Galileea
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Galileea (din ebraicul ha(g)-gâlîl: „cercul”) este o regiune din nordul Palestinei. Între anul 4 î.Hr. și anul 37 d.Hr. Galileea a făcut parte din tetrarhia lui Irod Antipa. De la anul 39 la anul 44 d.Hr. a făcut parte din regatul lui Irod Agripa I. După anul 44 d.Hr. regiunea este guvernată de un procurator roman. Este numită și „Galileea neamurilor”[1] datorită invaziilor asiriene și caldeene care au provocat un amestec de populații și prezența unui număr de „neamuri” păgâne, dar și schimbarea accentului galileenilor în vorbire, ceea ce îi făcea cunoscuți imediat oriunde mergeau[2]. Pentru aceste motive, galileenii erau desconsiderați sau chiar disprețuiți de unii evrei[3]. Apostolul și evanghelistul Matei, în Evanghelia sa, a sistematizat în Galileea activitatea lui Iisus[4].
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 273.
