2.314 modificări
Modificări
→Surse și legături externe
[[Image:MotherGabrielia.jpg|300px|right|Maica Gavrilia (1897-1992)]] '''[[Stareţa|Gherontissa]] Gavrilia''' (1897-1992), a fost o [[Călugăr|monahie]] ortodoxă de naţionalitate naționalitate greacă, cu viaţă viață sfântă.
==ViaţaViața==Gherontissa Gavrilia s-a născut în [[Constantinopol]] (sau Istanbul) cu peste o sută de ani în urmă, pe 2/[[15 octombrie]] 1897, din Elias şi și Victoria Papaianni, ca al patrulea şi și cel din urmă copil al familiei, cel mai iubit (Alexandros, fratele ei, fiind primul, iar surorile ei Vasiliki şi și Pavelina - al doilea, respectiv al treilea).
''Gherontissa'' înseamnă nu doar o maică bătrână (care supraveghează pe tineri), ci mai cu seamă o persoană înduhovnicită care îi îndrumă pe ceilalţi ceilalți cu sfaturi înţelepte şi cunoştiinţă înțelepte și cunoștință de la Dumnezeu, în rugăciune. Întreaga viaţă viață a Gherontissei Gavrilia a fost o înşiruire înșiruire de minuni.
A crescut în oraş oraș până ce familia s-a mutat la ThessalonicTesalonic, în 1923. A plecat în Anglia în 1938 şi și a rămas acolo pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. S-a pregătit pentru a fi ortoped şi și psihoterapeut. În Anglia, pentru serviciile aduse în război şi și după, i s-a oferit să devină cetăţean cetățean britanic, însă ea a refuzat politicos.
În 1945, s-a întors în Grecia, unde a lucrat cu Friends Refugee Mission şi și American Farm School în Thessalonic, în primii ani de după război. Mai târziu, şiși-a deschis propriul cabinet medical în Atena, unde a lucrat până în 1954. În luna Martie martie a acelui an, mama ei a murit, iar cabinetul a fost închis. Sora Gavrilia a părăsit Grecia şi și a călătorit pe uscat până în India, unde a lucrat cu cei mai săraci dintre cei săraci, chiar şi și cu leproşileproși, vreme de cinci ani. A lucrat împreună cu Baba Amte şi și familia sa, cei ce au construit şi și au organizat comunităţi săteşti comunități sătești pentru leproşii leproșii Indiei. Nu a păstrat pentru ea nici un bănuţbănuț, ci s-a încredinţat încredințat pe deplin în mâinile Domnului.
Abia în 1959 merge la [[MănăstireaMănăstire]] Sf. a Sfintelor [[Maria din Betania|Maria şi ]] și [[Marta din Vithania (Betania)]], în Palestina, ca să se călugărească. Ajungând acolo, l-a întrebat pe Păr. Părintele Theodosie, eclesiarhul, ce rânduială de [[Rugăciunea|rugăciune ]] să urmeze. Părintele Theodosie a fost surprins să afle că ea ştia știa să citească chiar şi și în greacă veche, zicând: "Marii Stareţi „Marii Stareți de care am auzit nu mai sunt acum. Eu, cu siguranţăsiguranță, nu sunt unul dintre ei. Ai venit aici căutând să te mântuieştimântuiești. Dacă îţi îți voi da eu o rânduială de rugăciune, îţi îți vei pierde sufletul, dimpreună cu al meu. Iată-l, însă, pe Părintele [[Ioan Scărarul|Ioan]]. El îţi îți va fi StareţStareț." ” Astfel că, pentru primul an în mănăstire, i-a dat ascultare să citească doar [[EvangheliaEvanghelie|Evangheliile]] şi și pe Sfântul Ioan Scărarul. (Trebuie menţionat menționat că la acea vreme [[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]] încă nu fusese publicată în neo-greacă).
A stat trei ani în Vithania. În Aprilie 1962, s-a aflat că [[Patriarh]]ul [[Athenagoras Atenagora I (SpyrouSpirou) al Constantinopolului|Athenagoras al Constantinopolei]] dorea să trimită un monah ortodox la Taize, în FranţaFranța. Sora Gavrilia s-a dus la Taize (ştia știa fluent franceza, încă din copilărie) şi și apoi, la scurtă vreme, în America.
În 1963, s-a întors în Grecia. Gherontissa a fost [[tundere|tunsă]] în schima mică de către [[Egumen]]ul [[Amfilohie (Makris)din Patmos]] din Patmos în Peştera Peștera Sfântului Antonie, ţinând ținând de Mănăstirea Bunei-vestiri (Evanghelismos), cu puţin puțin înainte de a pleca din nou în India, împreună cu Maica Tomasina. Stareţul Starețul Amfilohie a fost entuziasmat la ideea unei monahii cu deschidere pentru un misionarism activ în întreaga lume. În India, ea a stat vreme de trei ani în Nani Tal, din Uttar PradeşPradeș, loc în care se găsea Părintele [[Lazăr(Moore)]]; el s-a consultat cu Gherontissa Gavrilia în traducerile sale din Sfinţii Părinţi şi [[Sfinții Părinți]] și din Psalmi. Între 1967 şi și 1977, Gherontissa a purtat mai multe călătorii misionare în Africa răsăriteană, în Europa, în cadrul cărora a vizitat nişte niște prieteni vechi, cunoscuţii părinţi cunoscuții părinți duhovnici [[Lev (Gillet)|Lev Gillet]] şi și [[Sofronie (Saharov)|Sofronie de la Essex]], apoi iarăşi iarăși în America, şi și o scurtă vizită în Sinai, unde Arhiepiscopul Damian încerca să reintroducă monahismul feminin.
A călătorit foarte mult, având multă grijă şi și dragoste pentru poporul lui Dumnezeu. Unii dintre fiii ei duhovniceşti duhovnicești au aflat-o în Ierusalim, lângă Mormântul lui Hristos; alţii alții au aflat-o pe câmpul misionar din Africa răsăriteană. În Între anii 1950 - 1960, avea câteva mii de prieteni duhovniceşti duhovnicești în întreaga lume, pentru care obişnuia obișnuia să se roage zi şi și noapte!
Începând din 1977, a trăit ascunsă într-un mic apartament, "''Casa Îngerilor" '' din Patissia, în mijlocul hărmălaiei, fumului şi și a zgomotului din centrul Atenei - un locşor locșor ascuns şi și de mare preţ preț pentru cei care o cunoşteaucunoșteau.
În 1989 s-a mutat în schitul Sfântului Acoperământ din insula Eghina, în apropierea bisericii Sf. [[Nectarie din Eghina|Nectarie]]. Acolo şiși-a chemat ultimele două fiice duhovniceşti duhovnicești să se facă [[monahism|monahii]] şi și să vieţuiască viețuiască lângă ea. A continuat şi și aici să primească mulţi mulți vizitatori. În 1990, la începutul Marelui Post[[Postul mare|Postului mare]], a fost spitalizată pentru cancer limfatic. A stat în spital patruzeci de zile, plecând în [[Săptămâna Patimilor]] şi și [[Sfânta ÎmpărtăşanieEuharistie|împărtăşinduîmpărtășindu-se]] de [[PaştiSfintele Paști|Paști]]. ŞiȘi, spre stupefacţia stupefacția doctorilor, cancerul a dispărut. Încă nu i se plinise vremea.
Gherontissa s-a retras, în cele din urmă, la linişteliniște. Împreună cu o singură altă maică, s-a mutat pentru cea din urmă oară în viaţa viața aceasta, în insula Leros. Acolo, cele două au întemeiat [[sihăstria]] Sfinţilor Sfinților [[Arhanghel|Arhangheli]]. Abia în ultimul an al vieţii vieții a primit [[tundereRanguri monahale#Schima_mare|Schima Mare]] de la Părintele Dionisie de la [[Schitul Sf. Ana Mică (Athos)|Schitul Sf. Ana Mică]] din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]]. Acesta a venit să-i dea schima în Paraclisul Maicii Domnului din Kastro, în vârful Lerosului.
Gherontissa Gavrilia a părăsit această lume pe [[28 martie]] 1992, fără să construiască niciodată o [[mănăstire]]. De-a lungul anilor, şase șase din fiicele ei duhovniceşti duhovnicești s-au călugărit, însă nu s-au aflat cu ea decât una sau două în acelaşi același timp. Doar îngerii pot număra vieţile viețile pe care Dumnezeu le-a atins şi și le-a schimbat printr-însa. Biografia şi și o culegere a scrierilor ei au fost publicate în greacă în 1996, lucrare săvârşită săvârșită de ultima ei fiică duhovnicească, monahie, şi și cu ajutorul a mulţi alţii mulți alții care au ţinut ținut mult la Gherontissa.
Oricine a avut prilejul să o cunoască pe Gherontissa Gavrilia şiși-a dat seama că Dumnezeu nu ne-a lăsat fără [[sfinţisfinți]]i săi, chiar şi și în ziua de astăzi. Cele câteva cuvinte notate aici arată în mică măsură limpezimea şi și dragostea din sufletul ei. Cuvintele sunt doar nişte niște unelte ale lumii acesteia; minunea Gherontissei a fost învăluită în taina tăcerii lumii ce va să vie.
N-a căutat niciodată să capete renume. Nu a îngăduit să se publice nimic despre ea în cursul lungii sale vieţivieți, şi și le-a îngăduit doar fiilor duhovniceşti duhovnicești să o fotografieze în ultimii ani de viaţăviață. Cei atinşi atinși de Dumnezeu prin intermediul ei o numeau Gherontissa; ea nu s-a socotit nimic altceva decât monahia Gavrilia.
A fost [[smerenia|smerenie]] şi și dragoste întrupată.
==Din Apoftegmele Gherontissei==
=== Cuvinte alese ===
[[Image:MotherGabrilia.jpg|thumb|Maica Gavrilia]] 1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.
2. Cât despre somn, destul este să ne păstrăm trezvia.
14. Conferința: un loc unde oameni de nimic se adună și hotărăsc că nu e nimic de făcut.
15. Scopul este ca, chiar și atunci cănd avem "paraziți" „paraziți” în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem "Facă„Facă-se voia Ta precum în cer, și pe pământ"pământ”.
17. Omul care nu iubește nu observă asta, cum omul nu își dă seama că respiră.
18. Când porțile Raiului sunt deschise, și porțile de pe pământ sunt deschise.
19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu,chiar și când spunem "Bună ziua"„Bună ziua”, cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.
26. Creștinul trebuie să respecte taina existenței oricui și a oricărui lucru.
27. Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece "altul"„altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: "Vreau „Vreau ceva?" ” - "Nu" „Nu” - "Îmi „Îmi trebuie ceva?" "” „-Nu." ” - "Îmi „Îmi lipsește ceva?" ” - "Nu"„Nu”. Asta e!
28. Omul înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepădare de sine și care a înțeles pe de-a-ntregul că orice se întâmplă este din voia sau cu îngăduința lui Dumnezeu.
31. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.
32. Să nu zici niciodată: "De „De ce mi s-a întâmplat mie asta?" ” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi "De „De ce li s-a întâmplat lor asta?" ” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile e fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!
34. Dacă vrem să fim buni călugări, trebuie să ne gândim în fiecare clipă la Dumnezeu, înaintea monahismului. Altfel nu vom deveni buni călugări.
68. Dragostea nu se găsește altundeva decât pe Cruce.
69. O relație este dificilă atunci când "Eu" „Eu” este pus înaintea lui "Tu"„Tu”.
70. Precum Domnul te iubește, așa îl iubește și pe dușmanul tău.
93. Ce minunată este Taina zilei de Mâine!
95. Domnul a zis: "Oricine „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru"lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică: cu Dragostea.
100. Dacă ai ști că nu ești "aici"„aici”, atunci ai fi "dincolo"„dincolo”.
101. Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici [[Șirag de mătănii|șiragul de mătănii]] nu are asemenea putere.
102. Experiența mea mă învață că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult și-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotărît hotărât de El.
103. Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândește și El mereu la noi.
116. Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.
117. Nicăieri nu suntem "pentru totdeauna"„pentru totdeauna”.
118. Orice ni se întâmplă este numai vina noastră.
137. Singura adevărată bucurie este negrija (slobozirea de grijile vieții).
150. Hristos ne-a zis: "Mergând„Mergând, învățați toate neamurile"neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?
179. Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea [[Epicleza|Epiclezei]] din Sfânta Liturghie.
183. Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.
192. Zilele trecute o doamnă m-a întrebat cum va fi după moarte trecerea prin 'vămile văzduhului'. I-am spus: "Le „Le voi zice (dracilor) că Lumina lui Hristos pe Toate le luminează. Voi, însă, sunteţi în întuneric, iar eu nu vă văd!"”
194. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este acum de mulțămire. Ce altceva să cer, dacă am totul?
244. Pentru că n-au putut înfăptui Evanghelia trăind în lume, creștinii au fugit. Așa au apărut cei dintâi monahi.
259. Orice om este "trimis"„trimis”.
267. Sufletul nostru este o răsuflare dumnezeiască. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.
291. Puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei.
388. Haideţi să fim tăcuţi.
===Convorbiri===
====Să avem credinţăcredință====Un singur lucru ştiu știu că am întotdeauna: nu este nici mândria, nici închipuirea, ci ceva ce am zi şi și noapte, oriunde mă aflu - sunt trei lucruri: cel dintâi, CredinţaCredința; cel de-al doilea, CredinţaCredința; cel de-al treilea, CredinţaCredința. Asta-i tot! Nu mai pot zice nimic altceva. Aceasta m-a călăuzit întreaga viaţăviață. Când ai credinţă şi credință și cineva spune: "Vrei „Vrei să vii cu mine în Liban?"”, eu răspund: "Da"„Da”.
Spun da pentru că cred că dacă n-ar fi spre binele meu, Dumnezeu ar face ca nu-ul să vină chiar de la cel ce m-a chemat. Nu vor fi gata ceva acte, sau se va întâmpla altceva.
Am acum nouăzeci de ani - să ai şi și tu parte de aceeaşi aceeași vârstă! Citesc iarăşi şi iarăşi şi iarăşi iarăși și iarăși și iarăși Evangheliile, şi și văd ceva ciudat. Iisus Hristos a venit şi și l-a spus Apostolilor: "Lăsaţi ''Lăsați acum tot ce aveţi şi urmaţiaveți și urmați-mi Mie"''.
Dacă ei i-ar fi răspuns: "''Dar tu cine eştiești? De ce să pierdem tot ce avem? De ce să pierdem câştigul câștigul nostru? Unde ne vei duce? Ce vei face cu noi?" '' - dacă i-ar fi răspuns aşaașa, ce s-ar fi întâmplat? Ar fi rămas în întuneric.
I-au spus Da unui Necunoscut oarecare, ce a venit şi și le-a spus: "Lepădaţi''Lepădați-le pe toate!" '' De ce? Pentru că credeau în Dumnezeu, şi și îl aşteptau așteptau pe Cel ce le va zice: "Veniţi''Veniți!" Şi '' Și acesta a fost începutul.
Căci dacă zicem Nu, ce se va întâmpla?... Ori una, ori alta: Dacă crezi, vei merge pe apă precum Sf. Petru. Dacă te temi, bâldâbâc! Nimic altceva.
Am închis ochii şi și am văzut acestea înscrise în lăuntrul meu. Căci El ne-a zis: "''Pentru ce vă grijiţigrijiți? De ce vă îngrijoraţiîngrijorați? Căci până şi și părul capul vostru este numărat!" '' De ce să ne îngrijorăm? Ne lipseşte credinţalipsește credința. Fie să avem credinţăcredință.
====Limbile====
Odată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n.ed.], un misionar străin a venit la mine şi și mi-a spus: "Sunteţi „Sunteți un om bun, dar nu sunteţi sunteți o bună creştină"creștină”.
I-am zis: "De „De ce?"”
I-am răspus: "N„N-am izbutit să învăţ învăț nici o limbă a locului, fiindcă călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăţ învăț un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învăţat învățat să spun doar ‘Bună dimineaţa’ şi ‘Bună seara’''Bună dimineața'' și ''Bună seara''. Nimic altceva".”
Atunci mi-am zis: "Doamne„Doamne, dă-mi un răspuns pentru el"el”. Am cerut aceasta din toată inima, şi și apoi i-am spus: "Ah„Ah, am uitat! Ştiu Știu cinci limbi."”
Atunci el s-a oprit şi și mi-a zis: "O „O clipă. Puteţi Puteți să repetaţirepetați, ca să notez ce aţi ați spus?"”
Cu aceste cinci limbi poţi poți călători în tot pământul, şi și toată lumea va fi a ta. IubeşteIubește-i pe toţi toți ca pe tine însuţi însuți - fără să-ţi ți pese de religie sau rasă, fără să-ţi ți pese de nimic.
Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu, n.ed.). Nu poţi şti poți ști niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt.
===MulţumireaMulțumirea===''Când preţuim prețuim cu adevărat darurile pe care ni le face Dumnezeu, nu mai avem vreme să ne mai ocupăm de altceva. Ne grăbim să spunem mulţumescmulțumesc. MulţumescMulțumesc, mulţumescmulțumesc, mulţumescmulțumesc. Vedem o persoană... mulţumescmulțumesc. Vedem o floare... mulţumescmulțumesc. Vedem un pahar cu lapte... mulţumescmulțumesc. Pentru toate... mulţumescmulțumesc. Şi Și o bucurie aşa așa de mare pătrunde în viaţa viața noastră, încât mulţi mulți nici nu o pot înţelegeînțelege, chiar de ne sunt apropiaţiapropiați; "Ce„Ce-i asta?"”... Mi-au spus odată în Anglia: "Ce „Ce s-a întâmplat? De ce sunteţi aşa sunteți așa voioasă?" "Pentru ” „Pentru că trăiesc şi și pentru că vă văd!" ” Să aveţi aveți o zi bună!''
:— Sfântul Acoperământ, Eghina, 1989
===Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie===''Nu noi trebuie să hotărâm când trebuie sau când nu trebuie să ne împărtăşimîmpărtășim. Nu este uşor ușor să vedem limpede noi înşineînșine, îndeosebi din latura noastră cea aflată în neorânduială. Pentru aceasta trebuie să avem îndrumătorul duhovnicesc. Trebuie să ne spovedim, ca să scoatem din lăuntrul nostru tot ce nu ar trebui să fie acolo.'':—Leros, [[1 Ianuarieianuarie]], 1991
===Obştea Obștea călugărească===''Domnul le-a zis ucenicilor Săi: "Iată „Iată vine ceasul, şi și a şi și venit, ca să vă risipiţi fieştecare risipiți fieștecare la ale sale şi și pe mine singur să mă lăsaţilăsați; şi și nu sunt singur, căci Tatăl meu cu mine este"este”. La fel e şi și cu noi, dacă stăm să ne gândim. Nu suntem niciodată singuri. De îndată ce ne întoarcem către Dânsul într-o străfulgerare de gând, ne vom afla în poziţia poziția cuvenită faţă față de El, şi și apoi şi faţă și față de aproapele. AşadarAșadar, dacă dorim ceva anume, să aflăm luminare, să fugim degrabă la Evanghelie (aceasta, cu siguranţăsiguranță, atunci când nu găsim o persoană potrivită) - eu aşa așa fac, pentru început. În Evanghelie se găseşte Viaţa Veşnicăgăsește Viața Veșnică, adică Domnul ÎnsuşiÎnsuși. Dumnezeu ne-a dăruit o conştiinţăconștiință: Evanghelia Sa. În această conştiinţă conștiință vom afla mereu răspuns... Un alt lucru de mare ajutor, după cum ştimștim, este rugăciunea deasă. Nu e ceva care să stea în cuvinte, nici în gânduri. Rugăciunea nu este ceva făcut de noi: este o stare a sufletului. Şi Și oriunde te-ai afla, orice ai face, în orice tovărăşie tovărășie ai fi, sufletul tău poate fi în starea Rugăciunii. Căci sufletul e de la Dumnezeu. Apoi, când este ajutat prin rugăciune şi și cu [[Rugăciunea lui Iisus]] să se unească cu Sfântul Său Nume, atunci aceasta continuă, orice ai face.''
== Despre religiile orientale ==
=== Scrisoare către o fostă căutătoare "orientalistă" „orientalistă” ===
Athena, Sept.1986.
... ţiți-am ascultat problemele. Am ascultat şi și la cum gândeşti şi simţigândești și simți. Vreau doar să-ţi ți spun doar un lucru, draga mea M. Nu zăbovi prea mult asupra acestei aşaașa-zise explorări a sinelui; te va face să uiţi şi uiți și de Dumnezeu, şi și de aproapele tău. Eu cred că dragostea adevărată pentru Dumnezeu îţi îți dă putinţa putința să-L vezi în toată Zidirea Sa şi și îndeosebi în aproapele nostru. Şi Și când ne uităm la aproapele, îi purtăm de grijă, până ce, în cele din urmă, uităm de sine. Ştiind Știind că ai fost crescută în credinţa creştinăcredința creștină, te întreb: trebuia să mergi la Sai Baba ca să auzi vorbindu-se de "inima curată"„inima curată”? Dacă-ai fi citit măcar Evanghelia, ai fi ştiut știut că Domnul Însuşi Însuși a spus: "fericiţi ''fericiți cei curaţi curați cu inima"''... Iar undeva în Vechiul Legământ stă scris: "''O voi duce pe ea la pustie şi și voi grăi după inima ei"''... Nu vorbim cu Dumnezeu dupa mintea noastră. '''Inima''' este cea care vorbeştevorbește.
M-ai întrebat şi și dacă ar trebui să ceri să fii botezată, de vreme ce ai primit deja mirungerea. Aceast Această mirungere, însă, a avut loc cu mult timp înainte de şederea șederea ta îndelungată în această filosofie [orientală]. Crezi că ea nu ţiți-a afectat nicicum lăuntrul? Ei, bine, să ştii știi că a făcut-o. Şi Și încă într-o măsură foarte mare. Din această pricină, de fiecare dată când te aduni la rugăciune, la închinare, mintea ta rătăceşte rătăcește la feluritele poziţii poziții folosite de yoghini: la îndreptarea spatelui şi și la o sumedenie de alte '''exerciţii exerciții care nu au nimic de-a face cu Duhul lui Dumnezeu'''.
Cineva spunea odată: "Când „Când sufletul îngenunchează la picioarele lui Hristos, ce importanţă importanță mai are dacă trupul stă jos, în picioare, în genunchi sau întins?" ” E complet irelevant! Abia când ai încetat să te mai gândeşti gândești la trupul tău şi și la tine însuţi însuți te poţi poți uni cu adevărat cu Puterea lui Dumnezeu.
Ai idee câţi câți ani am studiat - şi și încă mai studiez - Evanghelia? Ei, bine, sunt într-o poziţie poziție în care pot spune că aşa așa cum o bună gospodină citeşte citește mai întâi reţeta rețeta pentru a pregăti o prăjitură, apoi începe să adune toate ingredientele potrivit reţeteirețetei, dar descoperă în cele din urmă că prăjitura ei a fost un eşeceșec, şi și o aruncă câinelui... aşa așa este şi viaţa și viața noastră. Citim instrucţiunile instrucțiunile pentru viaţa viața noastră - adică Evanghelia - însă... dă greşdăm greș! Apoi mai încercăm o dată, şi și încă o dată... şi și încă o dată... însă, ca şi și cu prăjitura, la una din încercări am pus prea mult ou, la alta prea puţin puțin zahăr... ei, aşa așa e şi și în viaţăviață. La un moment dat, va fi de vină egoismul nostru, altădată va fi din pricină că am vorbit de aproapele ca şi și cum n-ar fi fost fratele nostru... şi și toate acestea se vor aduna în cele din urmă şi și se vor face ca un bolovan care ne va trage în adâncul mării şi și ne va îneca, nimic mai mult...
Spui că draga noastră G. ţiți-a spus: "Du„Du-te înapoi (la mine) şi și ascult-o, orice ţiți-ar zice. Atunci îţi îți vei găsi calea, fiindcă ea ştie știe să citească minţile"mințile”... Iar tu mă întrebi: "Chiar poţi „Chiar poți citi minţilemințile?" ” Draga mea M., închipuieşteînchipuiește-ţi ți ce-ar fi să pot citi cu adevărat minţilemințile! Nu pot înţelege înțelege mai nimic din ce-mi spui, fiindcă e atât de intelectual! Eu ştiu știu doar cum să te iubesc. Din toată inima mea. Iubesc şi și întregul Cosmos [lume, gr.] din toată inima mea. Pentru mine, nimeni nu e un "străin"„străin”, nimeni nu e "al meu"„al meu”; nu există oameni albi, negri sau roşiiroșii... Nimic de genul ăsta... Nu uita, dragă M., că cel dintâi păcat a fost săvârşit săvârșit cu mintea, şi și unii dintre îngeri, din îngeri de lumină au ajuns îngeri ai întunericului, draci. '''Ştii Știi cât de înfricoşat înfricoșat lucru poate fi când o astfel de putere - care nu vine din Lumină - îţi înfăţişează îți înfățișează anumite lucruri cu o aşa așa de mare frumuseţefrumusețe, o aşa așa putere, o aşa așa bunătate, şiși, prin toate acestea, care sunt în esenţă esență bune, te poate sili să le pui în practică? Ar trebui să ne păzim de astfel de lucruri.''' ŞtiiȘtii, mă întreb de ani buni, care este înţelesul înțelesul cuvintelor: "Dacă „Dacă lumina dinlăuntrul tău este întuneric, atunci cât de mare este întunericul?" Ştii ” Știi că atunci când credem că avem Lumina înlăuntrul nostru, uneori avem de fapt Întuneric, pe care îl întrebuinţăm întrebuințăm împotriva fratelui nostru crezând că aşa așa îl ajutăm şi și îl iubim, pe când, în realitate, acestea sunt lucrările Întunericului, pe care noi îl percepem ca Lumină... În această privinţăprivință, îţi îți pot spune despre cineva care îşi își iubea nespus sora, suferindă de întristare; el a ajuns să creadă că prezenţa prezența sa era atât de imperativă, încât a încetat să mai meargă la lucru. Ajusese să spună despre sine: "Dacă „Dacă nu i-aş aș sta alături, ce s-ar alege de ea?" ” ...Îţi poţi Îți poți închipui aşa așa grad de necredinţănecredință? Cu alte cuvinte, ne punem chiar şi și în locul ajutorului lui Dumnezeu?... Ei, în această pildă se poate desluşi desluși limpede înţelesul înțelesul cuvintelor "Dacă „Dacă lumina dinlăuntrul tău..."”
Altundeva, îmi spui că atunci când faci o faptă bună, îţi îți zici: Vezi? Am făcut asta... Dă-mi voie să-ţi ți povestesc o întâmplare... Odată, citeam scrieri ale Sfinţilor Părinţi Sfinților Părinți împreună cu o doamnă cunoscută de-a mea. Ne cunoscuserăm amândouă cu Preasfinţitul Preasfințitul Damian, aşa așa că, într-o zi, i-am spus: "De „De ce să nu mergem la el să ne spovedim şi și să luăm blagoslovenie?" ” Am mers şiși, printre altele, el i-a spus că are un ego pe care încă nu şiși-l descoperise, şi și că dacă nu va ajunge la pocăinţăpocăință, nu va dobândi Bucuria întru Hristos. Această descoperire a mişcatmișcat-o cumva, şi și s-a dus acasă şi și a început să plângă şi și să suspine. O săptămână întreagă n-a contenit să plângă... După câteva zile, am mers iarăşi iarăși la PrasfinţitulPrasfințitul. Iar eu i-am zis: "Părinte„Părinte, ce să facem? Plânge neîncetat, zi şi și noapte! Ce putem face?" ” Iar el mi-a răspuns, cu un zâmbet serios: "Dar „Dar ce spui? De când sunt n-am dobândit atâta plâns şi și atâta pocăinţăpocăință!" ” ...Am plecat şiși, pe drumul de întoarcere, ce crezi că mi-a zis ea: '''"Ei„Ei, vezi? Ai auzit ce-a zis? Nici măcar el n-a dobândit aşa așa mare pocăinţăpocăință!"”''' AşadarAșadar, dragă copilă M., te voi lăsa să tragi singură concluziile...
Atât am avut să-ţi ți spun astăzi. Iar acum, mă rog ca harul Domnului să-ţi ți fie aproape, şi și lumina lui Hristos să-ţi ți lumineze calea... SlobozeşteSlobozește-te în mâinile Domnului, dragă M., şi și cu timpul El va îndrepta feluriţi feluriți oameni către tine, pentru a-ţi ți spune care e Voia Sa. În cele din urmă, în adâncă tăcere şi și întru rugăciune, vei învăţa învăța nemijlocit care este Voia Sa. Atunci vei trăi pururea în Lumina şi și Bucuria lui Hristos...
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 428-431)''
=== Despre "reîncarnare" „reîncarnare” ==='''Τ.:''' Ce credeţi credeți despre reîncarnare?
'''Maica Gavrilia:''' '''Nu cred în ea.''' Fiindcă Dumnezeu ne-a dat doar viaţa viața aceasta ca să facem tot ce avem de făcut. Şi Și '''tot ce ştim știm despre viaţa viața aceasta şi și despre cea de apoi se găseşte găsește în întregime în Sfânta Scriptură.''' Acela este "manualul" „manualul” nostru. Trebuie să-l avem, aşa așa cum are orice ŞtiinţăȘtiință. Cât despre celelalte, ei, bine, doar sufletul le poate ştiști, iar sufletul le ţine ține pentru sine; nu se bagă în discuţiidiscuții.
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 265)''
=== Despre guruşi şi guruși și tulburările mintale ===
'''Τ.:''' Maică, e un guru care a venit aici, în Athena, unde ţine conferinţe şi initiază multi tineri, dintre care unul este un prieten vechi de-al meu, în vârstă de 19 ani. '''Acest tânăr a ajuns acum într-un spital de psihiatrie'''. Ce s-a întâmplat? Ce se poate face?
Acum pricepi ce s-a întâmplat? Aminteşte-ţi când am vorbit cu celălalt copil şi l-am întrebat: "Cine e cel ce, atunci când practici meditaţia şi auto-concentrarea, te îndrumă lăuntric după voia lui Dumnezeu, pentru a scoate afară toate relele pe care le ai înăuntru? Cine e călăuzitorul tău în toate acestea?" Iar el mi-a răspuns: "Gurusul. El e cel la care mă gândesc; el e cel pe care îl văd, aceste sunt lucrurile pe care le fac"... Dragă T., dacă el l-ar fi lăsat deoparte pe guru şi ar fi privit în schimb înspre Hristos şi Ipostasul Său, acel copil ar fi fost astăzi unul dintre slujitorii aleşi ai lui Hristos şi lucrător al Său. Însă acum, copilul a căzut în această situaţie foarte grea... are nevoie de multă rugăciune din partea creştinilor. Mama sa, mai întâi de toate, trebuie să facă mari eforturi; mai ales mama sa, deoarece ea l-a cunoscut din primii lui ani: cum a crescut, cum era în trecut, ce fel de copilărie a avut, care erau vederile sale, felul de distracţii pe care le prefera, cum prefera să înveţe... întregul suflet al copilului este binecunoscut mamei sale. Aşa că mama ar trebui să depună acum un efort, fără să recurgă la nici o "dădăceală", şi să îi arate dragostea ei nemăsurată, fără să-l lase să bănuiască că e bolnav, ci să se poarte cu el ca şi cum ar fi sănătos, şi apoi să îl ducă la o biserică şi să ceară preotului să-i citească molitvele de dezlegare ale Sfântului Vasilie - acestea sunt nişte rugăciuni foarte speciale, care se pot citi în orice biserică - iar ea ar trebui să aibe pregătit numele copilului, pentru ca, în timpul rugăciunilor, să se roage la rândul ei lui Hristos, cu credinţă şi evlavie adâncă, pentru iertarea copilului... pentru că în acest caz, mai mult ca sigur, e de vină şi mama... Deoarece, uneori, spunând: "Am programată o întâlnire sau altceva", şi dacă în aceeaşi clipă copilul are nevoie de sfatul mamei, s-ar putea întâmpla ceva sufletului copilului. Sufletul e un lucru atât de delicat... Şi, mai presus de toate, trebuie găsit un doctor creştin...
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 209-210)''
=== GuruşiiGurușii: închinători la diavoli ===
Într-o noapte, pe când era în camera ei şi se ruga, şi-a deschis ochii pentru o clipă, şi ce a văzut? Patul nu era la locul său! Şi-a închis ochii la loc şi a continuat să se roage. I-a deschis din nou după o vreme, şi s-a uitat pe geam. Nu mai putea vedea luna. "Orbisem", i-a spus lui E. Virvou. "Tulburată, am continuat să mă rog şi mai puternic. În cele din urmă, am adormit... când m-am sculat dimineaţă, puteam să văd din nou! Mi-am dat seama că [guruşii] îmi făcuseră ceva atunci când m-am întâlnit cu Sivananda în holul mare şi el m-a întrebat dacă am dormit bine. Da, i-am spus, foarte bine! Mi-a aruncat o privire nedumerită, apoi s-a dus şi a vorbit cu o discipolă care bătea ceva la o maşină de scris, apoi s-a întors la mine, mi-a pus aceeaşi întrebare, şi i-a aruncat yoghinului de lângă mine o privire ciudată... I-am spus din nou: Da, foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu. M-a studiat încă o dată, fără să mai spună nimic... Câteva luni mai târziu, am aflat că făcuseră toate acestea '''prin chemarea duhurilor rele''', cu scopul de a-i speria pe străinii deveniţi incomozi sau de a-i "fermeca" pe ceilalţi să rămână acolo pe veci. '''Cunosc o nemţoaică care a înnebunit''' după tot ce i-au făcut... După câteva zile, Sivananda în persoană a venit şi mi-a sugerat să mă mut la etajul superior, fiindcă mă cazaseră... în camera greşită! Am păstrat însă camera. După aceasta, toţi au început să se uite la mine uimiţi... Simţeau că Cineva mai puternic mă ocrotea, iar eu am simţit că era timpul să plec de acolo".
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 55)''
== Despre ecumenism ==
'''Maica Gavrilia:''' '''Doamne fereşte! Nu! Niciodată nu mi-a trecut aşa ceva prin minte, nici pentru o clipă,''' fiindcă tocmai aceasta este lauda mea! Îmi aduc aminte că odată mă aflam în biroul Indirei Gandhi [în perioada prime sale călătorii în India, când încă nu intrase în monahism, n.ed.] şi discutam despre un proiect al lor. Chiar atunci s-a întâmplat să vină o femeie şi să-i spună (cu mine de faţă): "Cea cu care vorbeşti e cumva vreo călugăriţă catolică?", iar Gandhi i-a răspuns: "Nu, e din Biserica Ortodoxă. N-ai auzit de ea, fiindcă nu există în India, însă '''e o Biserică complet diferită'''"... Iar când am ajuns la Ierusalim, în 1959, în Mănăstirea noastră extrem de smerită, au venit la noi nişte călugăriţe catolice, care mi-au spus: "'''Asta'''-i adevărata cale de viaţă a lui Hristos, fiindcă aici sunteţi lipsite de toate... noi, însă, avem tot confortul"... Înţelegeţi ce zic?
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 291)''
=== Despre rugăciunea în comun cu eterodocşii eterodocșii ===
Este uimitor că Gherontissa nu a fost de acord niciodată să se roage împreună cu cei de alte credinţe, în ciuda prieteniei şi legăturilor pe care le avea cu aceştia. Am văzut acest lucru cu proprii ochi, atunci când ea şedea în Athena; primea telefoane de la călugăriţe eterodoxe, care îi spuneau: "Vrem să trecem ca să ne rugăm împreună"... "Eu nu mă rog niciodată cu glas tare, şi nu mă rog niciodată în prezenţa altcuiva; doar singură, sau în Biserică", obişnuia să le răspundă, "însă sunteţi binevenite să treceţi pentru o ceaşcă cu ceai şi ca să-mi spuneţi ce mai e nou", mai adăuga ea.
Gavrilia a lăsat să treacă câteva minute, apoi, luându-o deoparte pe acea persoană, i-a zis: "Frate, mă ierţi, însă trebuie să-ţi spun că de mâine nu voi mai fi cu tine". Acesta s-a supărat şi s-a întristat foarte mult, fiindcă nu mai văzuse până acum acea expresie pe chipul ei. Apoi, ea i-a explicat: "Nu pot îngădui să aud astfel de cuvinte despre Cea pe care o iubesc cel mai mult după Hristos". Fireşte, i s-au cerut scuze, şi astfel de incidente nu s-au mai repetat.
''("Nevoitoarea dragostei", pag. 96-97)''
==Surse şi și legături externe==
În engleză:
* ''[http://www.oramaworld.com/product_info.php/cPath/8000_8100_9101/products_id/80001 The Ascetic of Love - Nevoitoarea dragostei]'', viaţa şi viața și apoftegmele Gherontissei Gavrilia, publicată de [http://www.toperivoli.gr toperivoli.gr]* ''[http://sgpm.goarch.org/Monastery/index.php?p=14 Gherontissa Gavrilia] '' de pe pagina de internet a [[Mănăstirea Sf. Grigorie Palama (Hayesville, Ohio)|Mănăstirii Sf. Grigorie Palama]]
<!-- * http://www.balamandmonastery.org.lb/fathers/fathersgabr1.htm --->
* ''[http://www.stjohndc.org/russian/Saints/e_0110c.htm Gherontissa (StareţaStareța) Gavrilia] şi '' și ''[http://www.stjohndc.org/russian/Fathers/e_0110d.htm câteva din apoftegmele ei]''
* [http://wwwuser.gwdg.de/~hgregor1/abbess.html ''Nevoitoarea dragostei: Ziceri (Apofthegmata)'']
* ''[http://www.abbamoses.com/mothergav.html "Maica Gavrilia (1897-1992): 'un Holocaust către Dragostea Sa]''"] de John Brady; publicat în ''In Communion'', ziarul [[Orthodox Peace Fellowship]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Părinţi duhovniceşti ai secolului XXOrtodoxia în Grecia]] [[en:Gabrielia (Papayannis)]]
