Genoveva de la Paris: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
{{În curs}}
 
{{În curs}}
−
Sfânta [[Cuvios|cuvioasă]] '''Genoveva''' (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o [[sfânt]]ă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[3 ianuarie]].
+
Sfânta [[Cuvios|cuvioasă]] '''Genoveva''' (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o [[sfânt]]ă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului<ref>În vremea sfintei Genoveva, în secolele V-VI, Parisul purta încă numele roman de Luteția (Lutaetia).</ref>. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[3 ianuarie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
 
Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre<ref>Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este ''Vita sanctae Genovefa'', un text [[Hagiografie|hagiografic]] scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un [[cleric]] al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese [[Clotinda]].</ref>, o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman<ref>Joël Schmidt, ''Sainte Geneviève'', Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, ''Sainte Geneviève hier et aujourd’hui'', Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).</ref>; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec. Este [[Botez|botezată]] și are ca [[Naș (botez)|nașă]] o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.
 
Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre<ref>Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este ''Vita sanctae Genovefa'', un text [[Hagiografie|hagiografic]] scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un [[cleric]] al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese [[Clotinda]].</ref>, o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman<ref>Joël Schmidt, ''Sainte Geneviève'', Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, ''Sainte Geneviève hier et aujourd’hui'', Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).</ref>; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec. Este [[Botez|botezată]] și are ca [[Naș (botez)|nașă]] o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.
  
−
Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii [[Gherman de Auxerre]] și Lup de Troyes, care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor misionare în provincia romană Britania (azi Mare Britanie)<ref>Jean-Pierre Soisson, ''Saint Germain d'Auxerre - Évêque, gouverneur et général. Éditions du Rocher'', 2011, 222 pages. (ISBN 2-268-07053-0 și 978-2-268-07053-7).</ref>. La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată. Iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui Dumnezeu la Paris, din mâna episcopului Wilicus.
+
Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii [[sfinți]] [[Gherman de Auxerre]] (prăznuit la [[31 iulie]]) și [[Lup de Troyes]] (prăznuit la [[29 iulie]]), care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor [[misionar]]e în provincia romană Britania (azi Mare Britanie), trimiși de papa [[Celestin al Romei]] (prăznuit la 8 aprilie)<ref>Jean-Pierre Soisson, ''Saint Germain d'Auxerre - Évêque, gouverneur et général. Éditions du Rocher'', 2011, 222 pages. (ISBN 2-268-07053-0 și 978-2-268-07053-7).</ref>. La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată, iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui [[Dumnezeu]], din mâna [[episcop]]ului Wilicus de Bourges.
  
−
La moartea părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Ile de la Cite;. În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consilului orașului (lat. ''curia''), făcând parte din cercul restrâns de zece aritocrați mebrii ai consiliului municipal din Paris.
+
La [[moartea]] părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Ile de la Cite;. În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consilului orașului (lat. ''curia''), făcând parte din cercul restrâns de zece aritocrați mebrii ai consiliului municipal din Paris.
  
−
Elle devient célèbre au fil de l’Histoire pour avoir sauvé la ville de Paris de la destruction. En 451, alors que les Huns, redoutables guerriers menés par Attila, progressent vers Paris, la population, cédant à la peur, décide de fuir avec tout leurs biens. À tout juste 27 ans, Geneviève tente de convaincre les hommes de rester : « Votre ville sera conservée, leur dit-elle, tandis que celle où vous voulez vous retirer sera pillée ou saccagée. Ayez confiance en Dieu, implorez son secours, et ne trahissez point par votre fuite la cause du ciel et de la patrie ». Méfiant vis-à-vis du mysticisme de Geneviève, le peuple parisien ne veut pas se rallier à sa cause. Et pourtant, la prophétie de la sainte se réalise : après avoir pillé les villes de Metz et de Reims, Attila et ses troupes contournent Paris et descendent vers Orléans pour remonter ensuite vers Châlons-sur-Marne. Suite à cette victoire, Geneviève est proclamée par les Parisiens defensor civitatis chargée de la protection de la cité.
+
La réputation de sainte Geneviève se répandit même jusqu’en Orient, et l’on raconte que des marchands syriens ayant rapporté à saint Syméon le Stylite [1er sept.] les vertus de l’humble vierge de Paris, ce dernier chanta ses louanges et voulut se recommander à ses prières.
 +
 
 +
Sainte Geneviève avait une grande dévotion pour les saints qui avaient jeté les fondations de l’Église en Gaule. Elle fit construire la première basilique au-dessus de la sépulture de saint Denis de Paris [9 oct.] et inspira aux Parisiens la pieuse habitude d’y venir en pèlerinage, même par les plus mauvais temps. Un jour, elle se rendit à la basilique en pleine tempête, avec un cierge à la main, sans que la flamme ne s’éteigne. De même, elle contribua grandement au développement du culte de saint Martin à Tours, qui devait devenir un des plus grands lieux de pèlerinages d’Occident. Dans ses voyages, elle guérissait les malades et chassait les démons, servant pour tous d’instrument à la providence de Dieu.
 +
 
 +
Sfânta Genoveva este renumită pentru a fi salvat de mai multe ori orașul Paris de la distrugere.  
 +
 
 +
În anul 451, hunii lui Attila înaintau în Galia cu rapiditate către Paris, iar populația, speriată, a început să părăsească orașul. Deși avea mai puțin de 30 de ani, sfânta Genoveva a încercat cu toată puterea să-i facă pe oameni să rămână în cetate, având încredințarea de la Dumnezeu că orașul va fi cruțat, pentru [[Rugăciuni|rugăciunile]] poporului. Deși mulți din locuitorii cetății au plecat, nedând crezare tinerei mistice Genoveva, profeția ei s-a împlinit: după ce au cucerit și jefuit orașele Metz și Reims, Attila și trupele lui au ocolit Parisul, coborând către Orleans, pentru ca apoi să revină pe la Châlons-sur-Marne.
 +
 
 +
Le roi des Francs, Childeric I, exerça alors pendant une vingtaine d’années son hégémonie sur la région. Bien qu’encore païen, il montrait du respect pour l’Église et, sur les instances de la sainte, consentit à adoucir les peines des prisonniers. Les Francs furent cependant repoussés par les Romains et cherchèrent à regagner l’avantage en retenant le ravitaillement de Paris. La disette menaçait et le peuple perdait de nouveau confiance en Dieu. Geneviève réunit alors une flottille avec de hardis bateliers et, au prix de grands dangers de navigation, elle alla faire provision de grains à Arcis-sur-Aube, puis revint faire une distribution à tous les Parisiens, en privilégiant les plus pauvres.
 +
 
 +
En 481, Clovis devint roi des Francs et, sous l’influence de son épouse, sainte Clotilde [3 juin], il montrait un grand respect pour la sainte, écoutait ses conseils et n’hésitait pas à modifier sa politique par égard pour les malheureux. Tandis qu’il achevait de conquérir la Gaule, sainte Clotilde resta auprès de Geneviève à Paris, et saint Remi [1er oct.] venait parfois leur rendre visite pour s’entretenir des choses de Dieu. Trois saints veillaient alors sur la France naissante.
 +
 
 +
Sainte Geneviève parvint ainsi à l’âge de quatre-vingts ans. Elle remit son âme au Seigneur, dans la paix, entourée de l’amour et de la dévotion de tout le peuple. Elle ne cessa pas toutefois de montrer au cours des siècles sa protection sur la ville de Paris et ses habitants. Ses précieuses reliques, déposées dans l’église Sainte-Geneviève, sur la colline appelée depuis du même nom, accomplirent d’innombrables guérisons. Lors des grands périls : guerres, sièges, épidémies, famines, inondations ou incendies, le peuple venait en foule auprès de sa sainte. On faisait alors de grandes processions, la châsse des reliques en tête, et Dieu ne manquait pas de montrer sa bienveillance par des miracles, en réponse aux prières de sainte Geneviève et à la foi du peuple de Paris. Ces reliques furent brûlées pour leur plus grande partie et jetées à la Seine par les révolutionnaires, en 1793 ; mais la sainte ne cesse pas d’être bien vivante pour ceux qui savent l’invoquer avec foi.
 +
 
 +
==Surse==
 +
*Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
 +
*https://fr.wikipedia.org/wiki/Genevi%C3%A8ve_de_Paris
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 4 ianuarie 2019 20:02

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sfânta cuvioasă Genoveva (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o sfântă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului[1]. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la data de 3 ianuarie.

Viața

Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre[2], o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman[3]; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec. Este botezată și are ca nașă o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.

Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii sfinți Gherman de Auxerre (prăznuit la 31 iulie) și Lup de Troyes (prăznuit la 29 iulie), care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor misionare în provincia romană Britania (azi Mare Britanie), trimiși de papa Celestin al Romei (prăznuit la 8 aprilie)[4]. La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată, iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui Dumnezeu, din mâna episcopului Wilicus de Bourges.

La moartea părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Ile de la Cite;. În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consilului orașului (lat. curia), făcând parte din cercul restrâns de zece aritocrați mebrii ai consiliului municipal din Paris.

La réputation de sainte Geneviève se répandit même jusqu’en Orient, et l’on raconte que des marchands syriens ayant rapporté à saint Syméon le Stylite [1er sept.] les vertus de l’humble vierge de Paris, ce dernier chanta ses louanges et voulut se recommander à ses prières.

Sainte Geneviève avait une grande dévotion pour les saints qui avaient jeté les fondations de l’Église en Gaule. Elle fit construire la première basilique au-dessus de la sépulture de saint Denis de Paris [9 oct.] et inspira aux Parisiens la pieuse habitude d’y venir en pèlerinage, même par les plus mauvais temps. Un jour, elle se rendit à la basilique en pleine tempête, avec un cierge à la main, sans que la flamme ne s’éteigne. De même, elle contribua grandement au développement du culte de saint Martin à Tours, qui devait devenir un des plus grands lieux de pèlerinages d’Occident. Dans ses voyages, elle guérissait les malades et chassait les démons, servant pour tous d’instrument à la providence de Dieu.

Sfânta Genoveva este renumită pentru a fi salvat de mai multe ori orașul Paris de la distrugere.

În anul 451, hunii lui Attila înaintau în Galia cu rapiditate către Paris, iar populația, speriată, a început să părăsească orașul. Deși avea mai puțin de 30 de ani, sfânta Genoveva a încercat cu toată puterea să-i facă pe oameni să rămână în cetate, având încredințarea de la Dumnezeu că orașul va fi cruțat, pentru rugăciunile poporului. Deși mulți din locuitorii cetății au plecat, nedând crezare tinerei mistice Genoveva, profeția ei s-a împlinit: după ce au cucerit și jefuit orașele Metz și Reims, Attila și trupele lui au ocolit Parisul, coborând către Orleans, pentru ca apoi să revină pe la Châlons-sur-Marne.

Le roi des Francs, Childeric I, exerça alors pendant une vingtaine d’années son hégémonie sur la région. Bien qu’encore païen, il montrait du respect pour l’Église et, sur les instances de la sainte, consentit à adoucir les peines des prisonniers. Les Francs furent cependant repoussés par les Romains et cherchèrent à regagner l’avantage en retenant le ravitaillement de Paris. La disette menaçait et le peuple perdait de nouveau confiance en Dieu. Geneviève réunit alors une flottille avec de hardis bateliers et, au prix de grands dangers de navigation, elle alla faire provision de grains à Arcis-sur-Aube, puis revint faire une distribution à tous les Parisiens, en privilégiant les plus pauvres.

En 481, Clovis devint roi des Francs et, sous l’influence de son épouse, sainte Clotilde [3 juin], il montrait un grand respect pour la sainte, écoutait ses conseils et n’hésitait pas à modifier sa politique par égard pour les malheureux. Tandis qu’il achevait de conquérir la Gaule, sainte Clotilde resta auprès de Geneviève à Paris, et saint Remi [1er oct.] venait parfois leur rendre visite pour s’entretenir des choses de Dieu. Trois saints veillaient alors sur la France naissante.

Sainte Geneviève parvint ainsi à l’âge de quatre-vingts ans. Elle remit son âme au Seigneur, dans la paix, entourée de l’amour et de la dévotion de tout le peuple. Elle ne cessa pas toutefois de montrer au cours des siècles sa protection sur la ville de Paris et ses habitants. Ses précieuses reliques, déposées dans l’église Sainte-Geneviève, sur la colline appelée depuis du même nom, accomplirent d’innombrables guérisons. Lors des grands périls : guerres, sièges, épidémies, famines, inondations ou incendies, le peuple venait en foule auprès de sa sainte. On faisait alors de grandes processions, la châsse des reliques en tête, et Dieu ne manquait pas de montrer sa bienveillance par des miracles, en réponse aux prières de sainte Geneviève et à la foi du peuple de Paris. Ces reliques furent brûlées pour leur plus grande partie et jetées à la Seine par les révolutionnaires, en 1793 ; mais la sainte ne cesse pas d’être bien vivante pour ceux qui savent l’invoquer avec foi.

Surse

Note

  1. ↑ În vremea sfintei Genoveva, în secolele V-VI, Parisul purta încă numele roman de Luteția (Lutaetia).
  2. ↑ Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este Vita sanctae Genovefa, un text hagiografic scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un cleric al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese Clotinda.
  3. ↑ Joël Schmidt, Sainte Geneviève, Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, Sainte Geneviève hier et aujourd’hui, Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).
  4. ↑ Jean-Pierre Soisson, Saint Germain d'Auxerre - Évêque, gouverneur et général. Éditions du Rocher, 2011, 222 pages. (ISBN 2-268-07053-0 și 978-2-268-07053-7).
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Genoveva_de_la_Paris&oldid=48837”