George Racoveanu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Activitatea în exil (Germania))
(Activitatea în exil (Germania))
Linia 17: Linia 17:
 
Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-''23 ianuarie'' 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.
 
Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-''23 ianuarie'' 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.
  
În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică, pe două planuri: unul creştin şi ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.
+
În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi asociativă, pe două planuri: unul creştin şi ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.
  
 
'''Pe plan creştin''', personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe [[Sfinţii Părinţi]] şi [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc <ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref>).
 
'''Pe plan creştin''', personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe [[Sfinţii Părinţi]] şi [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc <ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref>).
Linia 31: Linia 31:
 
*lucrări neterminate: Psalmii, Liturghierul
 
*lucrări neterminate: Psalmii, Liturghierul
  
Pe planul cultural, politic, a fost stâlp <ref>Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref> - preşedinte, secretar etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:
+
'''Pe planul cultural şi politic''', a fost "unul din stâlpii principali de boltă" <ref>Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref> - preşedinte, secretar etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:
 
*Societatea Academică Română
 
*Societatea Academică Română
 
*Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană
 
*Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană

Versiunea de la data 28 decembrie 2006 00:01

George Racoveanu (10 februarie 1900, Crăgueşti, Mehedinţi - 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost ziarist/publicist, polemist şi teolog ortodox în România şi în exil (Germania).

În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu [1].

Viaţa

Studiile

S-a născut într-o familie de olteni credincioşi, si a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu gândul de a deveni preot de mir [2]. La Bucureşti face şi Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, al cărui apropiat şi admirator a fost.

Activitatea în România

A fost co-fondator al revistei teologice Predania, revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 [3] la Bucureşti (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când Cuvântul era interzis). Din grupul de la "Predania" mai făceau parte: Preot I. D. Petrescu, Preot prof. Grigorie Cristescu, Ierod. prof. Firmilian Marin (devenit mitropolit al Olteniei), Ion V. Georgescu etc.

În decembrie 1933, după un articol publicat în revistă, Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti ascunzându-se la mănăstirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul Atanasie Popescu. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie, dar apostolatul laic din exil îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţii.

A colaborat, apoi a fost redactor, la ziarul Cuvântul (1926-1934; 1938; 1940-1941) condus de acelaşi Nae Ionescu, precum şi la alte ziare (Dimineaţa, Universul) şi reviste naţionaliste şi ortodoxe din perioada interbelică. Nu a ocolit politica, şi a chiar fost director de Minister [4] în această perioadă.

Activitatea în exil (Germania)

Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.

În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi asociativă, pe două planuri: unul creştin şi ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.

Pe plan creştin, personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe Sfinţii Părinţi şi monahismul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc [5]).

Reviste:

  • Îndreptar
  • Cuvântul în exil

Colaborează la traducerea, îndreptarea şi publicarea mai multor scrieri bisericeşti şi duhovniceşti (împreună cu Msgr. Octavian Bârlea):

  • Rânduiala creştinească
  • Apostolul
  • Evanghelia
  • lucrări neterminate: Psalmii, Liturghierul

Pe planul cultural şi politic, a fost "unul din stâlpii principali de boltă" [6] - preşedinte, secretar etc. - al multor asociaţii ale emigraţiei româneşti din exil:

  • Societatea Academică Română
  • Uniunea Asociaţiilor Româneşti din Republica Federală Germană
  • Institutul de Cercetări şi Biblioteca Română din Freiburg
  • Acţiunea Creştină-Socială Română din Republica Federală Germană

A murit la 1 mai 1967, Lunea Paştilor din acel an, şi a fost înmormântat la 4 mai în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi Vasile Boldeanu (Paris, Franţa) şi Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul Octavian Bârlea (Biserica Greco-Catolică), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ş.a.

G. Racoveanu polemist

Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: "Avea întâi o inteligenţă rară, înclinată spre sentinţe şi sinteze, avea zestrea intuiţiei. Cât ai clipi, înţelegea de ce e vorba şi avea răspunsu gata. Era ca făcut pentru scrimă - nu cu floreta, ci cu scânteerile minţii, cu condeiul. A fost un polemist de mulţime admirat şi de adversari temut. Ştia să descopere îndată slabiciunea argumentării adversarului şi ţintea în tendonul lui Achile. Făcuse din polemică o artă." [7] Aceasta cu nobleţă, omenie, generozitate, transfigurate de creştinism [8].

G. Racoveanu şi Mişcarea Legionară

Deşi a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mişcării, în anumite limite, definite de el însuşi:

Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinşa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.)
Din articolul "La un sfert de veac...", în: Cuvântul în exil, Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4.

Scrieri

În volum

  • Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940
  • Omenia şi frumuseţea cea dintâi (cu o prefaţă de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
  • Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, Freising, 1965
  • Nae Ionescu - fapte şi cuvinte
  • Christentum und Moralische Aufrüstung, Editura Kurios, Freising
  • Însemnări pentru istoria patriei
  • Mişcarea Legionară şi Biserica, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.

Ediţii

  • Autobiografia Stareţului Paisie (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de Platon Schimonahul, 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  • Convorbiri. Culegere de articole şi eseuri de Nae Ionescu, selecţionate sub îngrijirea lui Mircea Eliade şi George Racoveanu, Freising 1951

Scrieri de G. Racoveanu pe internet

Note

  1. Prietenii îi spuneau "Ghiţă" sau "Conu Ghiţă".
  2. "A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în monahism." - cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  3. Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  4. Informaţie dată de Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  5. Cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  6. Cf. G-ral Ion Gheorghe, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  7. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)
  8. Ibidem

Surse

  • Colecţia revistei Cuvântul în exil
  • Articolul "Gheorghe Racoveanu", în volumul: Intelectualii şi Mişcarea Legionară (autori: Nicolae Hristu, (+) Octavian Daniel, Alexandru Mircea), Ed. Fundaţiei Culturale "Buna Vestire", 2000
  • Publicaţii legionare, de Nicolae Niţă