Gabriel Iordan-Dorobanțu
Gabriel Iordan-Dorobanţu este un poet român de inspiraţie creştin-ortodoxă, care scrie şi sub pseudonimul literar Gavriil Stiharul.
Viaţa şi activitatea
S-a născut la Giugiu pe 28 noiembrie 1958. A făcut studii de filologie şi jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvare în Ortodoxie. Lirica religioasă cu tonalităţi mesianice şi profetice în poezii precum: "Eleison me ton amartalon", "Prunc din Fecioara sfântă", "Cuviosului", "Vis şi înger", "Iisus pe cruce", "Rugăciune ucisă prin nerostire", "Crezul meu pentru veşnicie", "Frumoasa mea veşnicie", "Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!", "Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină", "Ascultă cum cânta Biserica vie", "Mai cred copiii noştri într-o minune?", "Stihuitorii lui Hristos", "A fi creştin", "La loc cu verdeaţă", "De când Domnul e cu mine", "Lumină lină", "Rugăciune pentru stricarea lucrării diavoleşti", "Dulcea mea veşnicie", "Sursum corda!","Crăciun sfânt" etc.
Mare admirator al Preotului Iosif Trifa (fără să facă parte din "Oastea Domnului"), admirator şi discipol al Preotului Prof. Dr. Constantin Galeriu şi Ierodiaconului Visarion Iugulescu. Admirator al poeţilor Lucian Blaga, Costache Ioanid, Traian Dorz. Admirator şi discipol al poetului Ioan Alexandru.
A publicat în: "Convorbiri literare", "Ziua de Giurgiu" (revistă editată de autor), "Azi"," Dimineaţa","Dreptartea", "Tineretul liber", "Timp liber", "Vestitorul Ortodoxiei", "Revista Ortodoxă Sfântul Andrei", "Creştinul Azi", "Oastea Domnului". Volum online: "Dulcea mea veşnicie" (Poeme creştine).
Multe poezii au fost preluate şi de alte confesiuni creştine, având o circulaţie orală.
Editeză o revistă lunară de opinie şi cultură aparută la Giurgiu între anii 1995-1996: "Ziua de Giurgiu". Redacţie inexistentă, revista funcţionând exclusiv pe colaborări. Primul număr apare în octombrie 1995. Aici se semnalează pentru prima data în presa giurgiuveană funcţionarea unui nucleu al mişcării misionare "Oastea Domnului" la Giurgiu.
"La Giurgiu îşi desfăşoară activitatea un nucleu al "Oastei Domnului". Aceasta este constituita dintr-o asociaţe în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi îşi propune ca membrii ei să devină adevărate icoane vii ale unui model a ceea ce vrea să însemne un creştin adevărat, care prin purtare, morală,muncă şi modestie să renască gloria Bisericii de altădată. Pentru atingerea acestui deziderat, ostaşii luptă cu arme duhovniceşti, în special cu rugăciuni, cântari şi înfrânări împotriva laturii negative, vicioase din om.(G.I-D)"
Tot în primul număr, apare articolul: Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu între legendă şi adevăr, unde se scrie pentru prima dată despre acest sfânt locaş.
Legături externe
- http://www.gavriilstiharul.haipa.ro - situl personal al autorului
- http://www.bastrix.wordpress.com/2008/05/27/poeme-crestine
