Modificări

[[Image:MotherGabrielia.jpg|thumb300px|right|Maica Gavrilia (1897-1992)]] '''[[Stareţa|Gherontissa]] Gavrilia''' (1897-1992), a fost o [[Călugăr|monahie]] ortodoxă de naţionalitate naționalitate greacă, cu viaţă viață sfântă.

==ViaţaViața==Gherontissa Gavrilia s-a născut în Constantinopole [[Constantinopol]] (sau Istanbul) cu peste o sută de ani în urmă, pe 2/[[15 Octombrie octombrie]] 1897, din Elias şi și Victoria Papaianni, ca al patrulea şi și cel din urmă copil al familiei, cel mai iubit (Alexandros, fratele ei, fiind primul, iar surorile ei Vasiliki şi și Pavelina - al doilea, respectiv al treilea).

''Gherontissa'' înseamnă nu doar o maică bătrână (care supraveghează pe tineri), ci mai cu seamă o persoană înduhovnicită care îi îndrumă pe ceilalţi ceilalți cu sfaturi înţelepte şi cunoştiinţă înțelepte și cunoștință de la Dumnezeu, în rugăciune. Întreaga viaţă viață a Gherontissei Gavrilia a fost o înşiruire înșiruire de minuni.

A crescut în oraş oraș până ce familia s-a mutat la ThessalonicTesalonic, în 1923. A plecat în Anglia în 1938 şi și a rămas acolo pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. S-a pregătit pentru a fi ortoped şi și psihoterapeut. În Anglia, pentru serviciile aduse în război şi și după, i s-a oferit să devină cetăţean cetățean britanic, însă ea a refuzat politicos.

În 1945, s-a întors în Grecia, unde a lucrat cu Friends Refugee Mission şi și American Farm School în Thessalonic, în primii ani de după război. Mai târziu, şiși-a deschis propriul cabinet medical în Atena, unde a lucrat până în 1954. În luna Martie martie a acelui an, mama ei a murit, iar cabinetul a fost închis. Sora Gavrilia a părăsit Grecia şi și a călătorit pe uscat până în India, unde a lucrat cu cei mai săraci dintre cei săraci, chiar şi și cu leproşileproși, vreme de cinci ani. A lucrat împreună cu Baba Amte şi și familia sa, cei ce au construit şi și au organizat comunităţi săteşti comunități sătești pentru leproşii leproșii Indiei. Nu a păstrat pentru ea nici un bănuţbănuț, ci s-a încredinţat încredințat pe deplin în mâinile Domnului.

Abia în 1959 merge la [[MănăstireaMănăstire]] Sf. a Sfintelor [[Maria din Betania|Maria şi ]] și [[Marta din Vithania (Betania)]], în Palestina, ca să se călugărească. Ajungând acolo, l-a întrebat pe Păr. Părintele Theodosie, eclesiarhul, ce rânduială de [[Rugăciunea|rugăciune ]] să urmeze. Părintele Theodosie a fost surprins să afle că ea ştia știa să citească chiar şi și în greacă veche, zicând: "Marii Stareţi „Marii Stareți de care am auzit nu mai sunt acum. Eu, cu siguranţăsiguranță, nu sunt unul dintre ei. Ai venit aici căutând să te mântuieştimântuiești. Dacă îţi îți voi da eu o rânduială de rugăciune, îţi îți vei pierde sufletul, dimpreună cu al meu. Iată-l, însă, pe Părintele [[Ioan Scărarul|Ioan]]. El îţi îți va fi StareţStareț." ” Astfel că, pentru primul an în mănăstire, i-a dat ascultare să citească doar [[EvangheliaEvanghelie|Evangheliile]] şi și pe Sfântul Ioan Scărarul. (Trebuie menţionat menționat că la acea vreme [[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]] încă nu fusese publicată în neo-greacă).

A stat trei ani în Vithania. În Aprilie 1962, s-a aflat că [[Patriarh]]ul [[Athenagoras Atenagora I (SpyrouSpirou) al Constantinopolului|Athenagoras al Constantinopolei]] dorea să trimită un monah ortodox la Taize, în FranţaFranța. Sora Gavrilia s-a dus la Taize (ştia știa fluent franceza, încă din copilărie) şi și apoi, la scurtă vreme, în America.

În 1963, s-a întors în Grecia. Gherontissa a fost [[tundere|tunsă]] în schima mică de către [[Egumen]]ul [[Amfilohie (Makris)din Patmos]] din Patmos în Peştera Peștera Sfântului Antonie, ţinând ținând de Mănăstirea Bunei-vestiri (Evanghelismos), cu puţin puțin înainte de a pleca din nou în India, împreună cu Maica Tomasina. Stareţul Starețul Amfilohie a fost entuziasmat la ideea unei monahii cu deschidere pentru un misionarism activ în întreaga lume. În India, ea a stat vreme de trei ani în Nani Tal, din Uttar PradeşPradeș, loc în care se găsea Părintele [[Lazăr(Moore)]]; el s-a consultat cu Gherontissa Gavrilia în traducerile sale din Sfinţii Părinţi şi [[Sfinții Părinți]] și din Psalmi. Între 1967 şi și 1977, Gherontissa a purtat mai multe călătorii misionare în Africa răsăriteană, în Europa, în cadrul cărora a vizitat nişte niște prieteni vechi, cunoscuţii părinţi cunoscuții părinți duhovnici [[Lev (Gillet)|Lev Gillet]] şi și [[Sofronie (Saharov)|Sofronie de la Essex]], apoi iarăşi iarăși în America, şi și o scurtă vizită în Sinai, unde Arhiepiscopul Damian încerca să reintroducă monahismul feminin.

A călătorit foarte mult, având multă grijă şi și dragoste pentru poporul lui Dumnezeu. Unii dintre fiii ei duhovniceşti duhovnicești au aflat-o în Ierusalim, lângă Mormântul lui Hristos; alţii alții au aflat-o pe câmpul misionar din Africa răsăriteană. În Între anii 1950 - 1960, avea câteva mii de prieteni duhovniceşti duhovnicești în întreaga lume, pentru care obişnuia obișnuia să se roage zi şi și noapte!

Începând din 1977, a trăit ascunsă într-un mic apartament, "''Casa Îngerilor" '' din Patissia, în mijlocul hărmălaiei, fumului şi și a zgomotului din centrul Atenei - un locşor locșor ascuns şi și de mare preţ preț pentru cei care o cunoşteaucunoșteau.

În 1989 s-a mutat în schitul Sfântului Acoperământ din insula Eghina, în apropierea bisericii Sf. [[Nectarie din Eghina|Nectarie]]. Acolo şiși-a chemat ultimele două fiice duhovniceşti duhovnicești să se facă [[monahism|monahii]] şi și să vieţuiască viețuiască lângă ea. A continuat şi și aici să primească mulţi mulți vizitatori. În 1990, la începutul Marelui Post[[Postul mare|Postului mare]], a fost spitalizată pentru cancer limfatic. A stat în spital patruzeci de zile, plecând în [[Săptămâna Patimilor]] şi și [[Sfânta ÎmpărtăşanieEuharistie|împărtăşinduîmpărtășindu-se]] de [[PaştiSfintele Paști|Paști]]. ŞiȘi, spre stupefacţia stupefacția doctorilor, cancerul a dispărut. Încă nu i se plinise vremea.

Gherontissa s-a retras, în cele din urmă, la linişteliniște. Împreună cu o singură altă maică, s-a mutat pentru cea din urmă oară în viaţa viața aceasta, în insula Leros. Acolo, cele două au întemeiat [[sihăstria]] Sfinţilor Sfinților [[arhanghel|arhangheliArhangheli]]. Abia în ultimul an al vieţii vieții a primit [[tundereRanguri monahale#Schima_mare|Schima Mare]] de la Părintele Dionisie de la [[Schitul Sf. Ana Mică (Athos)|Schitul Sf. Ana Mică]] din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]]. Acesta a venit să-i dea schima în Paraclisul Maicii Domnului din Kastro, în vârful Lerosului.

Gherontissa Gavrilia a părăsit această lume pe [[28 Martiemartie]] 1992, fără să construiască niciodată o [[mănăstire]]. De-a lungul anilor, şase șase din fiicele ei duhovniceşti duhovnicești s-au călugărit, însă nu s-au aflat cu ea decât una sau două în acelaşi același timp. Doar îngerii pot număra vieţile viețile pe care Dumnezeu le-a atins şi și le-a schimbat printr-însa. Biografia şi și o culegere a scrierilor ei au fost publicate în greacă în 1996, lucrare săvârşită săvârșită de ultima ei fiică duhovnicească, monahie, şi și cu ajutorul a mulţi alţii mulți alții care au ţinut ținut mult la Gherontissa.

Oricine a avut prilejul să o cunoască pe Gherontissa Gavrilia şiși-a dat seama că Dumnezeu nu ne-a lăsat fără [[sfinţisfinți]]i săi, chiar şi și în ziua de astăzi. Cele câteva cuvinte notate aici arată în mică măsură limpezimea şi și dragostea din sufletul ei. Cuvintele sunt doar nişte niște unelte ale lumii acesteia; minunea Gherontissei a fost învăluită în taina tăcerii lumii ce va să vie.

N-a căutat niciodată să capete renume. Nu a îngăduit să se publice nimic despre ea în cursul lungii sale vieţivieți, şi și le-a îngăduit doar fiilor duhovniceşti duhovnicești să o fotografieze în ultimii ani de viaţăviață. Cei atinşi atinși de Dumnezeu prin intermediul ei o numeau Gherontissa; ea nu s-a socotit nimic altceva decât monahia Gavrilia.

A fost [[smerenia|smerenie]] şi și dragoste întrupată.

[[Image:MotherGabrilia.jpg|thumb|Maica Gavrilia]] 1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.

15. Scopul este ca, chiar și atunci cănd avem "paraziți" „paraziți” în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.

16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem "Facă„Facă-se voia Ta precum în cer, și pe pământ"pământ”.

19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu,chiar și când spunem "Bună ziua"„Bună ziua”, cuvintele noastre devin o binecuvântare.

27. Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece "altul"„altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: "Vreau „Vreau ceva?" ” - "Nu" „Nu” - "Îmi „Îmi trebuie ceva?" "” „-Nu." ” - "Îmi „Îmi lipsește ceva?" ” - "Nu"„Nu”. Asta e!

32. Să nu zici niciodată: "De „De ce mi s-a întâmplat mie asta?" ” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi "De „De ce li s-a întâmplat lor asta?" ” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile e fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!

69. O relație este dificilă atunci când "Eu" „Eu” este pus înaintea lui "Tu"„Tu”.

95. Domnul a zis: "Oricine „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru"lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică: cu Dragostea.

100. Dacă ai ști că nu ești "aici"„aici”, atunci ai fi "dincolo"„dincolo”.

101. Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici [[Șirag de mătănii|șiragul de mătănii]] nu are asemenea putere.

102. Experiența mea mă învață că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult și-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotărît hotărât de El.

117. Nicăieri nu suntem "pentru totdeauna"„pentru totdeauna”.

150. Hristos ne-a zis: "Mergând„Mergând, învățați toate neamurile"neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?

192. Zilele trecute o doamnă m-a întrebat cum va fi după moarte trecerea prin 'vămile văzduhului'. I-am spus: "Le „Le voi zice (dracilor) că Lumina lui Hristos pe Toate le luminează. Voi, însă, sunteţi în întuneric, iar eu nu vă văd!"”

259. Orice om este "trimis"„trimis”.

====Să avem credinţăcredință====Un singur lucru ştiu știu că am întotdeauna: nu este nici mândria, nici închipuirea, ci ceva ce am zi şi și noapte, oriunde mă aflu - sunt trei lucruri: cel dintâi, CredinţaCredința; cel de-al doilea, CredinţaCredința; cel de-al treilea, CredinţaCredința. Asta-i tot! Nu mai pot zice nimic altceva. Aceasta m-a călăuzit ântreaga viaţăîntreaga viață. Când ai credinţă şi credință și cineva spune: "Vrei „Vrei să vii cu mine în Liban?"”, eu răspund: "Da"„Da”.

"Cum „Cum se face că răspunzi da la toate?" ”

Am acum nouăzeci de ani - să ai şi și tu parte de aceeaşi aceeași vârstă! Citesc iarăşi şi iarăşi şi iarăşi iarăși și iarăși și iarăși Evangheliile, şi și văd ceva ciudat. Iisus Hristos a venit şi și l-a spus Apostolilor: "Lăsaţi ''Lăsați acum tot ce aveţi şi urmaţiaveți și urmați-mi Mie"''.

Dacă ei i-ar fi răspuns: "''Dar tu cine eştiești? De ce să pierdem tot ce avem? De ce să pierdem câştigul câștigul nostru? Unde ne vei duce? Ce vei face cu noi?" '' - dacă i-ar fi răspuns aşaașa, ce s-ar fi întâmplat? Ar fi rămas în întuneric.

I-au spus Da unui Necunoscut oarecare, ce a venit şi și le-a spus: "Lepădaţi''Lepădați-le pe toate!" '' De ce? Pentru că credeau în Dumnezeu, şi și îl aşteptau așteptau pe Cel ce le va zice: "Veniţi''Veniți!" Şi '' Și acesta a fost începutul.

Aşa Așa a fost întreaga mea viaţăviață. M-au chemat în cele mai ciudate şi și mai îndepărtate locuri din India. Într-o noapte, mi-au trimis un mesaj: "Vino „Vino să vizitezi pe cineva bolnav"bolnav”. Am pornit la drum într-un car tras de boi, mânat de un ciobănaşciobănaș. ŞiȘi, în timp ce urcam muntele, prin pădure, ce văd deasupra noastră? Doi ochi fosforescenţifosforescenți, un tigru. Ce-am spus atunci? "Doamne„Doamne, miluieştemiluiește-mă, facă-se voia Ta precum în cer, şi pe pământ"pământ”.

Am închis ochii şi și am văzut acestea înscrise în lăuntrul meu. Căci El ne-a zis: "''Pentru ce vă grijiţigrijiți? De ce vă îngrijoraţiîngrijorați? Căci până şi și părul capul vostru este numărat!" '' De ce să ne îngrijorăm? Ne lipseşte credinţalipsește credința. Fie ca să avem credinţăcredință.

Odată, pe când mă aflam unde mă aflam [în India, n.ed.], un misionar străin a venit la mine şi și mi-a spus: "Sunteţi „Sunteți un om bun, dar nu sunteţi sunteți o bună creştină"creștină”.

I-am zis: "De „De ce?"”

"Fiindcă sunteţi „Fiindcă sunteți aici de atâta vreme şi vorbiţi și vorbiți doar în engleză. Ce limbi ale băştinaşilor aţi învăţatbăștinașilor ați învățat?"”

I-am răspus: "N„N-am izbutit să învăţ învăț nici o limbă a locului, fiindcă călătoresc foarte mult dintr-un loc în altul. De îndată ce învăţ învăț un dialect, cei din jur încep să vorbească altul. Am învăţat învățat să spun doar ‘Bună dimineaţa’ şi ‘Bună seara’''Bună dimineața'' și ''Bună seara''. Nimic altceva".”

"Aaa„Aaa, nu sunteţi creştinăsunteți creștină. Cum puteţi puteți evangheliza? Toţi Toți catolicii şi protestanţii învaţă și protestanții învață dialectele locale ca să poate face asta..."”

Atunci mi-am zis: "Doamne„Doamne, dă-mi un răspuns pentru el"el”. Am cerut aceasta din toată inima, şi și apoi i-am spus: "Ah„Ah, am uitat! Ştiu Știu cinci limbi."”

"Cu „Cu adevărat? Care sunt acestea?"”

"Cea „Cea dintâi limbă este zâmbetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mângâia. Cea de-a patra este rugăciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi mă plimb în toată lumea."”

Atunci el s-a oprit şi și mi-a zis: "O „O clipă. Puteţi Puteți să repetaţirepetați, ca să notez ce aţi ați spus?"”

Cu aceste cinci limbi poţi poți călători în tot pământul, şi și toată lumea va fi a ta. IubeşteIubește-i pe toţi toți ca pe tine însuţi însuți - fără să-ţi ți pese de religie sau rasă, fără să-ţi ți pese de nimic.

Peste tot sunt oameni ai lui Dumnezeu (zidirea lui Dumnezeu, n.ed.). Nu poţi şti poți ști niciodată dacă cineva pe care-l vezi astăzi va ajunge mâine sfânt.

===MulţumireaMulțumirea===''Când preţuim prețuim cu adevărat darurile pe care ni le face Dumnezeu, nu mai avem vreme să ne mai ocupăm de altceva. Ne grăbim să spunem mulţumescmulțumesc. MulţumescMulțumesc, mulţumescmulțumesc, mulţumescmulțumesc. Vedem o persoană... mulţumescmulțumesc. Vedem o floare... mulţumescmulțumesc. Vedem un pahar cu lapte... mulţumescmulțumesc. Pentru toate... mulţumescmulțumesc. Şi Și o bucurie aşa așa de mare pătrunde în viaţa viața noastră, încât mulţi mulți nici nu o pot înţelegeînțelege, chiar de ne sunt apropiaţiapropiați; "Ce„Ce-i asta?"”... Mi-au spus odată în Anglia: "Ce „Ce s-a întâmplat? De ce sunteţi aşa sunteți așa voioasă?" "Pentru ” „Pentru că trăiesc şi și pentru că vă văd!" ” Să aveţi aveți o zi bună!''

===Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie===''Nu noi trebuie să hotărâm când trebuie sau când nu trebuie să ne împărtăşimîmpărtășim. Nu este uşor ușor să vedem limpede noi înşineînșine, îndeosebi din latura noastră cea aflată în neorânduială. Pentru aceasta trebuie să avem îndrumătorul duhovnicesc. Trebuie să ne spovedim, ca să scoatem din lăuntrul nostru tot ce nu ar trebui să fie acolo.'':—Leros, [[1 Ianuarieianuarie]], 1991 ===Obștea călugărească===''Domnul le-a zis ucenicilor Săi: „Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fieștecare la ale sale și pe mine singur să mă lăsați; și nu sunt singur, căci Tatăl meu cu mine este”. La fel e și cu noi, dacă stăm să ne gândim. Nu suntem niciodată singuri. De îndată ce ne întoarcem către Dânsul într-o străfulgerare de gând, ne vom afla în poziția cuvenită față de El, și apoi și față de aproapele. Așadar, dacă dorim ceva anume, să aflăm luminare, să fugim degrabă la Evanghelie (aceasta, cu siguranță, atunci când nu găsim o persoană potrivită) - eu așa fac, pentru început. În Evanghelie se găsește Viața Veșnică, adică Domnul Însuși. Dumnezeu ne-a dăruit o conștiință: Evanghelia Sa. În această conștiință vom afla mereu răspuns... Un alt lucru de mare ajutor, după cum știm, este rugăciunea deasă. Nu e ceva care să stea în cuvinte, nici în gânduri. Rugăciunea nu este ceva făcut de noi: este o stare a sufletului. Și oriunde te-ai afla, orice ai face, în orice tovărășie ai fi, sufletul tău poate fi în starea Rugăciunii. Căci sufletul e de la Dumnezeu. Apoi, când este ajutat prin rugăciune și cu Rugăciunea lui Iisus să se unească cu Sfântul Său Nume, atunci aceasta continuă, orice ai face.'' == Despre religiile orientale ===== Scrisoare către o fostă căutătoare „orientalistă” ===Athena, Sept.1986. ... ți-am ascultat problemele. Am ascultat și la cum gândești și simți. Vreau doar să-ți spun doar un lucru, draga mea M. Nu zăbovi prea mult asupra acestei așa-zise explorări a sinelui; te va face să uiți și de Dumnezeu, și de aproapele tău. Eu cred că dragostea adevărată pentru Dumnezeu îți dă putința să-L vezi în toată Zidirea Sa și îndeosebi în aproapele nostru. Și când ne uităm la aproapele, îi purtăm de grijă, până ce, în cele din urmă, uităm de sine. Știind că ai fost crescută în credința creștină, te întreb: trebuia să mergi la Sai Baba ca să auzi vorbindu-se de „inima curată”? Dacă-ai fi citit măcar Evanghelia, ai fi știut că Domnul Însuși a spus: ''fericiți cei curați cu inima''... Iar undeva în Vechiul Legământ stă scris: ''O voi duce pe ea la pustie și voi grăi după inima ei''... Nu vorbim cu Dumnezeu dupa mintea noastră. '''Inima''' este cea care vorbește. M-ai întrebat și dacă ar trebui să ceri să fii botezată, de vreme ce ai primit deja mirungerea. Această mirungere, însă, a avut loc cu mult timp înainte de șederea ta îndelungată în această filosofie orientală. Crezi că ea nu ți-a afectat nicicum lăuntrul? Ei, bine, să știi că a făcut-o. Și încă într-o măsură foarte mare. Din această pricină, de fiecare dată când te aduni la rugăciune, la închinare, mintea ta rătăcește la feluritele poziții folosite de yoghini: la îndreptarea spatelui și la o sumedenie de alte '''exerciții care nu au nimic de-a face cu Duhul lui Dumnezeu'''. Cineva spunea odată: „Când sufletul îngenunchează la picioarele lui Hristos, ce importanță mai are dacă trupul stă jos, în picioare, în genunchi sau întins?” E complet irelevant! Abia când ai încetat să te mai gândești la trupul tău și la tine însuți te poți uni cu adevărat cu Puterea lui Dumnezeu. Rostești adesea cuvinte precum: „Ce-ai zis?... De ce ai spus lucrul acela?... Te-a insuflat Dumnezeu să-l spui?... A fost dintr-o luminare?... A venit de la mintea ta?...” Ei, bine, dacă aș sta să mă gândesc așa în fiecare clipă, zi de zi, n-aș mai fi în stare să zic nimic... din pricină că ne știm prea bine nevrednicia de a-i povățui pe alții. În schimb, eu doar simt pentru alții, și sufăr mult alături de cei pe care-i văd în jur, încât mă simt ca una dintre ei. Și, din acea clipă, încep să zic: „Dacă aș fi în locul tău, aș face așa...” Tu, însă, pari să vrei ca cineva să te ia de mână și să te facă sluga sa, să-ți zică: fă asta, fă aia, acum stai, acum ridică-te, acum du-te și ia banii pentru care ai muncit, acum nu lua banii, acum pune-ți rochia roșie, acum cea albă... Of! '''Aceasta''' este robie! Să ții minte, însă, că Dumnezeu ne-a făcut ființe libere! Mulți mi-au spus: „Mai bine nu ne-ar fi făcut Dumnezeu liberi, fiindcă chiar nu știm care e Voia Sa!” E un lucru tare ipocrit să zici asta! Voia lui Dumnezeu se vădește în aproapele, însă noi continuăm să zicem: „Nu știu... Nu știu...” doar din pricină că nu vrem să înțelegem! Ai idee câți ani am studiat - și încă mai studiez - Evanghelia? Ei, bine, sunt într-o poziție în care pot spune că așa cum o bună gospodină citește mai întâi rețeta pentru a pregăti o prăjitură, apoi începe să adune toate ingredientele potrivit rețetei, dar descoperă în cele din urmă că prăjitura ei a fost un eșec, și o aruncă câinelui... așa este și viața noastră. Citim instrucțiunile pentru viața noastră - adică Evanghelia - însă... dăm greș! Apoi mai încercăm o dată, și încă o dată... și încă o dată... însă, ca și cu prăjitura, la una din încercări am pus prea mult ou, la alta prea puțin zahăr... ei, așa e și în viață. La un moment dat, va fi de vină egoismul nostru, altădată va fi din pricină că am vorbit de aproapele ca și cum n-ar fi fost fratele nostru... și toate acestea se vor aduna în cele din urmă și se vor face ca un bolovan care ne va trage în adâncul mării și ne va îneca, nimic mai mult... Spui că draga noastră G. ți-a spus: „Du-te înapoi (la mine) și ascult-o, orice ți-ar zice. Atunci îți vei găsi calea, fiindcă ea știe să citească mințile”... Iar tu mă întrebi: „Chiar poți citi mințile?” Draga mea M., închipuiește-ți ce-ar fi să pot citi cu adevărat mințile! Nu pot înțelege mai nimic din ce-mi spui, fiindcă e atât de intelectual! Eu știu doar cum să te iubesc. Din toată inima mea. Iubesc și întregul Cosmos [lume, gr.] din toată inima mea. Pentru mine, nimeni nu e un „străin”, nimeni nu e „al meu”; nu există oameni albi, negri sau roșii... Nimic de genul ăsta... Nu uita, dragă M., că cel dintâi păcat a fost săvârșit cu mintea, și unii dintre îngeri, din îngeri de lumină au ajuns îngeri ai întunericului, draci. '''Știi cât de înfricoșat lucru poate fi când o astfel de putere - care nu vine din Lumină - îți înfățișează anumite lucruri cu o așa de mare frumusețe, o așa putere, o așa bunătate, și, prin toate acestea, care sunt în esență bune, te poate sili să le pui în practică? Ar trebui să ne păzim de astfel de lucruri.''' Știi, mă întreb de ani buni, care este înțelesul cuvintelor: „Dacă lumina dinlăuntrul tău este întuneric, atunci cât de mare este întunericul?” Știi că atunci când credem că avem Lumina înlăuntrul nostru, uneori avem de fapt Întuneric, pe care îl întrebuințăm împotriva fratelui nostru crezând că așa îl ajutăm și îl iubim, pe când, în realitate, acestea sunt lucrările Întunericului, pe care noi îl percepem ca Lumină... În această privință, îți pot spune despre cineva care își iubea nespus sora, suferindă de întristare; el a ajuns să creadă că prezența sa era atât de imperativă, încât a încetat să mai meargă la lucru. Ajusese să spună despre sine: „Dacă nu i-aș sta alături, ce s-ar alege de ea?” ...Îți poți închipui așa grad de necredință? Cu alte cuvinte, ne punem chiar și în locul ajutorului lui Dumnezeu?... Ei, în această pildă se poate desluși limpede înțelesul cuvintelor „Dacă lumina dinlăuntrul tău...” Altundeva, îmi spui că atunci când faci o faptă bună, îți zici: Vezi? Am făcut asta... Dă-mi voie să-ți povestesc o întâmplare... Odată, citeam scrieri ale Sfinților Părinți împreună cu o doamnă cunoscută de-a mea. Ne cunoscuserăm amândouă cu Preasfințitul Damian, așa că, într-o zi, i-am spus: „De ce să nu mergem la el să ne spovedim și să luăm blagoslovenie?” Am mers și, printre altele, el i-a spus că are un ego pe care încă nu și-l descoperise, și că dacă nu va ajunge la pocăință, nu va dobândi Bucuria întru Hristos. Această descoperire a mișcat-o cumva, și s-a dus acasă și a început să plângă și să suspine. O săptămână întreagă n-a contenit să plângă... După câteva zile, am mers iarăși la Prasfințitul. Iar eu i-am zis: „Părinte, ce să facem? Plânge neîncetat, zi și noapte! Ce putem face?” Iar el mi-a răspuns, cu un zâmbet serios: „Dar ce spui? De când sunt n-am dobândit atâta plâns și atâta pocăință!” ...Am plecat și, pe drumul de întoarcere, ce crezi că mi-a zis ea: '''„Ei, vezi? Ai auzit ce-a zis? Nici măcar el n-a dobândit așa mare pocăință!”''' Așadar, dragă copilă M., te voi lăsa să tragi singură concluziile... Atât am avut să-ți spun astăzi. Iar acum, mă rog ca harul Domnului să-ți fie aproape, și lumina lui Hristos să-ți lumineze calea... Slobozește-te în mâinile Domnului, dragă M., și cu timpul El va îndrepta feluriți oameni către tine, pentru a-ți spune care e Voia Sa. În cele din urmă, în adâncă tăcere și întru rugăciune, vei învăța nemijlocit care este Voia Sa. Atunci vei trăi pururea în Lumina și Bucuria lui Hristos... ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 428-431)'' === Despre „reîncarnare” ==='''Τ.:''' Ce credeți despre reîncarnare? '''Maica Gavrilia:''' '''Nu cred în ea.''' Fiindcă Dumnezeu ne-a dat doar viața aceasta ca să facem tot ce avem de făcut. Și '''tot ce știm despre viața aceasta și despre cea de apoi se găsește în întregime în Sfânta Scriptură.''' Acela este „manualul” nostru. Trebuie să-l avem, așa cum are orice Știință. Cât despre celelalte, ei, bine, doar sufletul le poate ști, iar sufletul le ține pentru sine; nu se bagă în discuții. ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 265)''

===Obştea călugăreascăDespre guruși și tulburările mintale ===''Domnul le-a zis ucenicilor Săi: "Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fieştecare la ale sale şi pe mine singur să mă lăsaţi; şi nu sunt singur, căci Tatăl meu cu mine este". La fel e şi cu noi, dacă stăm să ne gândim. Nu suntem niciodată singuri. De îndată ce ne întoarcem către Dânsul într-o străfulgerare de gând, ne vom afla în poziţia cuvenită faţă de El, şi apoi şi faţă de aproapele. Aşadar, dacă dorim ceva anume, să aflăm luminare, să fugim degrabă la Evanghelie (aceasta, cu siguranţă, atunci când nu găsim o persoană potrivită) - eu aşa fac, pentru început. În Evanghelie se găseşte Viaţa Veşnică, adică Domnul Însuşi. Dumnezeu ne-a dăruit o conştiinţă: Evanghelia Sa. În această conştiinţă vom afla mereu răspuns... Un alt lucru de mare ajutor, după cum ştim, este rugăciunea deasă. Nu e ceva care să stea în cuvinte, nici în gânduri. Rugăciunea nu este ceva făcut de noi: este o stare a sufletului. Şi oriunde te-ai afla, orice ai face, în orice tovărăşie ai fi, sufletul său poate fi în starea Rugăciunii. Căci sufletul e de la Dumnezeu. Apoi, când este ajutat prin rugăciune şi cu Rugăciunea lui Iisus să se unească cu Sfântul Său Nume, atunci aceasta continuă, orice ai face.''

'''Τ.:''' Maică, e un guru care a venit aici, în Athena, unde ţine conferinţe şi initiază multi tineri, dintre care unul este un prieten vechi de-al meu, în vârstă de 19 ani. '''Acest tânăr a ajuns acum într-un spital de psihiatrie'''. Ce s-a întâmplat? Ce se poate face? '''Maica Gavrilia:''' Am observat că hinduşii nu suferă de astfel de tulburări mintale... însă mi s-a întâmplat să văd mulţi creştini, bărbaţi şi femei, care au mers să fie iniţiaţi şi apoi l-au părăsit pe Hristos sau au ajuns să spună: "A, El e doar cineva precum Buddha, precum Confucius sau oricare altul dintre ''neo-profeţii'' de după Hristos"... Unii dintre aceşti oameni încep să sufere mai târziu de un fel de boală de ochi şi nu mai pot vedea bine; alţi suferă depresii mintale şi se întorc în ţara lor, în vreme ce alţii rămân acolo pentru totdeauna şi cine ştie ce se mai întâmplă cu ei, sau poate îmbracă veştmântul unui ordin monastic străin ş.a. Am observat şi că felul în care această învăţătură se promovează nu este unul potrivit pentru un creştin. Din pricină că acel creştin, acel tânăr, a încercat să combine filosofia, filologia şi religia şi adapteze toate aceste lucruri învăţăturii lui Hristos '''(ca şi cum aşa ceva ar fi cu putinţă!)''' Dacă ar fi luat doar filosofia Indiei doar drept o filosofie, nu i s-ar fi întâmplat nimic. Însă când a ajuns să dorească să devină şi el un dumnezeu, din pricină că - aşa cum pretind înşişi guruşii - un guru este întruparea lui Dumnezeu, atunci... ei, bine, asta era ceea ce îşi dorea acel copil: încerca să devină asemeni gurusului. Îţi aduci aminte ce li s-a întâmplat strămoşilor noştri Adam şi Eva? Şi-au dorit să ajungă dumnezei. Aşadar, ce li se întâmplă acestor tineri? Vor şi ei să ajungă dumnezei, aşa că e de aşteptat să-şi piardă sănătatea mintală. Acum pricepi ce s-a întâmplat? Aminteşte-ţi când am vorbit cu celălalt copil şi l-am întrebat: "Cine e cel ce, atunci când practici meditaţia şi auto-concentrarea, te îndrumă lăuntric după voia lui Dumnezeu, pentru a scoate afară toate relele pe care le ai înăuntru? Cine e călăuzitorul tău în toate acestea?" Iar el mi-a răspuns: "Gurusul. El e cel la care mă gândesc; el e cel pe care îl văd, aceste sunt lucrurile pe care le fac"... Dragă T., dacă el l-ar fi lăsat deoparte pe guru şi ar fi privit în schimb înspre Hristos şi Ipostasul Său, acel copil ar fi fost astăzi unul dintre slujitorii aleşi ai lui Hristos şi lucrător al Său. Însă acum, copilul a căzut în această situaţie foarte grea... are nevoie de multă rugăciune din partea creştinilor. Mama sa, mai întâi de toate, trebuie să facă mari eforturi; mai ales mama sa, deoarece ea l-a cunoscut din primii lui ani: cum a crescut, cum era în trecut, ce fel de copilărie a avut, care erau vederile sale, felul de distracţii pe care le prefera, cum prefera să înveţe... întregul suflet al copilului este binecunoscut mamei sale. Aşa că mama ar trebui să depună acum un efort, fără să recurgă la nici o "dădăceală", şi să îi arate dragostea ei nemăsurată, fără să-l lase să bănuiască că e bolnav, ci să se poarte cu el ca şi cum ar fi sănătos, şi apoi să îl ducă la o biserică şi să ceară preotului să-i citească molitvele de dezlegare ale Sfântului Vasilie - acestea sunt nişte rugăciuni foarte speciale, care se pot citi în orice biserică - iar ea ar trebui să aibe pregătit numele copilului, pentru ca, în timpul rugăciunilor, să se roage la rândul ei lui Hristos, cu credinţă şi evlavie adâncă, pentru iertarea copilului... pentru că în acest caz, mai mult ca sigur, e de vină şi mama... Deoarece, uneori, spunând: "Am programată o întâlnire sau altceva", şi dacă în aceeaşi clipă copilul are nevoie de sfatul mamei, s-ar putea întâmpla ceva sufletului copilului. Sufletul e un lucru atât de delicat... Şi, mai presus de toate, trebuie găsit un doctor creştin... ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 209-210)'' === Gurușii: închinători la diavoli === Într-o noapte, pe când era în camera ei şi se ruga, şi-a deschis ochii pentru o clipă, şi ce a văzut? Patul nu era la locul său! Şi-a închis ochii la loc şi a continuat să se roage. I-a deschis din nou după o vreme, şi s-a uitat pe geam. Nu mai putea vedea luna. "Orbisem", i-a spus lui E. Virvou. "Tulburată, am continuat să mă rog şi mai puternic. În cele din urmă, am adormit... când m-am sculat dimineaţă, puteam să văd din nou! Mi-am dat seama că [guruşii] îmi făcuseră ceva atunci când m-am întâlnit cu Sivananda în holul mare şi el m-a întrebat dacă am dormit bine. Da, i-am spus, foarte bine! Mi-a aruncat o privire nedumerită, apoi s-a dus şi a vorbit cu o discipolă care bătea ceva la o maşină de scris, apoi s-a întors la mine, mi-a pus aceeaşi întrebare, şi i-a aruncat yoghinului de lângă mine o privire ciudată... I-am spus din nou: Da, foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu. M-a studiat încă o dată, fără să mai spună nimic... Câteva luni mai târziu, am aflat că făcuseră toate acestea '''prin chemarea duhurilor rele''', cu scopul de a-i speria pe străinii deveniţi incomozi sau de a-i "fermeca" pe ceilalţi să rămână acolo pe veci. '''Cunosc o nemţoaică care a înnebunit''' după tot ce i-au făcut... După câteva zile, Sivananda în persoană a venit şi mi-a sugerat să mă mut la etajul superior, fiindcă mă cazaseră... în camera greşită! Am păstrat însă camera. După aceasta, toţi au început să se uite la mine uimiţi... Simţeau că Cineva mai puternic mă ocrotea, iar eu am simţit că era timpul să plec de acolo".  ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 55)'' == Despre ecumenism ===== Despre Ortodoxie ==='''P.G.:''' Maică Gavrilia, aţi călătorit prin toată lumea. Cunoaşteţi îndeaproape foarte multe ordine monahale: romano-catolice, buddhiste, hinduse. Aţi văzut organizaţii şi misionari protestanţi. Aţi văzut cum lucrarea lor misionară era finanţată cu generozitate... iar dumneavoastră, o maică ortodoxă săracă, aveaţi mijloace materiale foarte limitate, atât pentru folosul propriu, cât şi pentru a-i ajuta pe alţii. V-aţi gândit vreodată că ar fi fost mai bine dacă aţi fost altceva în loc de ortodoxă? '''Maica Gavrilia:''' '''Doamne fereşte! Nu! Niciodată nu mi-a trecut aşa ceva prin minte, nici pentru o clipă,''' fiindcă tocmai aceasta este lauda mea! Îmi aduc aminte că odată mă aflam în biroul Indirei Gandhi [în perioada prime sale călătorii în India, când încă nu intrase în monahism, n.ed.] şi discutam despre un proiect al lor. Chiar atunci s-a întâmplat să vină o femeie şi să-i spună (cu mine de faţă): "Cea cu care vorbeşti e cumva vreo călugăriţă catolică?", iar Gandhi i-a răspuns: "Nu, e din Biserica Ortodoxă. N-ai auzit de ea, fiindcă nu există în India, însă '''e o Biserică complet diferită'''"... Iar când am ajuns la Ierusalim, în 1959, în Mănăstirea noastră extrem de smerită, au venit la noi nişte călugăriţe catolice, care mi-au spus: "'''Asta'''-i adevărata cale de viaţă a lui Hristos, fiindcă aici sunteţi lipsite de toate... noi, însă, avem tot confortul"... Înţelegeţi ce zic? ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 291)'' === Despre rugăciunea în comun cu eterodocșii ===Este uimitor că Gherontissa nu a fost de acord niciodată să se roage împreună cu cei de alte credinţe, în ciuda prieteniei şi legăturilor pe care le avea cu aceştia. Am văzut acest lucru cu proprii ochi, atunci când ea şedea în Athena; primea telefoane de la călugăriţe eterodoxe, care îi spuneau: "Vrem să trecem ca să ne rugăm împreună"... "Eu nu mă rog niciodată cu glas tare, şi nu mă rog niciodată în prezenţa altcuiva; doar singură, sau în Biserică", obişnuia să le răspundă, "însă sunteţi binevenite să treceţi pentru o ceaşcă cu ceai şi ca să-mi spuneţi ce mai e nou", mai adăuga ea. Deşi a trăit şi s-a plimbat prin mijlocul atâtor eterodocşi [romano-catolici, protestanţi ş.a., n.tr.] şi de alte religii, nu a existat nici cea mai mică urmă de sincretism în viaţa ei duhovnicească şi în ceea ce priveşte închinarea. Şi acest lucru a fost îndoit apreciat de tovarăşii ei de călătorie (...) Într-una din zile, cineva a făcut o remarcă dispreţuitoare despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (cei ce fie doar au pomenit numele Maicii Domnului în prezenţa unor protestanţi vor înţelege despre ce e vorba). Gavrilia a lăsat să treacă câteva minute, apoi, luându-o deoparte pe acea persoană, i-a zis: "Frate, mă ierţi, însă trebuie să-ţi spun că de mâine nu voi mai fi cu tine". Acesta s-a supărat şi s-a întristat foarte mult, fiindcă nu mai văzuse până acum acea expresie pe chipul ei. Apoi, ea i-a explicat: "Nu pot îngădui să aud astfel de cuvinte despre Cea pe care o iubesc cel mai mult după Hristos". Fireşte, i s-au cerut scuze, şi astfel de incidente nu s-au mai repetat. ''(Nevoitoarea dragostei, pag. 96-97)'' ==Surse şi și legături externe==

* ''[http://www.oramaworld.com/product_info.php/cPath/8000_8100_9101/products_id/80001 The Ascetic of Love - Nevoitoarea dragostei]'', viaţa şi viața și apoftegmele Gherontissei Gavrilia, publicată de [http://www.toperivoli.gr toperivoli.gr]* ''[http://sgpm.goarch.org/Monastery/index.php?p=14 Gherontissa Gavrilia] '' de pe pagina de internet a [[Mănăstirea Sf. Grigorie Palama (Hayesville, Ohio)|Mănăstirii Sf. Grigorie Palama]]

* ''[http://www.stjohndc.org/russian/Saints/e_0110c.htm Gherontissa (StareţaStareța) Gavrilia] şi '' și ''[http://www.stjohndc.org/russian/Fathers/e_0110d.htm câteva din apoftegmele ei]''

* ''[http://www.abbamoses.com/mothergav.html "Maica Gavrilia(1897-1992): 'un Holocaust către Dragostea Sa]''"] de John Brady; publicat în ''In Communion'', ziarul [[Orthodox Peace Fellowship]]

[[Categorie:Părinţi duhovniceşti ai secolului XXOrtodoxia în Grecia]] [[en:Gabrielia (Papayannis)]]