Gavriil din Ierusalim: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Cuviosul Gavriil''' (Gabriel) este un călugăr care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea în Țara Sfântă și la Ierusalim. Pomenirea lu...)
 
m
Linia 2: Linia 2:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Originar din Capadocia (Asia Mică), cuviosul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari Cosma și Crisip, pe care i-a urmat în [[Palestina]], unde au devenit primii [[ucenic]]i ai sfântului [[Eftimie cel Mare]] (prăznuit la [[20 ianuarie]]), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere).  
+
Originar din Capadocia (Asia Mică), cuviosul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari [[Cosma de Schitopolis|Cosma]] și Crisip, pe care i-a urmat în [[Palestina]], unde au devenit primii [[ucenic]]i ai sfântului [[Eftimie cel Mare]] (prăznuit la [[20 ianuarie]]), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere).  
  
 
După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)]] și [[egumen]] al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de [[Evdochia Împărăteasa]] (+460)<ref>Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de [[Virgilio Canio Corbo]] în anul 1951.</ref>. Cosma a devenit [[episcop]] de [[Schitopolis]] și a jucat un rol important în dezvoltarea [[monahism]]ului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]] la Biserica Sfântului Mormânt.   
 
După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)]] și [[egumen]] al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de [[Evdochia Împărăteasa]] (+460)<ref>Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de [[Virgilio Canio Corbo]] în anul 1951.</ref>. Cosma a devenit [[episcop]] de [[Schitopolis]] și a jucat un rol important în dezvoltarea [[monahism]]ului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]] la Biserica Sfântului Mormânt.   
Linia 8: Linia 8:
 
După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490.  
 
După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490.  
  
−
Cuviosul Gavriil a primit darul de a face [[minuni]] încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități dim Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă.
+
Cuviosul Gavriil a primit darul de a face [[minuni]] încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă.
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 27 ianuarie 2017 22:42

Cuviosul Gavriil (Gabriel) este un călugăr care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea în Țara Sfântă și la Ierusalim. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 ianuarie.

Viața

Originar din Capadocia (Asia Mică), cuviosul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari Cosma și Crisip, pe care i-a urmat în Palestina, unde au devenit primii ucenici ai sfântului Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere).

După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim) și egumen al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de Evdochia Împărăteasa (+460)[1]. Cosma a devenit episcop de Schitopolis și a jucat un rol important în dezvoltarea monahismului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt.

După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490.

Cuviosul Gavriil a primit darul de a face minuni încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă.

Surse

  • OrthodoxWiki
  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras

Note

  1. ↑ Mănăstirea Sfântului Ștefan a fost descoperită de Virgilio Canio Corbo în anul 1951.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Gavriil_din_Ierusalim&oldid=44018”