Gavriil (Arhanghelul)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sf. Arhanghel Gavriil (frescă din Serbia, sec. al XIII-lea)
.

Sfântul Arhanghel Gavriil (sau Gabriel) a fost numit voievod (conducător) al oștirilor cerești; numele lui este asociat cu multe întâmplări din Sfânta Scriptură, și mai ales cu vestirea către Maica Domnului a zămislirii Domnului Iisus Hristos. Astfel, rolul său cel mai important a fost considerat cel de vestitor al mântuirii oamenilor. Biserica ține Soborul Sf. Arhanghel Gavriil pe 26 martie, în ziua următoare Bunei Vestiri, și iarăși pe 13 iulie; de asemeni, este sărbătorit împreună cu ceilalți Arhangheli pe 8 noiembrie.

Istoric

Numele de Gavriil provine din ebraică, însemnând "Omul lui Dumnezeu". O altă traducere ar fi "Dumnezeu este puternic". Prologul din Ohrid îl expliciteaza astfel: "Omul-Dumnezeu. Sfinţii Părinţi, când vorbesc despre Buna Vestire, spun că un arhanghel cu acest nume a fost trimis pentru a arăta cine și cum avea să fie Acela care trebuia să se nască din Cea Preacurată. Astfel, Acesta va fi Omul-Dumnezeu, Dumnezeu tare și puternic".

Gavriil și Mihail sunt arhanghelii care apar cel mai mult în Sfânta Scriptură, deși s-ar putea spune că rolul celui dintâi este prezentat mai pe larg. În Vechiul Testament, este menționat cu numele lui doar în două viziuni ale profetului Daniel (a se vedea Daniel 8 și 9). Aici, el îi arată lui Daniel viitorul lui Israel. De asemenea, Sfânta Tradiţie .......<->....... Holy Tradition also credits Gabriel with inspiring the Prophet Moses to write either Genesis or the entire Pentateuch. Later Jewish Rabbinical literature states that he was the angel who taught Joseph the 70 languages needed to rule in Egypt, but this is not in the Genesis account.

The reason why Gabriel is most celebrated, though, is his role in the Annunciation and other events in New Testament times attributed to him by Tradition (although his name may not be mentioned explicitly in the text). Starting in Luke 1, Gabriel first appears to Zachariah, the father of John the Baptist. Zachariah initially refuses to believe that his barren wife, Elizabeth, and he will have a child in their old age. This is the moment in which Gabriel says, "I am Gabriel. I stand before God, and I have been sent to speak to you and to tell you this this good news" (Luke 1:19)1 . He then strikes Zachariah mute until the birth of his son because of his disbelief.

Often Gabriel is also recognized as the angel who announced the birth of the Theotokos to her parents Joachim and Anna and who came to Joseph the Betrothed in a dream, telling him that Mary's pregnancy was indeed miraculous and that he should protect and care for her. He then appeared to the shepherds near Bethlehem, telling them of the Nativity. Thus he was the key figure in revealing to humanity the Incarnation of our Lord Jesus Christ. He will also announce the Second Coming of the Lord by blowing a trumpet.

Gabriel the Archangel
Finally, Gabriel was present during the Passion and Resurrection of the Lord. He is identified as the mysterious "young man, wearing nothing but a linen garment ... following Jesus" who fled naked after he was seized during Christ's arrest in Gethsemene (Mark 14:51-2)1

. Most importantly, it was Gabriel who announced Christ's Resurrection to the Myrrh-bearing Women outside the tomb.


Gabriel in Iconography

Because the Angels are incorporeal beings, though they nevertheless take on human form when appearing to mankind, it can be difficult to differentiate one from another in icons.

However, Gabriel is usually portrayed with certain distinguishing characteristics. He typically wears blue or white garments; he holds either a lily (representing the Theotokos), a trumpet, a shining lantern, a branch from Paradise presented to him by the Theotokos, or a spear in his right hand and often a mirror—made of jasper and with a Χ (the first letter of Christ (Χριστος) in Greek)—in his left hand.

He should not be confused with the Archangel Michael, who carries a sword, shield, date-tree branch, and in the other hand a spear, white banner (possibly with scarlet cross) and tends to wear red. Michael's specific mission is to suppress enemies of the true Church (hence the military theme), while Gabriel's is to announce mankind's salvation.

Imnografie 26 martie

Tropar

Troparul (Glasul al 4-lea)

Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Condac

Condacul (Glasul al 8-lea)

Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: Bucură-te, acoperământul robilor tăi!

La Utrenie

De este sâmbătă, la Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului (de două ori). Slavă... al arhanghelului, glasul al 4-lea:

Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Şi acum..., al praznicului.

Iar de este duminică, se cântă întâi troparul Învierii (de două ori); Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului.

Iar de este în zilele de rând (de luni până vineri), în loc de Dumnezeu este Domnul, se cântă Aliluia şi Cântările Treimice ale glasului de rând (vezi Tipicul Mare la 26 martie).

După obişnuitele catisme se pun sedelnele Octoihului şi ale Triodului.

Canoanele se cântă astfel: Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe şase, al arhanghelului cu irmosul tot pe şase.

Canonul arhanghelului
Alcătuire a lui Iosif (glasul al 4-lea)

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Ca cel ce eşti lumină dumnezeiască şi nematerialnică, şi te împărtăşeşti în chip nematerialnic de lumina cea desăvârşită, rogu-te arhanghele al Domnului, luminează-mă cu rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.

Astăzi să dănţuim dumnezeieşte veselindu-ne, cinstind pe cel dintâi dintre puterile cele fără de trup, care a vestit bucuria cea negrăită, ce a venit în lume, din preamarea iubire de oameni.

Ocrotitor preamare şi ajutător către Dumnezeu, zid şi întărire avându-te pe tine, Gavriile, cei ce avem dragoste faţă de tine suntem izbăviţi din primejdii şi de vătămarea şarpelui, lăudându-te pe tine.

A Născătoarei:
Curată, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, dacă Gavriil te-a văzut pe tine, plin de strălucire a strigat: bucură-te stăpână, mântuirea oamenilor, lauda şi cinstita grăire a îngerilor, ceea ce nu ştii de nuntă.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cu împărtăşirea luminii celei cu totul fără de materie, ca un nematerialnic cu adevărat fiind luminat, te-ai arătat ca o a doua lumină, luminând totdeauna pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine.

De preamare strălucire te-ai învrednicit tu, descoperindu-ne nouă măreaţa taină, cel ce eşti preamare între îngeri, prin care cei de pe pământ am fost ridicaţi la înălţimea cea preamare, cu măreţie cinstindu-te pe tine.

Arată-te din cer tuturor celor ce cu dragoste te caută întotdeauna şi potoleşte viforul ispitelor şi al necazurilor cel pornit asupra noastră, o, Gavrile, cel ce eşti mai-mare voievod al oştirilor cereşti.

A Născătoarei:
Făcându-ţi cunoscută, oarecând, taina cea de demult ascunsă, Fecioară, Gavriil ţi-a strigat: bucură-te palat al lui Dumnezeu, în care El sălăşluindu-ne, va îndumnezei pe toţi oamenii, ca un îndurat.

Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Marele Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă dumnezeiască cântare Treimii, bucurându-se. Pe acesta toţi, întru credinţă, cu mare glas să-l lăudăm şi cu gând curat întru cuviinţă să-l mărim.

Slavă... Şi acum... altă sedealnă, glasul al 4-lea:

Ca cel ce eşti cel dintâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Gavriile, taina cea cu adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, naşterea cea de negrăit a sfintei Fecioare, strigându-i ei: bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeauna te fericim.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Sfatul cel neurmat...

Prin împărtăşirile dumnezeieştii Stăpânii, ai stat odinioară, vrednicule de laudă Gavriile, luminând pe profetul Daniil şi dându-i lui în Duh arătarea celor necunoscute.

Cu guri de tină te lăudăm pe tine cel ce eşti cu firea de foc; smulge-ne pe noi din focul cel pururea arzător, Gavriile, cu mijlocirile tale cele dumnezeieşti.

Îmbrăcat fiind cu dumnezeiasca haină ce străluceşte de slava cea de negrăit mai mult decât soarele, voievodule al slujitorilor, stai înaintea Împăratului ceresc, veselindu-te.

A Născătoarei:
Înţelegând Gavriil, preacurată, că eşti cu totul curăţită de Duhul, a strigat ţie, în chip vădit: bucură-te dezlegarea blestemului şi chemarea din nou a strămoşilor.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Luminat fiind cu împărtăşirea din Mintea cea dintâi, ca o a doua lumină te-ai arătat, cu cetele cele nesfârşite ale îngerilor strigând: Sfânt este Dumnezeu, Tatăl a toate făcătorul, Fiul cel împreună fără de început şi Duhul cel împreună pe scaun.

Chipul tău este de foc, frumuseţea îţi este minunată, întrecând tot cugetul. Mare îţi este strălucirea, Gavriile preamărite, conducătorul dumnezeieştilor îngeri şi podoaba tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Dumnezeiescul Zaharia, când te-a văzut, odinioară, stând alăturea de el, în vremea tămâierii, a rămas mut; că nu a crezut vestirii tale celei înfricoşătoare, pe care i-ai grăit-o, Gavriile, voievodule al îngerilor.

A Născătoarei:
Biserică a sfinţeniei fiind, preacurată, la glasul lui Gavriil arhanghelul, ai zămislit pe Cel ce se odihneşte întru sfinţi, pe Dumnezeul cel preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi şi din nevoi îi scoate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Limbile pământeşti nu sunt în stare să te cinstească pe tine, înger luminos şi ceresc, împodobit în chip strălucitor, cu strălucirile cele mai presus de minte şi de cuvânt.

Rază prealuminoasă a Soarelui, voievodule al slujirilor celor de foc, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Stăpânul, smulge pe cei ce te laudă pe tine, din întunericul patimilor.

Sfaturile celor fără de lege risipeşte-le, credinţa ortodoxă o întăreşte, fă să înceteze dezbinările în Biserică, arhanghele, cu rugăciunile tale fierbinţi către Ziditorul tuturor.

A Născătoarei:
Supusă ai fost cuvintelor celor dumnezeieşti ale lui Gavriil, curată, şi ai născut în trup pe Cuvântul cel mai înainte de început, Care a mântuit lumea de lipsa de judecată.

Condacul, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: bucură-te acoperământul robilor tăi!

Cântarea a 7-a:

Irmos: N-au slujit făpturii...

Naşterea lui Ioan ai vestit-o, mărite, oarecând lui Zaharia, care se găsea înăuntrul templului celui sfânt şi cânta lui Dumnezeu şi Mântuitorului: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Preamărită bunăcuviinţa casei tale, Gavriile, sufletele credincioşilor le sfinţeştr, în chip luminat, şi le îndeamnă a striga cu mare glas: prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Luminat fiind în chip tainic, cu împărtăşirea din Lumina cea dintâi, voievodule al îngerilor, te-ai arătat cu adevărat, ca pe o a doua lumină, luminând pururea pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

A Născătoarei:
Trimis a fost marele voievod Gavriil să-ţi vestească ţie bucurie, Maică Fecioară, curată; prin care întristarea a încetat, iar blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor şi binecuvântarea a înflorit credincioşilor în veci.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cu sfinţite cuvinte, sfinte, poporul cel sfinţit te laudă, veselindu-se. Că tu, arhanghele, pe Cuvântul cel a toate pricinuitor, Care a luat trup ca şi al nostru, L-ai vestit Fecioarei celei dintre noi, mai presus de minte şi de cuvânt. Pentru aceasta te cinstim pe tine întru toţi vecii.

Cu mintea cea mare şi cea dintâi, unindu-te în chip nematerialnic, arhanghele, cu gura ta de foc tu cânţi cântarea cea uimitoare, pe care co cântă toate cetele îngerilor: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cu străluciririle dumnezeieşti fiind împodobit, străbaţi cele cereşti şi apoi cele pământeşti, îndeplinind sfintele voiri ale lui Hristos, Dumnezeului tuturor, întâiule conducător al îngerilor Gavriile, strălucirea celor ce cu credinţă te laudă totdeauna.

Cuvântul, voind de mai înainte să se coboare printre oameni în trup, după ipostas, te-a avut pe tine, sfinte Gavriile, alergător mai înainte şi pregătitor al sfinţitului Său palat; care strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei:
Pe binecuvântata Fecioară să o lăudăm, ca pe un tron desfătat al Împăratului, ca pe una ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe singura care a dat fiinţă trupească Celui mai presus de fire, Celui cea îndumnezeit pe oameni, prin unirea cea mai bună a naşterii negrăite şi neobişnuite.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Tot neamul pământesc...

Stai cu frică, slujind tronului Harului, şi strălucitor fiind de revărsările de lumină cele mai presus de minte, şi cu sfinţenie îndumnezeit şi ca o lumină fiind văzut, luminezi cu mijlocirile tale, pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, sfinţite Gavriile.

Ca un cer plin de stele te arăţi împodobit de dumnezeieştile străluciri şi ca un voievod ţii în mâini sceptru preastrălucit; şi străbaţi tot pământul, împlinind totdeauna voia Stăpânului şi scăpând din nevoi pe cei credincioşi.

Potoleşte viforul cel cumplit al celor fără de lege, care se ridică pururea asupra robilor tăi; fă să înceteze dezbinările în Biserică; dobândeşte izbăviore de greşeli celor ce te laudă pe tine; binecredincioşilor biruinţă dăruieşte, Gavriile, cu ocrotirea ta cea caldă.

Doimea cea preafrumoasă şi plină de mărire, Mihail şi Gavriil, cel ce staţi înaintea scaunului slavei dumnezeieşti, cereţi iertare de păcate şi scăpare din nevoi pentru toţi, ca nişte ocrotitori şi ca cei urmaţiîntru toate bunătatea Stăpânului.

A Născătoarei:
Lumina fulgerului şi naşterii tale a strălucit şi a luminat tot pământul şi pe stăpânul întunericului l-a pierdut, Născătoare de Dumnezeu preacurată, lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, care cu glasuri neîncetate te laudă pe tine.

Luminânda

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Mai-marele voievod al puterilor îngereşti a fost trimis de Dumnezeu atotţiitorul, către curata şi Fecioara, să-i binevestească minunea cea neobişnuită şi nespusă: că Dumnezeu se va face din ea prunc, ca om, fără de sămânţă, ca să zidească din nou tot neamul omeneasc. Popoarelor vestiţi înnoirea lumii!

Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea de blestemul lui Adam. Bucură-te cinstită Maică a lui Dumnezeu. Bucură-te rug însufleţit; bucură-te făclie; bucură-te scaun. Bucură-te scară şi uşă; bucură-te carul cel dumnezeiesc. Bucură-te nor uşor; bucură-te biserică; bucură-te năstrapă cu totul de aur. Bucură-te munte; bucură-te cort şi masă. Bucură-te dezlegarea Evei.

La Laude

Stihirile pe patru, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Mintea cea mai înainte de veci, ca o a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care cu împărtăşiri dumnezeieşti luminezi toată lumea şi ne descoperi nouă taina cea din veac, cu adevărat dumnezeiască şi mare, pe Cel ce s-a întrupat în pântecele fecioresc, Care a fost fără de trup şi s-a făcut om, ca să mântuiască pe om (de două ori).

Înaintea scaunului Dumnezeirii celei întreit-luminătoare stând şi din destul fiind luminat cu dumnezeieştile străluciri cele ce pornesc neîncetat de acolo, pe cei ce dănţuiesc pe pământ cu bucurie şi te laudă pe tine scapă-i de negura patimilor şi cu lumina ta îi acoperă, Gavriile mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.

Sfărâmă întărâtările celor care năvălesc adesea asupra turmei tale, fă să înceteze dezbinările în Biserică, alină viforul ispitelor celor fără de măsură. Scapă din nevoi şi din primejdii pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi aleargă la ocrotirea ta, Gavriile, mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.

Slavă... Şi acum..., glasul al 2-lea:

Astăzi vesteşte Gavriil celei pline de har: bucură-te, Fecioară, care nu ştii de mire şi eşti neispitită de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel neobişnuit şi nici nu te spăimânta, căci arhanghel sunt. Şarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum eu îţi vestesc ţie bucurie: vei rămâne neatinsă şi vei naşte pe Domnul, preacurată.

De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, se cântă doxologia mare; iar de va fi într-altă zi, se cântă stihoavna, stihira Triodului (de două ori) şi mucenicina.

Slavă... Şi acum... a praznicului, glasul 1:

A lui Anatolie

În luna a şasea, a fost trimis din cer arhanghelul Gavriil în Nazaret, cetatea Galileii, să aducă Fecioarei bunele vestiri de bucurie.Şi venind la dânsa, a strigat zicând: bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Bucură-te vas al Firii celei neîncăpute; pe Acela pe Care cerurile nu L-au încăput, L-a încăput pântecele tău, binecuvântată. Bucură-te cinstită, ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam şi izbăvirea Evei, bucuria lumii şi veselia neamului omenesc.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduiala Postului, şi otpustul.

De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, la Ceasul întâi şi la celelalte Ceasuri se citeşte troparul praznicului şi al arhanghelului. Asemenea şi condacele, pe rând.

Legături externe