George Racoveanu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Activitatea în exil (Germania))
(Activitatea în exil (Germania))
Linia 22: Linia 22:
  
 
Publică două reviste creştine în exil:
 
Publică două reviste creştine în exil:
*''Îndreptar'' - Foaie pentru gând şi faptă românească - Anul I, Munchen, 1950, Germania de Vest ; publicaţie lunară (apare timp de trei ani) ; Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia trei, catolici) şi G. Racoveanu (ortodox)<ref>În articolul "Catolicism şi Ortodoxie" (''Cuvântul în exil'', Nr. 42-43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povesteşte el însuşi istoria acestei publicaţii astfel: "Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia '''lunară''': ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă '''tot ce uneşte''' cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită '''diversitatea''', firească, în viaţa acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică.<br>Fiind toţi Români, ..."</ref>
+
*''Îndreptar'' - Foaie pentru gând şi faptă românească - Anul I, Munchen, 1950, Germania de Vest ; publicaţie lunară (apare timp de aproape trei ani) ; Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia trei, catolici) şi G. Racoveanu (ortodox)<ref>În articolul "Catolicism şi Ortodoxie" (''Cuvântul în exil'', Nr. 42-43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povesteşte el însuşi istoria acestei publicaţii astfel: "Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia '''lunară''': ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă '''tot ce uneşte''' cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră '''tot ce le desparte'''. Fără să lase neamintită '''diversitatea''', firească, în viaţa acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică.<br>Fiind toţi Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici româneşti. [...]"</ref>
 
*''Cuvântul în exil'' (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)
 
*''Cuvântul în exil'' (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)
  

Versiunea de la data 29 decembrie 2006 00:51

George Racoveanu (10 februarie 1900, Crăgueşti, Mehedinţi - 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost ziarist/publicist, polemist şi teolog ortodox în România şi în exil (Germania).

În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu [1].

Viaţa

Studiile

S-a născut într-o familie de olteni credincioşi, şi a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu gândul de a deveni preot de mir [2]. La Bucureşti face şi Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator şi discipol, ci şi prieten şi colaborator preţios [3].

Activitatea în România

A colaborat, apoi a fost redactor [4], la ziarul Cuvântul (1924 - decembrie 1933 [5] ; 1938; octombrie 1940 - ianuarie 1941) condus de acelaşi Nae Ionescu, precum şi la alte ziare şi reviste naţionaliste şi ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, şi a chiar fost director de Minister [6] în această perioadă.

În decembrie 1933, după un articol publicat în Cuvântul, Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti ascunzându-se la mănăstirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul Atanasie Popescu. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie, dar apostolatul laic [7] din exil îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţii.

A fost co-fondator al revistei teologice Predania, revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 [8] la Bucureşti (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când Cuvântul era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care Cuvântul fusese interzis. Din grupul de la "Predania" mai făceau parte: Preot I. D. Petrescu, Preot prof. Grigorie Cristescu, Ierod. prof. Firmilian Marin (devenit mitropolit al Olteniei), Ion V. Georgescu, Nicolae Popescu etc.

Activitatea în exil (Germania)

Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.

În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi asociativă, pe două planuri: unul creştin şi ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.

Pe plan creştin, personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe Sfinţii Părinţi şi monahismul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc [9]). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un apologet de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.

Publică două reviste creştine în exil:

  • Îndreptar - Foaie pentru gând şi faptă românească - Anul I, Munchen, 1950, Germania de Vest ; publicaţie lunară (apare timp de aproape trei ani) ; Director: Gheorghe Racoveanu ; Redactori: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, Părintele Alexandru Mircea (aceştia trei, catolici) şi G. Racoveanu (ortodox)[10]
  • Cuvântul în exil (Anul I, Nr. 1, Iunie 1962, Freising, Germania de Vest)

Colaborează la traducerea, îndreptarea şi publicarea mai multor scrieri bisericeşti şi duhovniceşti (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):

  • Rânduiala creştinească
  • Apostolul
  • Evanghelia
  • lucrări neterminate: Psalmii, Liturghierul

Pe planul cultural şi politic, a fost "unul din stâlpii principali de boltă" [11] - preşedinte, secretar etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:

  • Societatea Academică Română
  • Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană
  • Institutul de Cercetări şi Biblioteca Română din Freiburg
  • Acţiunea Creştină-Socială Română din Republica Federală Germană

Moartea şi posteritatea

A murit la 1 mai 1967, Lunea Paştilor din acel an, şi a fost înmormântat la 4 mai în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi Vasile Boldeanu (Paris, Franţa) şi Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul Octavian Bârlea (Biserica Greco-Catolică), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ş.a.

"Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Şi acolo îşi vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice româneşti." [12]

G. Racoveanu polemist

Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: "Avea întâi o inteligenţă rară, înclinată spre sentinţe şi sinteze, avea zestrea intuiţiei. Cât ai clipi, înţelegea de ce e vorba şi avea răspunsu gata. Era ca făcut pentru scrimă - nu cu floreta, ci cu scânteerile minţii, cu condeiul. A fost un polemist de mulţime admirat şi de adversari temut. Ştia să descopere îndată slabiciunea argumentării adversarului şi ţintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă." [13] Aceasta cu nobleţă, omenie, generozitate, transfigurate de creştinism [14].

G. Racoveanu apologet

de făcut

G. Racoveanu şi Mişcarea Legionară

Deşi a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mişcării, în anumite limite, definite de el însuşi:

Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinşa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.)[15]

Teme ale gândurii lui G. Racoveanu

Omenia

Omenia, "frumuseţea cea dintâi", nu este o "anumită virtute", ci mai degrabă o "antologhie", "un buchet de flori ale sufletului". Constantele spirituale ale omeniei ar fi:

  • iubirea de străini - "Cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva în această revărsare de dragoste a Românului faţă de omul necunoscut lui nu se pot identifica urmele unei explicabile vanităţi omeneşti. Cine a cunoscut însă bucuria care inundă sufletul gazdei când vedea pe străin mulţumit, nu poate avea pentru faptă decât un răspuns: setea omului lui Dumnezeu de a se devota tocmai celui fără cunoscuţi, fără aşezare, fără cămin, e pricina bucuriei, care nu e aci decât semnul neîndoielnic al harului".
  • ţinerea cuvântului dat
  • sentimentul onoarei
  • dispoziţia de jertfă
  • spiritul dreptăţii
  • modestie
  • credinţă în Dumnezeu

Scrieri

G. Racoveanu a publicat, începând cu anul 1930, peste o mie de articole de presă.

În volum

  • Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940
  • Omenia şi frumuseţea cea dintâi (cu o prefaţă de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
  • Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, Freising, 1965
  • Nae Ionescu - fapte şi cuvinte
  • Christentum und Moralische Aufrüstung, Editura Kurios, Freising
  • Însemnări pentru istoria patriei
  • Mişcarea Legionară şi Biserica, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.

Ediţii

  • Autobiografia Stareţului Paisie (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de Platon Schimonahul, 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  • Convorbiri. Culegere de articole şi eseuri de Nae Ionescu, selecţionate sub îngrijirea lui Mircea Eliade şi George Racoveanu, Freising 1951

Scrieri de G. Racoveanu pe internet

Note

  1. Prietenii îi spuneau "Ghiţă" sau "Conu Ghiţă".
  2. "A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în monahism." - cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  3. Cf. George Uscătescu, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  4. "La Cuvântul, unde a fost desigur cel mai bun dintre redactori, a scris numai ce a crezut el că trebuie să scrie şi niciodată ce i-au spus alţii că ar fi bine să scrie. Această poziţie de înaltă etică gazetărească nu a părăsit-o nici când." - Dr. Ion V. Emilian, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  5. În anii de scriitură la Cuvântul, între 1930 şi decembrie 1933, publica uneori mai multe articole pe săptămână, şi asigura rubrica "Duminica", preluată de la Nae Ionescu.
  6. Informaţie dată de Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  7. Pr. Vasile Boldeanu îl numeşte "începătură apostolatului laici" în Biserica Română (Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  8. Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  9. Cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  10. În articolul "Catolicism şi Ortodoxie" (Cuvântul în exil, Nr. 42-43, Noemvrie-Decemvrie 1965) G. Racoveanu povesteşte el însuşi istoria acestei publicaţii astfel: "Acum 15 ani apărea în Exil publicaţia lunară: ÎNDREPTAR. Redactorii ei: Mons. Octavian Bârlea, Părintele Flaviu Popan, scriitorul acestor rânduri şi Părintele Alexandru Mircea, s'au străduit, vreme de aproape trei ani de zile, să scoată în evidenţă tot ce uneşte cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa acestor două Biserici, ei au ocolit cu grijă punctele nevralgice. Dar şi aci, nu s'au sfiit să ironizeze anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică.
    Fiind toţi Români, redactorii s'au plecat adesea asupra raporturilor dintre cele două biserici româneşti. [...]"
  11. Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  12. Mircea Eliade, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  13. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967
  14. Ibidem
  15. Din articolul: G. Racoveanu, "La un sfert de veac...", în: Cuvântul în exil, Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4.

Surse

  • Colecţia revistei Cuvântul în exil
  • Articolul "Gheorghe Racoveanu", în volumul: Intelectualii şi Mişcarea Legionară (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Ed. Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000
  • Publicaţii legionare, de Nicolae Niţă