Gavriil de la Cozia: Diferență între versiuni
m |
m |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | '''Cuviosul părinte Gavriil de la Mănăstirea Cozia''' a | + | '''Cuviosul părinte Gavriil de la Mănăstirea Cozia''' a viețuit în secolele XIV-XV, fiind unul din ucenicii Sfântului [[Nicodim de la Tismana]]. |
− | == | + | ==Viața== |
− | După ce mai întâi se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intră în | + | După ce mai întâi se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intră în obștea [[Mănăstirea Tismana|Mănăstirii Tismana]], unde deprinse meșteșugul vieții duhovnicești. Şi era vestit în partea locului pentru sfințenia vieții lui. |
− | În anul 1388, când [[Mircea cel Bătrân]] termină de zidit [[Mănăstirea Cozia]] în locul unei vechi sihăstrii din poiana Nucet, | + | În anul 1388, când [[Mircea cel Bătrân]] termină de zidit [[Mănăstirea Cozia]] în locul unei vechi sihăstrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost rânduit cel dintâi egumen și părinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a încredințat și [[Mănăstirea Cotmeana]] cu toate sihăstriile de pe Valea Oltului. |
− | [[Cuvios]]ul Gavriil a adunat în ambele mănăstiri până la 40 de călugări. Apoi a dat | + | [[Cuvios]]ul Gavriil a adunat în ambele mănăstiri până la 40 de călugări. Apoi a dat așezământ de viață duhovnicească pentru obștea Mănăstirilor Cozia și Cotmeana, care se respecta cu mare sfințenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: „''Iar pentru viețuirea acestui lăcaș, într-acest fel să fie după așezământul popei Gavriil, oricâte el va așeza și va întemeia; și nimeni să nu fie slobod a scădea sau a adăuga măcar cât de puțin. Încă și după moartea popei Gavriil să nu aibă nimeni voie ca să pună egumen... fără numai frații pe care îl vor alege dintre dânșii, după așezământul popei Gavriil''". |
− | Acest cuvios [[egumen]] a rânduit | + | Acest cuvios [[egumen]] a rânduit viață de obște în ambele mănăstiri, cu [[Sfânta Liturghie]] zilnică și cu spovedania săptămânală. În sărbători se adunau la Cozia și sihaștrii de pe Valea Oltului și primeau Trupul și Sângele lui Hristos. Astfel, toți petreceau în ascultare, în rugăciune, în dragoste și în așteptarea bunătăților viitoare. Şi era egumenul Gavriil iscusit părinte duhovnicesc al [[călugăr]]ilor și sihaștrilor din Țara Oltului și printre cei dintâi sfetnici ai lui [[Mircea cel Bătrân]], care de multe ori îl cerceta și îi urma sfatul. Era încă părintele sufletesc și mângâietor al sătenilor de sub munte, atât de dincoace, cât și de dincolo de Carpați, și mulți credincioși îl căutau pentru binecuvântare și cuvânt de folos. |
− | Astfel, întărind | + | Astfel, întărind viața călugărească în cele două [[Mănăstire|mănăstiri]] și ajungând la adâncă bătrânețe, Cuviosul părinte Gavriil și-a dat [[suflet]]ul cu pace, lăsând în urmă mulți [[ucenic]]i. |
==Sursa== | ==Sursa== |
Versiunea de la data 10 martie 2016 19:03
Cuviosul părinte Gavriil de la Mănăstirea Cozia a viețuit în secolele XIV-XV, fiind unul din ucenicii Sfântului Nicodim de la Tismana.
Viața
După ce mai întâi se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intră în obștea Mănăstirii Tismana, unde deprinse meșteșugul vieții duhovnicești. Şi era vestit în partea locului pentru sfințenia vieții lui.
În anul 1388, când Mircea cel Bătrân termină de zidit Mănăstirea Cozia în locul unei vechi sihăstrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost rânduit cel dintâi egumen și părinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a încredințat și Mănăstirea Cotmeana cu toate sihăstriile de pe Valea Oltului.
Cuviosul Gavriil a adunat în ambele mănăstiri până la 40 de călugări. Apoi a dat așezământ de viață duhovnicească pentru obștea Mănăstirilor Cozia și Cotmeana, care se respecta cu mare sfințenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: „Iar pentru viețuirea acestui lăcaș, într-acest fel să fie după așezământul popei Gavriil, oricâte el va așeza și va întemeia; și nimeni să nu fie slobod a scădea sau a adăuga măcar cât de puțin. Încă și după moartea popei Gavriil să nu aibă nimeni voie ca să pună egumen... fără numai frații pe care îl vor alege dintre dânșii, după așezământul popei Gavriil".
Acest cuvios egumen a rânduit viață de obște în ambele mănăstiri, cu Sfânta Liturghie zilnică și cu spovedania săptămânală. În sărbători se adunau la Cozia și sihaștrii de pe Valea Oltului și primeau Trupul și Sângele lui Hristos. Astfel, toți petreceau în ascultare, în rugăciune, în dragoste și în așteptarea bunătăților viitoare. Şi era egumenul Gavriil iscusit părinte duhovnicesc al călugărilor și sihaștrilor din Țara Oltului și printre cei dintâi sfetnici ai lui Mircea cel Bătrân, care de multe ori îl cerceta și îi urma sfatul. Era încă părintele sufletesc și mângâietor al sătenilor de sub munte, atât de dincoace, cât și de dincolo de Carpați, și mulți credincioși îl căutau pentru binecuvântare și cuvânt de folos.
Astfel, întărind viața călugărească în cele două mănăstiri și ajungând la adâncă bătrânețe, Cuviosul părinte Gavriil și-a dat sufletul cu pace, lăsând în urmă mulți ucenici.
Sursa
- Arhimandrit Ioanichie Bălan, "Cuviosul Gavriil Ieromonahul", in Patericul românesc, ed. Episcopiei Romanului, 2001, pp. 97-98, ISBN 973-9332-52-8
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Cuvioși
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în România > Patericul românesc
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler > Preoți
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism