Genoveva de la Paris: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(În curs)
Linia 1: Linia 1:
 
{{În curs}}
 
{{În curs}}
Sfânta cuvioasă '''Genoveva''' (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o [[sfânt]]ă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[3 ianuarie]].
+
Sfânta [[Cuvios|cuvioasă]] '''Genoveva''' (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o [[sfânt]]ă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[3 ianuarie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre<ref>Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este ''Vita sanctae Genovefa'', un text [[Hagiografie|hagiografic]] scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un [[cleric]] al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese [[Clotinda]].</ref>, o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman<ref>Joël Schmidt, ''Sainte Geneviève'', Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, ''Sainte Geneviève hier et aujourd’hui'', Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).</ref>; mama ei se numea Geroncia (sau Gerontia, un nume grec).  
+
Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre<ref>Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este ''Vita sanctae Genovefa'', un text [[Hagiografie|hagiografic]] scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un [[cleric]] al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese [[Clotinda]].</ref>, o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman<ref>Joël Schmidt, ''Sainte Geneviève'', Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, ''Sainte Geneviève hier et aujourd’hui'', Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).</ref>; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec. Este [[Botez|botezată]] și are ca [[Naș (botez)|nașă]] o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.
  
Încă de la vârsta de 7 ani este remarcată pentru pietatea ei de către Episcopul [[Gherman de Auxerre]], particulièrement touché par sa grande piété, qui la consacre à Dieu. Souvent considérée par la légende comme une simple bergère, elle a cependant grandi dans une famille aisée qui appartenait à l’aristocratie gallo-romaine et qui disposait de vastes domaines autour de Paris. À l’âge de 15 ans, elle décide d’entrer dans le groupe des “vierges consacrées” constituées de femmes qui vouent leurs existences à Dieu dans le célibat tout en vivant “dans le monde”.
+
Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii [[Gherman de Auxerre]] și Lup de Troyes, care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor misionare în provincia romană Britania (azi Mare Britanie)<ref>Jean-Pierre Soisson, ''Saint Germain d'Auxerre - Évêque, gouverneur et général. Éditions du Rocher'', 2011, 222 pages. (ISBN 2-268-07053-0 și 978-2-268-07053-7).</ref>. La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată. Iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui Dumnezeu la Paris, din mâna episcopului Wilicus.
  
Elle aurait hérité en tant que fille unique de la charge de membre du conseil municipal8 (curia) détenue par son père9,10, charge qu’elle aurait exercée tout d’abord à Nanterre, puis à Paris (faisant partie des dix principales constituant l'aristocratie municipale) après son installation dans cette ville chez une « marraine » influente9,11. Baptisée, elle se voue très jeune à Dieu et, selon la légende12, est remarquée par saint Germain d'Auxerre et saint Loup de Troyes, qui passent par Nanterre vers 430 (légende à l'origine de l’église Saint-Germain-de-Charonne), à l'occasion de leur voyage vers la province romaine de Bretagne (Grande-Bretagne actuelle)13. Elle mène une vie consacrée et ascétique, probablement dès ses seize ans. Selon la Vita sanctae Genovefae, à l'âge de 18 ou 20 ans, elle reçoit à Paris le voile des vierges des mains de l'évêque Wllicus, prélat inconnu des historiens14. À la mort de ses parents vers 440, elle quitte Nanterre et vient s'établir chez sa marraine Procula en plein Paris, dans l'île de la Cité15.
+
La moartea părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Ile de la Cite;. În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consilului orașului (lat. ''curia''), făcând parte din cercul restrâns de zece aritocrați mebrii ai consiliului municipal din Paris.
  
 
Elle devient célèbre au fil de l’Histoire pour avoir sauvé la ville de Paris de la destruction. En 451, alors que les Huns, redoutables guerriers menés par Attila, progressent vers Paris, la population, cédant à la peur, décide de fuir avec tout leurs biens. À tout juste 27 ans, Geneviève tente de convaincre les hommes de rester : « Votre ville sera conservée, leur dit-elle, tandis que celle où vous voulez vous retirer sera pillée ou saccagée. Ayez confiance en Dieu, implorez son secours, et ne trahissez point par votre fuite la cause du ciel et de la patrie ». Méfiant vis-à-vis du mysticisme de Geneviève, le peuple parisien ne veut pas se rallier à sa cause. Et pourtant, la prophétie de la sainte se réalise : après avoir pillé les villes de Metz et de Reims, Attila et ses troupes contournent Paris et descendent vers Orléans pour remonter ensuite vers Châlons-sur-Marne. Suite à cette victoire, Geneviève est proclamée par les Parisiens defensor civitatis chargée de la protection de la cité.
 
Elle devient célèbre au fil de l’Histoire pour avoir sauvé la ville de Paris de la destruction. En 451, alors que les Huns, redoutables guerriers menés par Attila, progressent vers Paris, la population, cédant à la peur, décide de fuir avec tout leurs biens. À tout juste 27 ans, Geneviève tente de convaincre les hommes de rester : « Votre ville sera conservée, leur dit-elle, tandis que celle où vous voulez vous retirer sera pillée ou saccagée. Ayez confiance en Dieu, implorez son secours, et ne trahissez point par votre fuite la cause du ciel et de la patrie ». Méfiant vis-à-vis du mysticisme de Geneviève, le peuple parisien ne veut pas se rallier à sa cause. Et pourtant, la prophétie de la sainte se réalise : après avoir pillé les villes de Metz et de Reims, Attila et ses troupes contournent Paris et descendent vers Orléans pour remonter ensuite vers Châlons-sur-Marne. Suite à cette victoire, Geneviève est proclamée par les Parisiens defensor civitatis chargée de la protection de la cité.

Versiunea de la data 4 ianuarie 2019 19:08

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sfânta cuvioasă Genoveva (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o sfântă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la data de 3 ianuarie.

Viața

Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre[1], o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman[2]; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec. Este botezată și are ca nașă o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.

Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii Gherman de Auxerre și Lup de Troyes, care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor misionare în provincia romană Britania (azi Mare Britanie)[3]. La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată. Iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui Dumnezeu la Paris, din mâna episcopului Wilicus.

La moartea părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Ile de la Cite;. În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consilului orașului (lat. curia), făcând parte din cercul restrâns de zece aritocrați mebrii ai consiliului municipal din Paris.

Elle devient célèbre au fil de l’Histoire pour avoir sauvé la ville de Paris de la destruction. En 451, alors que les Huns, redoutables guerriers menés par Attila, progressent vers Paris, la population, cédant à la peur, décide de fuir avec tout leurs biens. À tout juste 27 ans, Geneviève tente de convaincre les hommes de rester : « Votre ville sera conservée, leur dit-elle, tandis que celle où vous voulez vous retirer sera pillée ou saccagée. Ayez confiance en Dieu, implorez son secours, et ne trahissez point par votre fuite la cause du ciel et de la patrie ». Méfiant vis-à-vis du mysticisme de Geneviève, le peuple parisien ne veut pas se rallier à sa cause. Et pourtant, la prophétie de la sainte se réalise : après avoir pillé les villes de Metz et de Reims, Attila et ses troupes contournent Paris et descendent vers Orléans pour remonter ensuite vers Châlons-sur-Marne. Suite à cette victoire, Geneviève est proclamée par les Parisiens defensor civitatis chargée de la protection de la cité.

Note

  1. Unica sursă istorică pentru viața sfintei Genoveva este Vita sanctae Genovefa, un text hagiografic scris către anul 520 de un autor anonim, probabil un cleric al Bisericii din Paris la cererea sfintei împărătese Clotinda.
  2. Joël Schmidt, Sainte Geneviève, Perrin, 1999, (ISBN 2-262-00742-X) ; Jeanine Hourcade, Sainte Geneviève hier et aujourd’hui, Médiaspaul, 2005, p. 44. (ISBN 978-2712206901).
  3. Jean-Pierre Soisson, Saint Germain d'Auxerre - Évêque, gouverneur et général. Éditions du Rocher, 2011, 222 pages. (ISBN 2-268-07053-0 și 978-2-268-07053-7).