ghiță” sau „Conu Ghiță”.</ref>.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
 
===Studiile===
 
===Studiile===
S-a născut într-o familie de olteni credincioşi, şi a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu gândul de a deveni preot de mir <ref>"A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în monahism." - cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>. La Bucureşti face şi Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator şi discipol, ci şi prieten şi colaborator preţios <ref>Cf. George Uscătescu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>.
+
S-a născut într-o familie de olteni credincioși, a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din București, cu gândul de a deveni [[preot]] de mir <ref>„A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în [[monahism]].” – cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref>. La București face și Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator și discipol, ci și prieten și colaborator prețios <ref>Cf. George Uscătescu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref>.
  
 
===Activitatea în România===
 
===Activitatea în România===
A colaborat, apoi a fost redactor <ref>"La ''Cuvântul'', unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie şi niciodată ce i-au spus alţii că ar fi bine să scrie. Această poziţie de înaltă etică gazetărească nu a părăsit-o nici când." - Dr. Ion V. Emilian, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>, la ziarul ''Cuvântul'' (1924 - decembrie 1933 <ref>În anii de scriitură la ''Cuvântul'', între 1930 şi decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, şi asigura rubrica "Duminica", preluată de la Nae Ionescu.</ref> ; 1938; octombrie 1940 - ianuarie 1941) condus de acelaşi Nae Ionescu, precum şi la alte ziare şi reviste naţionaliste şi ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, şi a chiar fost director de Minister <ref>Informaţie dată de Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref> în această perioadă.
+
A colaborat, apoi a fost redactor <ref>„La ''Cuvântul'', unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie și niciodată ce i-au spus alții că ar fi bine să scrie. Această poziție de înaltă etică gazetărească nu a părăsit-o nici când.” – Dr. Ion V. Emilian, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref>, la ziarul ''Cuvântul'' (1924 decembrie 1933 <ref>În anii de scriitură la ''Cuvântul'', între 1930 și decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, și asigura rubrica „Duminica”, preluată de la Nae Ionescu.</ref>; 1938; octombrie 1940 ianuarie 1941) condus de același Nae Ionescu, precum și la alte ziare și reviste naționaliste și ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, și chiar fost director de Minister <ref>Informație dată de Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref> în această perioadă.
  
În decembrie 1933, după un articol publicat în ''Cuvântul'', Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti ascunzându-se la mănăstirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul [[Atanasie Popescu]]. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie, dar apostolatul laic <ref>Pr. Vasile Boldeanu îl numeşte "începătură apostolatului laici" în Biserica Română (''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref> din exil îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţii.
+
În decembrie 1933, după un articol publicat în ''Cuvântul'', Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din București ascunzându-se la [[mănăstirea Izbuc]] cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă starețul [[Atanasie Popescu]]. Rămâne cu o mare nostalgie pentru [[călugăr]]ie, dar [[apostolat]]ul laic <ref>Pr. Vasile Boldeanu îl numește „începătură apostolatului laic” în Biserica Română (''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967)</ref> din exil îl face să rămână celibatar până la sfârșitul vieții.
  
A fost co-fondator al revistei teologice ''Predania'', revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 <ref>Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref> la Bucureşti (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când ''Cuvântul'' era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care ''Cuvântul'' fusese interzis. Din grupul de la "Predania" mai făceau parte: Preot I. D. Petrescu, Preot prof. Grigorie Cristescu, Ierod. prof. Firmilian Marin (devenit mitropolit al Olteniei), Ion V. Georgescu, Nicolae Popescu etc. <ref>Octavian Bârlea, în volumul colectiv : ''Biserica Română Unită - două sute cincizeci de ani de istorie'', DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 1998<sup>2</sup>), cap. "Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale",   II. "Biserici" şi "Biserică": Curente mai înalte.</ref>
+
A fost co-fondator al revistei teologice ''Predania'', revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935–1936<ref>Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref> la București (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când ''Cuvântul'' era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care ''Cuvântul'' fusese interzis. Din grupul de la „Predania” mai făceau parte: Preot [[I. D. Petrescu]], Preot prof. [[Grigorie Cristescu]], Ierod. prof. [[Firmilian Marin]] (devenit mitropolit al Olteniei), [[Ion V. Georgescu]], [[Nicolae Popescu]] etc.<ref>Octavian Bârlea, în volumul colectiv: ''Biserica Română Unită două sute cincizeci de ani de istorie'', DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 1998<sup>2</sup>), cap. „Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale”, II. „Biserici” și „Biserică”: Curente mai înalte.</ref>
  
 
===Activitatea în exil (Germania)===
 
===Activitatea în exil (Germania)===
Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-''23 ianuarie'' 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.
+
Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21–''23 ianuarie'' 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.
  
În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi asociativă, pe două planuri: unul creştin şi ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.
+
În exil, George Racoveanu a dus o susținută activitate publicistică și asociativă, pe două planuri: unul creștin și ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruși după Cel De-al Doilea Război Mondial.
  
'''Pe plan creştin''', personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe [[Sfinţii Părinţi]] şi [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc <ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un apologet de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.
+
'''Pe plan creștin''', personalitatea teologică a lui George Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar îi citește și îi prețuiește pe [[Sfinții Părinți]] și [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un [[Pateric]] românesc<ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref>). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un [[apologet]] de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.
  
Publică două reviste creştine în exil:
+
Publică două reviste creștine în exil:
*''Îndreptar'' - Foaie pentru gând şi faptă românească - Anul I, Munchen, 1951, Germania de Vest ; publicaţie lunară (apare timp de aproape trei ani) ; Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia trei, catolici) şi G. Racoveanu (ortodox)<ref>În articolul "Catolicism şi Ortodoxie" (''Cuvântul în exil'', Nr. 42-43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povesteşte el însuşi istoria acestei publicaţii astfel:<br>"Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia '''lunară''': ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă '''tot ce uneşte''' cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră '''tot ce le desparte'''. Fără să lase neamintită '''diversitatea''', firească, în viaţa acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică.<br>Fiind toţi Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici româneşti. Au subliniat patriotismul "trădătorilor" de la 1700 şi al urmaşilor lor; au scos în evidenţă respectul ortodocşilor neuniţi cu Roma pentru tradiţia sfinţilor Părinţi ai Bisericii, una şi aceeaşi ortodocsă şi universală, sfântă şi apostolică.<br>Acţiunea aceasta de la ÎNDREPTAR era lucru neobişnuit. Pentru ortodocşi "papistaşii" erau nişte îndepărtaţi de la dreapta credinţă în Cristos. Pentru catolici aşa numiţii "ortodocşi" erau schismatici, ieşiţi de sub jurisdicţia urmaşilor apostolului Petru.<br>Oamenii cu minte bună au aplaudat acţiunea de la ÎNDREPTAR. Dar cei cu mintea de alt fel, şi-au arătat nemulţumirea. Situaţia de un redactor ortodox la trei catolici i-a făcut pe unuii ortodocşi să-şi bănuiască reprezentantul de "catolicire". Faptul că Biserica ortodoxă era tratată drept Biserică adevărată - tot atât de adevărată ca şi Biserica romano-catolică - i-a determinat pe mai mulţi catolici să spună că ortodoxul de la ÎNDREPTAR i-a câştigat pe catolici pentru ... ortodoxie.<br>Şi aşa, publicaţia ÎNDREPTAR a trebuit să-şi înceteze apariţia. Uneltirea - trebuie s'o spun - a fost a fraţilor catolic."</ref> Mai semnează în ''Îndreptar'': N. I. Herescu, Emil Panaitescu, Mircea Eliade etc.
+
*''Îndreptar'' Foaie pentru gând și faptă românească Anul I, Munchen, 1951, Germania de Vest; publicație lunară (apare timp de aproape trei ani); Director: Gheorghe Racoveanu; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceștia trei, catolici) și G. Racoveanu (ortodox)<ref>În articolul „Catolicism și Ortodoxie” (''Cuvântul în exil'', Nr. 42–43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povestește el însuși istoria acestei publicații astfel: <br /> „Acum 15 ani apărea în Exil publicația '''lunară''': ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri și Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidență '''tot ce unește''' cele două Biserici adevărate și să lase în umbră '''tot ce le desparte'''. Fără să lase neamintită '''diversitatea''', firească, în viața acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar și aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiție ecumenică. <br /> Fiind toți Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici românești. Au subliniat patriotismul „trădătorilor” de la 1700 și al urmașilor lor; au scos în evidență respectul ortodocșilor neuniți cu Roma pentru tradiția sfinților Părinți ai Bisericii, una și aceeași ortodoxă și universală, sfântă și apostolică. <br /> Acțiunea aceasta de la ÎNDREPTAR era lucru neobișnuit. Pentru ortodocși „papistașii” erau niște îndepărtați de la dreapta credință în Cristos. Pentru catolici așa numiții „ortodocși” erau schismatici, ieșiți de sub jurisdicția urmașilor apostolului Petru. <br /> Oamenii cu minte bună au aplaudat acțiunea de la ÎNDREPTAR. Dar cei cu mintea de alt fel, și-au arătat nemulțumirea. Situația de un redactor ortodox la trei catolici i-a făcut pe unii ortodocși să-și bănuiască reprezentantul de „catolicire”. Faptul că Biserica ortodoxă era tratată drept Biserică adevărată tot atât de adevărată ca și Biserica romano-catolică i-a determinat pe mai mulți catolici să spună că ortodoxul de la ÎNDREPTAR i-a câștigat pe catolici pentru ... ortodoxie. <br /> Și așa, publicația ÎNDREPTAR a trebuit să-și înceteze apariția. Uneltirea trebuie s'o spun a fost a fraților catolici.</ref> Mai semnează în ''Îndreptar'': N. I. Herescu, Emil Panaitescu, Mircea Eliade etc.
 
*''Cuvântul în exil'' (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)
 
*''Cuvântul în exil'' (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)
  
Colaborează la traducerea, îndreptarea şi publicarea mai multor scrieri bisericeşti şi duhovniceşti (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):
+
Colaborează la traducerea, îndreptarea și publicarea mai multor scrieri bisericești și duhovnicești (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):
*''Rânduiala creştinească'' - carte de rugăciuni  
+
*''Rânduiala creștinească'' carte de rugăciuni  
 
*''Apostolul''
 
*''Apostolul''
 
*''Evanghelia''
 
*''Evanghelia''
*lucrări neterminate: ''Psalmii'' <ref>Traducere de Octavian Bârlea şi George Racoveanu, după ''Liber Psalmorum. Nova e textibus rimigeniis interpretatio latina cum notis criticis et exegeticis'', Roma, 1945. Fragmente din această traducere se găsesc în lunarul ''Îndreptar'' (1951-1953).</ref>, ''Liturghierul''
+
*lucrări neterminate: ''Psalmii''<ref>Traducere de Octavian Bârlea și George Racoveanu, după ''Liber Psalmorum. Nova e textibus rimigeniis interpretatio latina cum notis criticis et exegeticis'', Roma, 1945. Fragmente din această traducere se găsesc în lunarul ''Îndreptar'' (1951–1953).</ref>, ''Liturghierul''
  
'''Pe planul cultural şi politic''', a fost "unul din stâlpii principali de boltă" <ref>Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref> - preşedinte, secretar etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:
+
'''Pe planul cultural și politic''', a fost „unul din stâlpii principali de boltă”<ref>Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref> – președinte, secretar etc. al multor asociații ale emigrației românești din exil:
 
*Societatea Academică Română (Roma)
 
*Societatea Academică Română (Roma)
*Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană (UARG) <ref>Racoveanu a fost preşedinte al UARG; În 1966 preşedinte era [[Virgil Mihăilescu]]</ref>
+
*Uniunea Asociațiilor Românești din Republica Federală Germană (UARG)<ref>Racoveanu a fost președinte al UARG; în 1966 președinte era [[Virgil Mihăilescu]]</ref>
*Institutul de Cercetări şi Biblioteca Română din Freiburg
+
*Institutul de Cercetări și Biblioteca Română din Freiburg
*Asociaţia Românilor din Germania de Sud (Racoveanu a fost membru fondator)
+
*Asociația Românilor din Germania de Sud (Racoveanu a fost membru fondator)
*Acţiunea Creştină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană <ref>În 1966: Preşedinte - General Ion Gheorghe ; Vice-preşedinte - G. Acrivu ; Secretar general - G. Racoveanu ; Casier - G. Stoia ; alţi membrii activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. La al doilea congres al asociaţiei, din 17-18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează o Moţiune prin care "Congresul recunoaşte în persoana Prea Sfinţitului Dr. [[Teofil Ionescu]] pe episcopul Românilor ortodocşi din întreaga Germanie liberă" (cf. ''Cuvântul în exil'', Nr. 51-52, August-Septemvrie 1966)</ref>
+
*Acțiunea Creștină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană<ref>În 1966: Președinte – General Ion Gheorghe; Vice-președinte – G. Acrivu; Secretar general G. Racoveanu; Casier G. Stoia; alți membri activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. La al doilea congres al asociației, din 17–18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează o Moțiune prin care „Congresul recunoaște în persoana Prea Sfințitului Dr. [[Teofil Ionescu]] pe episcopul Românilor ortodocși din întreaga Germanie liberă” (cf. ''Cuvântul în exil'', Nr. 51–52, August–Septemvrie 1966)</ref>
  
==Moartea şi posteritatea==
+
==Moartea și posteritatea==
A murit la [[1 mai]] 1967, ora 9:30, Lunea Paştilor din acel an, şi a fost înmormântat la [[4 mai]] (Joia luminată) în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi [[Vasile Boldeanu]] (Paris, Franţa) şi [[Dumitru Emanoil Popa]] (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul [[Octavian Bârlea]] ([[Biserica Greco-Catolică]]), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ş.a.
+
A murit la [[1 mai]] 1967, ora 9:30, Lunea [[Paști]]lor din acel an, și a fost înmormântat la [[4 mai]] ([[Joia luminată]]) în cimitirul din Waldfriedhof (Freising, Germania). Slujba a fost oficiată de preoții ortodocși [[Vasile Boldeanu]] (Paris, Franța) și [[Dumitru Emanoil Popa]] (Freiburg, Germania), în prezența multor personalități ale exilului românesc: monseniorul [[Octavian Bârlea]] ([[Biserica Greco-Catolică]]), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ș.a.
  
 
==G. Racoveanu polemist==
 
==G. Racoveanu polemist==
Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: "Avea întâi o inteligenţă rară, înclinată spre sentinţe şi sinteze, avea zestrea intuiţiei. Cât ai clipi, înţelegea de ce e vorba şi avea răspunsu gata. Era ca făcut pentru scrimă - nu cu floreta, ci cu scânteerile minţii, cu condeiul. A fost un polemist de mulţime admirat şi de adversari temut. Ştia să descopere îndată slabiciunea argumentării adversarului şi ţintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă." <ref>Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref> Aceasta cu nobleţă, omenie, generozitate, transfigurate de creştinism <ref>Ibidem</ref>.
+
Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: „Avea întâi o inteligență rară, înclinată spre sentințe și sinteze, avea zestrea intuiției. Cât ai clipi, înțelegea de ce e vorba și avea răspunsul gata. Era ca făcut pentru scrimă nu cu floreta, ci cu scânteierile minții, cu condeiul. A fost un polemist de mulțime admirat și de adversari temut. Știa să descopere îndată slăbiciunea argumentării adversarului și țintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă.<ref>Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref> Aceasta cu nobleță, omenie, generozitate, transfigurate de creștinism.<ref>Ibidem</ref>
  
La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spune :"Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Şi acolo îşi vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice româneşti." <ref>Mircea Eliade, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>
+
La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spunea: „Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Și acolo își vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice românești.<ref>Mircea Eliade, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58–59, martie – aprilie 1967</ref>
  
==G. Racoveanu şi ecumenismul==
+
==G. Racoveanu și ecumenismul==
În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferinţă a ''Faith and Order'', una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr]) <ref>Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naştere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mişcări ecumenice ale vremii: ''Faith and Order'' (axată mai mult pe dialogul de credinţă) şi ''Life and Work'' (axată mai mult pe mărturia comună a creştinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.).</ref>. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferinţă urma să facă trecerea de la metoda eclesiologiei comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creştine prin prisma unei hristologii nou testamentare comune <ref>Cf.  art. « Faith and Order », în: ''Dictionary of the Ecumenical Movement'', WCC Publications, Geneva (ediţia a 2-a: 2006).</ref>.
+
În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferință a ''Faith and Order'', una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr])<ref>Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naștere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mișcări ecumenice ale vremii: ''Faith and Order'' (axată mai mult pe dialogul de credință) și ''Life and Work'' (axată mai mult pe mărturia comună a creștinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.).</ref>. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferință urma să facă trecerea de la metoda [[eclesiologie]]i comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creștine prin prisma unei [[Hristologie|hristologii]] nou testamentare comune.<ref>Cf.  art. „Faith and Order”, în: ''Dictionary of the Ecumenical Movement'', WCC Publications, Geneva (ediția a 2-a: 2006).</ref>
  
În aceste condiţii, patriarhul ecumenic de la Constantinopol decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegaţie, care "declară că are instrucţiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credinţa Bisericii întregi. De aceea episcopii sinoadelor şi-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credinţă şi a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credinţa Bisericii. Pentru aceste motive, delegaţia ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I. P. S. Sale, nu poate face altceva decât declaraţii pozitive şi definitive asupra credinţei ortodoxe; a se lăsa atrasă însă «în discuţii sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice şi de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu»!" <ref>G. Racoveanu, « Surpriza de la Lund », în: ''Îndreptar'', Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952.</ref>.
+
În aceste condiții, [[patriarh]]ul ecumenic de la [[Constantinopol]] decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegație, care „declară că are instrucțiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credința Bisericii întregi. De aceea [[episcop]]ii sinoadelor și-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credință și a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credința Bisericii. Pentru aceste motive, delegația ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I.P.S. Sale, nu poate face altceva decât declarații pozitive și definitive asupra credinței ortodoxe; a se lăsa atrasă însă „în discuții sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice și de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu”!<ref>G. Racoveanu, „Surpriza de la Lund”, în: ''Îndreptar'', Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952.</ref>
  
Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacţie într-un articol din ''Îndreptar'', care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziţia lui faţă de ecumenismul de tip CMB/WCC/COE:  
+
Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacție într-un articol din ''Îndreptar'', care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziția lui față de [[ecumenism]]ul de tip CMB/WCC/COE:
  
:Cel ce făcea aceste declaraţii, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei şase Preşedinţi ai „Consiliului Ecumenic al Bisericilor”. Predecesorul său în această demnitate răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor — obişnuise adunările „ecumenice” cu altfel de declaraţii. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului îşi reia, printr'un gest, poziţia pe care ea trebuie să stea. Practic, delegaţia Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declaraţii, în delegaţie de observatori, ca şi delegaţia catolică.
+
:„Cel ce făcea aceste declarații, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei șase Președinți ai „Consiliului Ecumenic al Bisericilor”. Predecesorul său în această demnitate răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor – obișnuise adunările „ecumenice” cu altfel de declarații. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului își reia, printr'un gest, poziția pe care ea trebuie să stea. Practic, delegația Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declarații, în delegație de observatori, ca și delegația catolică.
  
:Vraiştea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credinţă = întotdeauna s'au găsit episcopi şi teologi mireni ortodocşi iubitori de călătorii şi de "discuţii sterile" asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva «fraţilor eretici».
+
:„Vraiștea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credință = întotdeauna s'au găsit episcopi și teologi mireni ortodocși iubitori de călătorii și de „discuții sterile” asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva „fraților eretici”.
  
:Atitudinea delegaţiei Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulţi aventurieri ai teologiei: preoţi urmăriţi de potere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, ş.a.m.d. Va îndurera şi pe unii "progresişti" în trebile credinţei. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinţei. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declaraţia ortodocşilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă. <ref>Ibidem.</ref>
+
:„Atitudinea delegației Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulți aventurieri ai teologiei: preoți urmăriți de putere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, ș.a.m.d. Va îndurera și pe unii „progresiști” în trebile credinței. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinței. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declarația ortodocșilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă.<ref>Ibidem.</ref>
  
Poziţia teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Şapte Taine, "fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creştinisme" <ref>G. Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: Cuvântul în exil, Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert şi patriarhul Cerularie).</ref>. Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze - "socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi şi aici, decât polemica între catolici şi ortodocşi" <ref>George Racoveanu, « Ce-i lipseşte Ortodoxiei... », în: Cuvântul în Exil, Numerele 51/52, August-Septemvrie 1966. Sublinierile aparţin autorului.</ref> - sau să facă o apologie a Ortodoxiei, "aşa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei româneşti şi a ortodoxiei altora am şi eu multe de spus. Unele au fost şi spuse. La timp şi loc potrivit" <ref>Ibidem.</ref>. Atât Biserica ortodoxă cât şi Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocşilor, cât şi catolicilor li se cuvine "să scoată în evidenţă tot ce uneşte cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa acestor două Biserici" <ref>G.Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: Cuvântul în Exil, Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965. Sublinierile aparţin autorului.</ref>, dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, şi ironizând "anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică" <ref>Ibidem.</ref>.
+
Poziția teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Șapte Taine, „fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creștinisme”,<ref>G. Racoveanu, „Catolicism și Ortodoxie”, în: ''Cuvântul în exil'', Numerele 42/43, Noemvrie Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert și patriarhul Cerularie).</ref> Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze – „socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi și aici, decât polemica între catolici și ortodocși”<ref>George Racoveanu, „Ce-i lipsește Ortodoxiei..., în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 51/52, August Septemvrie 1966. Sublinierile aparțin autorului.</ref> sau să facă o apologie a Ortodoxiei, „așa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei românești și a ortodoxiei altora am și eu multe de spus. Unele au fost și spuse. La timp și loc potrivit”.<ref>Ibidem.</ref> Atât Biserica ortodoxă cât și Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocșilor, cât și catolicilor li se cuvine „să scoată în evidență tot ce unește cele două Biserici adevărate și să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viața acestor două Biserici”<ref>G. Racoveanu, „Catolicism și Ortodoxie”, în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 42/43, Noemvrie Decemvrie 1965. Sublinierile aparțin autorului.</ref>, dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, și ironizând „anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiție ecumenică”.<ref>Ibidem.</ref>
  
==G. Racoveanu şi Mişcarea Legionară==
+
==G. Racoveanu și Mișcarea Legionară==
Deşi a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mişcării, în anumite limite, definite de el însuşi:
+
Deși a luat în multe rânduri apărarea Mișcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mișcării, în anumite limite, definite de el însuși:
:''Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinşa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: '''cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace'''. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.)''<ref>Din articolul: G. Racoveanu, "La un sfert de veac...", în: ''Cuvântul în exil'', Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4.</ref>
+
:''Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoșteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Și, cu timpul, am înțeles ființa mișcării revoluționare a lui Corneliu Codreanu: '''cea mai profundă revoluție spirituală în viața poporului român, de la creștinarea lui încoace'''. (Vorbesc de revoluția lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă și controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin „aparatul de Stat”, curmat.)''<ref>Din articolul: G. Racoveanu, „La un sfert de veac..., în: ''Cuvântul în exil'', Nr. 42/43, Noemvrie Decemvrie 1965, pag. 4.</ref>
  
==Teme ale gândurii lui G. Racoveanu==
+
==Teme ale gândirii lui G. Racoveanu==
 
===Omenia===
 
===Omenia===
Omenia, "frumuseţea cea dintâi", nu este o "anumită virtute", ci mai degrabă o "antologhie", "un buchet de flori ale sufletului". Constantele spirituale ale omeniei ar fi:
+
Omenia, „frumusețea cea dintâi”, nu este o „anumită virtute”, ci mai degrabă o „antologhie”, „un buchet de flori ale sufletului”. Constantele spirituale ale omeniei ar fi:
*'''iubirea de străini''' - "Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului faţă de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanităţi omeneşti. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulţumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuţi, fără aşezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului".
+
*'''iubirea de străini''' – „Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului față de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanități omenești. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulțumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuți, fără așezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului.
*'''ţinerea cuvântului dat'''
+
*'''ținerea cuvântului dat'''
 
*'''sentimentul onoarei'''
 
*'''sentimentul onoarei'''
*'''dispoziţia de jertfă'''
+
*'''dispoziția de jertfă'''
*'''spiritul dreptăţii'''
+
*'''spiritul dreptății'''
 
*'''modestie'''
 
*'''modestie'''
*'''credinţă în Dumnezeu'''
+
*'''credință în Dumnezeu'''
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
Linia 80: Linia 80:
  
 
===În volum===
 
===În volum===
*''Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul'' (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940
+
*''Gravura în lemn la Mânăstirea Neamțul'' (album cu 60 de planșe afară din text), Editura Fundația Regală pentru literatură și artă, 1940
  
*''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'' (cu o prefaţă de [[Mircea Eliade]]), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
+
*''Omenia și frumusețea cea dintâi'' (cu o prefață de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
  
*''Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu'', Freising, 1965
+
*''Omenia și frumusețea cea dintâi'', Editura Predania, 2009, Romania
  
*''[[Nae Ionescu]] - fapte şi cuvinte''
+
*''Despre ființa și existența Mișcării Legionare a lui Corneliu Codreanu'', Freising, 1965
 +
 
 +
*''Nae Ionescu fapte și cuvinte''
  
 
*''Christentum und Moralische Aufrüstung'', Editura Kurios, Freising
 
*''Christentum und Moralische Aufrüstung'', Editura Kurios, Freising
  
*''In Terra Aliena'', Editura "Cuvântul", Germania, 1966 (?) - volum de articole politice în limba germană.
+
*''In Terra Aliena'', Editura Cuvântul, Germania, 1966 (?) - volum de articole politice în limba germană.
  
 
*''Însemnări pentru istoria patriei''
 
*''Însemnări pentru istoria patriei''
  
*''Mişcarea Legionară şi Biserica'', Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.
+
*''Mișcarea Legionară și Biserica'', Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.
  
===Ediţii===
+
===Ediții===
*''Autobiografia Stareţului Paisie'' (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de [[Platon Schimonahul]], 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
+
*''Autobiografia Starețului Paisie'' (ediția a V-a, în slavonește și românește) scrisă de [[Platon Schimonahul]], 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine și în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  
*''Convorbiri''. Culegere de articole şi eseuri de Nae Ionescu, selecţionate sub îngrijirea lui [[Mircea Eliade]] şi George Racoveanu, Freising 1951
+
*''Convorbiri''. Culegere de articole și eseuri de Nae Ionescu, selecționate sub îngrijirea lui Mircea Eliade și George Racoveanu, Freising 1951
  
 
===Scrieri de G. Racoveanu pe internet===
 
===Scrieri de G. Racoveanu pe internet===
*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu1.htm Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu]
+
*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu1.htm Despre ființa și existența Mișcării Legionare a lui Corneliu Codreanu]
*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu2.htm Mişcarea Legionară şi Biserica]
+
*[http://www.fgmanu.net/doctrina/racoveanu2.htm Mișcarea Legionară și Biserica]
*[http://www.miscarea.com/patriarhul-legiunii.htm Prof. Ion Gavanescul - Patriarhul Legiunii] - în ''Cuvântul'', Miercuri 8 ianuarie 1941)
+
*[http://www.miscarea.com/patriarhul-legiunii.htm Prof. Ion Gavanescul Patriarhul Legiunii] în ''Cuvântul'', Miercuri 8 ianuarie 1941)
 +
*[http://www.predania.ro/proiecte/pdf/neamul-romanesc-omenia.pdf Omenia și Frumusețea cea Dintâi]
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 110: Linia 113:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*Colecţia revistei ''Cuvântul în exil'' (şi îndeosebi nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967, ieşit la moartea lui G. Racoveanu)
+
*Colecția revistei ''Cuvântul în exil'' (și îndeosebi nr. 58–59, martie – aprilie 1967, ieșit la moartea lui G. Racoveanu)
*Colecţia revistei ''Îndreptar''
+
*Colecția revistei ''Îndreptar''
*Articolul "Gheorghe Racoveanu", în volumul: ''Intelectualii şi Mişcarea Legionară'' (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000
+
*Articolul „Gheorghe Racoveanu”, în volumul: ''Intelectualii și Mișcarea Legionară'' (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundației Culturale „Buna Vestire”, 2000
*''Publicaţii legionare'', de Nicolae Niţă
+
*''Publicații legionare'', de Nicolae Niță
*Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, ''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'', articol în ziarul ''Societatea Argeşeană'' din 8 iulie 2005 (rubrica "un bob de înţelepciune")
+
*Calinic, Episcop al Argeșului și Muscelului, ''Omenia și frumusețea cea dintâi'', articol în ziarul ''Societatea Argeșeană'' din 8 iulie 2005 (rubrica „Un bob de înțelepciune”)
*Iulian Nistea, "George Racoveanu (1900-1967)", în: ''Buletinul Bisericii Ortodoxe Române "Sfinţii Argangheli" din Paris'', iunie 2007
+
*Iulian Nistea, „George Racoveanu (1900–1967), în: ''Buletinul Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris'', iunie 2007
*Iulian Nistea, "George Racoveanu şi ecumenismul", în: ''Tabor'' (revistă de cultură şi spiritualitate românească), Anul I, Nr. 4, Iulie 2007.
+
*Iulian Nistea, „George Racoveanu și ecumenismul”, în: ''Tabor'' (revistă de cultură și spiritualitate românească), Anul I, Nr. 4, Iulie 2007.
  
 
[[Categorie:Teologi|Racoveanu, George]]
 
[[Categorie:Teologi|Racoveanu, George]]
 +
[[Categorie:Teologi români]]

Versiunea de la data 27 octombrie 2021 13:27

George Racoveanu (n. 10 februarie 1900, Crăguești, Mehedinți – d. 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost un scriitor, ziarist/ publicist, polemist și teolog ortodox în România și în exil (Germania).

În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu [1].

Viața

Studiile

S-a născut într-o familie de olteni credincioși, a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din București, cu gândul de a deveni preot de mir [2]. La București face și Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator și discipol, ci și prieten și colaborator prețios [3].

Activitatea în România

A colaborat, apoi a fost redactor [4], la ziarul Cuvântul (1924 – decembrie 1933 [5]; 1938; octombrie 1940 – ianuarie 1941) condus de același Nae Ionescu, precum și la alte ziare și reviste naționaliste și ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, și chiar fost director de Minister [6] în această perioadă.

În decembrie 1933, după un articol publicat în Cuvântul, Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din București ascunzându-se la mănăstirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă starețul Atanasie Popescu. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie, dar apostolatul laic [7] din exil îl face să rămână celibatar până la sfârșitul vieții.

A fost co-fondator al revistei teologice Predania, revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935–1936[8] la București (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când Cuvântul era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care Cuvântul fusese interzis. Din grupul de la „Predania” mai făceau parte: Preot I. D. Petrescu, Preot prof. Grigorie Cristescu, Ierod. prof. Firmilian Marin (devenit mitropolit al Olteniei), Ion V. Georgescu, Nicolae Popescu etc.[9]

Activitatea în exil (Germania)

Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21–23 ianuarie 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.

În exil, George Racoveanu a dus o susținută activitate publicistică și asociativă, pe două planuri: unul creștin și ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruși după Cel De-al Doilea Război Mondial.

Pe plan creștin, personalitatea teologică a lui George Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar îi citește și îi prețuiește pe Sfinții Părinți și monahismul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc[10]). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un apologet de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.

Publică două reviste creștine în exil:

  • Îndreptar – Foaie pentru gând și faptă românească – Anul I, Munchen, 1951, Germania de Vest; publicație lunară (apare timp de aproape trei ani); Director: Gheorghe Racoveanu; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceștia trei, catolici) și G. Racoveanu (ortodox)[11] Mai semnează în Îndreptar: N. I. Herescu, Emil Panaitescu, Mircea Eliade etc.
  • Cuvântul în exil (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)

Colaborează la traducerea, îndreptarea și publicarea mai multor scrieri bisericești și duhovnicești (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):

  • Rânduiala creștinească – carte de rugăciuni
  • Apostolul
  • Evanghelia
  • lucrări neterminate: Psalmii[12], Liturghierul

Pe planul cultural și politic, a fost „unul din stâlpii principali de boltă”[13] – președinte, secretar etc. – al multor asociații ale emigrației românești din exil:

  • Societatea Academică Română (Roma)
  • Uniunea Asociațiilor Românești din Republica Federală Germană (UARG)[14]
  • Institutul de Cercetări și Biblioteca Română din Freiburg
  • Asociația Românilor din Germania de Sud (Racoveanu a fost membru fondator)
  • Acțiunea Creștină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană[15]

Moartea și posteritatea

A murit la 1 mai 1967, ora 9:30, Lunea Paștilor din acel an, și a fost înmormântat la 4 mai (Joia luminată) în cimitirul din Waldfriedhof (Freising, Germania). Slujba a fost oficiată de preoții ortodocși Vasile Boldeanu (Paris, Franța) și Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezența multor personalități ale exilului românesc: monseniorul Octavian Bârlea (Biserica Greco-Catolică), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ș.a.

G. Racoveanu polemist

Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: „Avea întâi o inteligență rară, înclinată spre sentințe și sinteze, avea zestrea intuiției. Cât ai clipi, înțelegea de ce e vorba și avea răspunsul gata. Era ca făcut pentru scrimă – nu cu floreta, ci cu scânteierile minții, cu condeiul. A fost un polemist de mulțime admirat și de adversari temut. Știa să descopere îndată slăbiciunea argumentării adversarului și țintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă.”[16] Aceasta cu nobleță, omenie, generozitate, transfigurate de creștinism.[17]

La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spunea: „Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Și acolo își vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice românești.”[18]

G. Racoveanu și ecumenismul

În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferință a Faith and Order, una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr])[19]. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferință urma să facă trecerea de la metoda eclesiologiei comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creștine prin prisma unei hristologii nou testamentare comune.[20]

În aceste condiții, patriarhul ecumenic de la Constantinopol decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegație, care „declară că are instrucțiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credința Bisericii întregi. De aceea episcopii sinoadelor și-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credință și a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credința Bisericii. Pentru aceste motive, delegația ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I.P.S. Sale, nu poate face altceva decât declarații pozitive și definitive asupra credinței ortodoxe; a se lăsa atrasă însă „în discuții sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice și de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu”!”[21]

Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacție într-un articol din Îndreptar, care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziția lui față de ecumenismul de tip CMB/WCC/COE:

„Cel ce făcea aceste declarații, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei șase Președinți ai „Consiliului Ecumenic al Bisericilor”. Predecesorul său în această demnitate – răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor – obișnuise adunările „ecumenice” cu altfel de declarații. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului își reia, printr'un gest, poziția pe care ea trebuie să stea. Practic, delegația Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declarații, în delegație de observatori, ca și delegația catolică.”
„Vraiștea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credință = întotdeauna s'au găsit episcopi și teologi mireni ortodocși iubitori de călătorii și de „discuții sterile” asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva „fraților eretici”.”
„Atitudinea delegației Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulți aventurieri ai teologiei: preoți urmăriți de putere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, ș.a.m.d. Va îndurera și pe unii „progresiști” în trebile credinței. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinței. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declarația ortodocșilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă.”[22]

Poziția teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Șapte Taine, „fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creștinisme”,[23] Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze – „socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi și aici, decât polemica între catolici și ortodocși”[24] – sau să facă o apologie a Ortodoxiei, „așa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei românești și a ortodoxiei altora am și eu multe de spus. Unele au fost și spuse. La timp și loc potrivit”.[25] Atât Biserica ortodoxă cât și Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocșilor, cât și catolicilor li se cuvine „să scoată în evidență tot ce unește cele două Biserici adevărate și să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viața acestor două Biserici”[26], dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, și ironizând „anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiție ecumenică”.[27]

G. Racoveanu și Mișcarea Legionară

Deși a luat în multe rânduri apărarea Mișcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mișcării, în anumite limite, definite de el însuși:

Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoșteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Și, cu timpul, am înțeles ființa mișcării revoluționare a lui Corneliu Codreanu: cea mai profundă revoluție spirituală în viața poporului român, de la creștinarea lui încoace. (Vorbesc de revoluția lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă și controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin „aparatul de Stat”, curmat.)[28]

Teme ale gândirii lui G. Racoveanu

Omenia

Omenia, „frumusețea cea dintâi”, nu este o „anumită virtute”, ci mai degrabă o „antologhie”, „un buchet de flori ale sufletului”. Constantele spirituale ale omeniei ar fi:

  • iubirea de străini – „Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului față de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanități omenești. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulțumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuți, fără așezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului.”
  • ținerea cuvântului dat
  • sentimentul onoarei
  • dispoziția de jertfă
  • spiritul dreptății
  • modestie
  • credință în Dumnezeu

Scrieri

G. Racoveanu a publicat, începând cu anul 1930, peste o mie de articole de presă.

În volum

  • Gravura în lemn la Mânăstirea Neamțul (album cu 60 de planșe afară din text), Editura Fundația Regală pentru literatură și artă, 1940
  • Omenia și frumusețea cea dintâi (cu o prefață de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
  • Omenia și frumusețea cea dintâi, Editura Predania, 2009, Romania
  • Despre ființa și existența Mișcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, Freising, 1965
  • Nae Ionescu – fapte și cuvinte
  • Christentum und Moralische Aufrüstung, Editura Kurios, Freising
  • In Terra Aliena, Editura Cuvântul, Germania, 1966 (?) - volum de articole politice în limba germană.
  • Însemnări pentru istoria patriei
  • Mișcarea Legionară și Biserica, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.

Ediții

  • Autobiografia Starețului Paisie (ediția a V-a, în slavonește și românește) scrisă de Platon Schimonahul, 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine și în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  • Convorbiri. Culegere de articole și eseuri de Nae Ionescu, selecționate sub îngrijirea lui Mircea Eliade și George Racoveanu, Freising 1951

Scrieri de G. Racoveanu pe internet

Note

  1. Prietenii îi spuneau „Ghiță” sau „Conu Ghiță”.
  2. „A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în monahism.” – cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  3. Cf. George Uscătescu, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  4. „La Cuvântul, unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie și niciodată ce i-au spus alții că ar fi bine să scrie. Această poziție de înaltă etică gazetărească nu a părăsit-o nici când.” – Dr. Ion V. Emilian, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  5. În anii de scriitură la Cuvântul, între 1930 și decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, și asigura rubrica „Duminica”, preluată de la Nae Ionescu.
  6. Informație dată de Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  7. Pr. Vasile Boldeanu îl numește „începătură apostolatului laic” în Biserica Română (Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967)
  8. Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  9. Octavian Bârlea, în volumul colectiv: Biserica Română Unită – două sute cincizeci de ani de istorie, DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 19982), cap. „Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale”, II. „Biserici” și „Biserică”: Curente mai înalte.
  10. Cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  11. În articolul „Catolicism și Ortodoxie” (Cuvântul în exil, Nr. 42–43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povestește el însuși istoria acestei publicații astfel:
    „Acum 15 ani apărea în Exil publicația lunară: ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri și Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidență tot ce unește cele două Biserici adevărate și să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viața acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar și aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiție ecumenică.
    Fiind toți Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici românești. Au subliniat patriotismul „trădătorilor” de la 1700 și al urmașilor lor; au scos în evidență respectul ortodocșilor neuniți cu Roma pentru tradiția sfinților Părinți ai Bisericii, una și aceeași ortodoxă și universală, sfântă și apostolică.
    Acțiunea aceasta de la ÎNDREPTAR era lucru neobișnuit. Pentru ortodocși „papistașii” erau niște îndepărtați de la dreapta credință în Cristos. Pentru catolici așa numiții „ortodocși” erau schismatici, ieșiți de sub jurisdicția urmașilor apostolului Petru.
    Oamenii cu minte bună au aplaudat acțiunea de la ÎNDREPTAR. Dar cei cu mintea de alt fel, și-au arătat nemulțumirea. Situația de un redactor ortodox la trei catolici i-a făcut pe unii ortodocși să-și bănuiască reprezentantul de „catolicire”. Faptul că Biserica ortodoxă era tratată drept Biserică adevărată – tot atât de adevărată ca și Biserica romano-catolică – i-a determinat pe mai mulți catolici să spună că ortodoxul de la ÎNDREPTAR i-a câștigat pe catolici pentru ... ortodoxie.
    Și așa, publicația ÎNDREPTAR a trebuit să-și înceteze apariția. Uneltirea – trebuie s'o spun – a fost a fraților catolici.”
  12. Traducere de Octavian Bârlea și George Racoveanu, după Liber Psalmorum. Nova e textibus rimigeniis interpretatio latina cum notis criticis et exegeticis, Roma, 1945. Fragmente din această traducere se găsesc în lunarul Îndreptar (1951–1953).
  13. Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  14. Racoveanu a fost președinte al UARG; în 1966 președinte era Virgil Mihăilescu
  15. În 1966: Președinte – General Ion Gheorghe; Vice-președinte – G. Acrivu; Secretar general – G. Racoveanu; Casier – G. Stoia; alți membri activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. La al doilea congres al asociației, din 17–18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează o Moțiune prin care „Congresul recunoaște în persoana Prea Sfințitului Dr. Teofil Ionescu pe episcopul Românilor ortodocși din întreaga Germanie liberă” (cf. Cuvântul în exil, Nr. 51–52, August–Septemvrie 1966)
  16. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  17. Ibidem
  18. Mircea Eliade, în: Cuvântul în exil, nr. 58–59, martie – aprilie 1967
  19. Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naștere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mișcări ecumenice ale vremii: Faith and Order (axată mai mult pe dialogul de credință) și Life and Work (axată mai mult pe mărturia comună a creștinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.).
  20. Cf. art. „Faith and Order”, în: Dictionary of the Ecumenical Movement, WCC Publications, Geneva (ediția a 2-a: 2006).
  21. G. Racoveanu, „Surpriza de la Lund”, în: Îndreptar, Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952.
  22. Ibidem.
  23. G. Racoveanu, „Catolicism și Ortodoxie”, în: Cuvântul în exil, Numerele 42/43, Noemvrie – Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert și patriarhul Cerularie).
  24. George Racoveanu, „Ce-i lipsește Ortodoxiei...”, în: Cuvântul în Exil, Numerele 51/52, August – Septemvrie 1966. Sublinierile aparțin autorului.
  25. Ibidem.
  26. G. Racoveanu, „Catolicism și Ortodoxie”, în: Cuvântul în Exil, Numerele 42/43, Noemvrie – Decemvrie 1965. Sublinierile aparțin autorului.
  27. Ibidem.
  28. Din articolul: G. Racoveanu, „La un sfert de veac...”, în: Cuvântul în exil, Nr. 42/43, Noemvrie – Decemvrie 1965, pag. 4.

Surse

  • Colecția revistei Cuvântul în exil (și îndeosebi nr. 58–59, martie – aprilie 1967, ieșit la moartea lui G. Racoveanu)
  • Colecția revistei Îndreptar
  • Articolul „Gheorghe Racoveanu”, în volumul: Intelectualii și Mișcarea Legionară (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Editura Fundației Culturale „Buna Vestire”, 2000
  • Publicații legionare, de Nicolae Niță
  • Calinic, Episcop al Argeșului și Muscelului, Omenia și frumusețea cea dintâi, articol în ziarul Societatea Argeșeană din 8 iulie 2005 (rubrica „Un bob de înțelepciune”)
  • Iulian Nistea, „George Racoveanu (1900–1967)”, în: Buletinul Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris, iunie 2007
  • Iulian Nistea, „George Racoveanu și ecumenismul”, în: Tabor (revistă de cultură și spiritualitate românească), Anul I, Nr. 4, Iulie 2007.