Gabriel Iordan-Dorobanțu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 21: Linia 21:
 
În numarul 7, din aprilie 1996, inserează articolul:"Ierodiaconul Visarion Iugulescu/[[Icoană]] vie pe lut":
 
În numarul 7, din aprilie 1996, inserează articolul:"Ierodiaconul Visarion Iugulescu/[[Icoană]] vie pe lut":
 
''"L-am cunoscut pe ierodiaconul Visarion Iugulescu.Acest om harismatic,coborâtor parcă din [[Pateric]] chiar în inima Bucureştiului,m-a cucerit,aşa cum i-a cucerit pe mulţi.Părea icoana vie a unei vieţi de nevoinţă şi jerfă.Purta chipul marilor barbaţi sfintiţi de iubirea de ţară si Ortodoxie.L-am cunoscut,aşadar,încă din anii grei ai terorii comuniste.Polarizase in jurul lui,nu ştiu prin ce miracol,o generaţie de tineri.Fusese pentru ei lumina de [[candelă]] trimisă de Dumnezeu în acele vremuri pentru ca un neam să nu se ratăcească în noaptea care se lăsase.Era mentorul unei generatii...Voia ca această mâna de tineri să fie nucleul redeşteptarii României...de aceea îi cerceta cu atâta osârdie şi dragoste..."''
 
''"L-am cunoscut pe ierodiaconul Visarion Iugulescu.Acest om harismatic,coborâtor parcă din [[Pateric]] chiar în inima Bucureştiului,m-a cucerit,aşa cum i-a cucerit pe mulţi.Părea icoana vie a unei vieţi de nevoinţă şi jerfă.Purta chipul marilor barbaţi sfintiţi de iubirea de ţară si Ortodoxie.L-am cunoscut,aşadar,încă din anii grei ai terorii comuniste.Polarizase in jurul lui,nu ştiu prin ce miracol,o generaţie de tineri.Fusese pentru ei lumina de [[candelă]] trimisă de Dumnezeu în acele vremuri pentru ca un neam să nu se ratăcească în noaptea care se lăsase.Era mentorul unei generatii...Voia ca această mâna de tineri să fie nucleul redeşteptarii României...de aceea îi cerceta cu atâta osârdie şi dragoste..."''
 +
 +
În numărul 8,din mai 1996,insereaza articolul :"Sus să avem inimile/Dialog cu preotul prof. dr. Constantin Galeriu".Articolul fusese realizat în anul 1990 şi inserat atunci într-o publicaţie locală.
 +
''"Părintele,pe lânga faptul că este un cucernic slujitor al altarului,mai este şi un "modest"-mărturiseşte Sfinţia sa,eminent-spunem noi,teolog.Pentru curajul pe care l-a avut  mărturisind pe faţă adevărul a suferit persecuţii şi a avut parte de temniţă grea.''''"Dar -îşi aminteşte Sfinţia sa- trupul era întemniţat,iar înauntrul nostru eram liberi,pe când ei erau liberi în exterior,iar înlauntru erau întemniţaţi:noi puteam mărturisi adevărul,pe când ei nu..."''
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 13 iunie 2008 17:09

Gabriel Iordan-Dorobanţu este un poet român de inspiraţie creştin-ortodoxă, care scrie şi sub pseudonimul literar Gavriil Stiharul.

Viaţa şi activitatea

S-a născut la Giugiu pe 28 noiembrie 1958. A făcut studii de filologie şi jurnalistică. Având o sănătate delicată, a căutat rezolvare în Ortodoxie. Lirica religioasă cu tonalităţi mesianice şi profetice în poezii precum: "Eleison me ton amartalon", "Prunc din Fecioara sfântă", "Cuviosului", "Vis şi înger", "Iisus pe cruce", "Rugăciune ucisă prin nerostire", "Crezul meu pentru veşnicie", "Frumoasa mea veşnicie", "Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!", "Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină", "Ascultă cum cânta Biserica vie", "Mai cred copiii noştri într-o minune?", "Stihuitorii lui Hristos", "A fi creştin", "La loc cu verdeaţă", "De când Domnul e cu mine", "Lumină lină", "Rugăciune pentru stricarea lucrării diavoleşti", "Dulcea mea veşnicie", "Sursum corda!","Crăciun sfânt" etc.

Mare admirator al Preotului Iosif Trifa (fără să facă parte din "Oastea Domnului"), admirator şi discipol al Preotului Prof. Dr. Constantin Galeriu şi Ierodiaconului Visarion Iugulescu. Admirator al poeţilor Lucian Blaga, Costache Ioanid, Traian Dorz. Admirator şi discipol al poetului Ioan Alexandru.

A publicat în: "Convorbiri literare", "Ziua de Giurgiu" (revistă editată de autor), "Azi"," Dimineaţa","Dreptartea", "Tineretul liber", "Timp liber", "Vestitorul Ortodoxiei", "Revista Ortodoxă Sfântul Andrei", "Creştinul Azi", "Oastea Domnului". Volum online: "Dulcea mea veşnicie" (Poeme creştine).

Multe poezii au fost preluate şi de alte confesiuni creştine, având o circulaţie orală.

Editeză o revistă lunară de opinie şi cultură aparută la Giurgiu între anii 1995-1996: "Ziua de Giurgiu". Redacţie inexistentă, revista funcţionând exclusiv pe colaborări. Primul număr apare în octombrie 1995. Aici se semnalează pentru prima data în presa giurgiuveană funcţionarea unui nucleu al mişcării misionare "Oastea Domnului" la Giurgiu.

"La Giurgiu îşi desfăşoară activitatea un nucleu al "Oastei Domnului". Aceasta este constituita dintr-o asociaţe în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi îşi propune ca membrii ei să devină adevărate icoane vii ale unui model a ceea ce vrea să însemne un creştin adevărat, care prin purtare, morală,muncă şi modestie să renască gloria Bisericii de altădată. Pentru atingerea acestui deziderat, ostaşii luptă cu arme duhovniceşti, în special cu rugăciuni, cântari şi înfrânări împotriva laturii negative, vicioase din om.(G.I-D)"

Tot în primul număr, apare articolul: Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu între legendă şi adevăr, unde se scrie pentru prima dată despre acest sfânt locaş.

În numărul 6,din martie 1996,face recenzia cărţii "Poarta Raiului" scrisă de Vasile Arcanu,misionar laic pe care editorul publicaţiei "Ziua de Giurgiu" l-a format ca publicist şi poet.Textul recenziei a fost inserat în editia a II-a a cărţii.Broşura a apărut cu binecuvântarea P.F Teoctist: "Poarta Raiului este o carte care prezintă un dublu aspect:o culegere de interviuri,avându-l ca interlocutor pe Prea Fericirea Sa TEOCTIST,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,dar totodată,poate fi considerată şi un catehism scris nu de vreun înalt prelat,ci de un laic.Aceste intrebari şi răspunsuri ,puse pe hârtie dintr-un imbold intern al autorului ,s-au născut din dorinţa de a aduce o rază de învaţătură sănătoasă într-o lume confuză..."

În numarul 7, din aprilie 1996, inserează articolul:"Ierodiaconul Visarion Iugulescu/Icoană vie pe lut": "L-am cunoscut pe ierodiaconul Visarion Iugulescu.Acest om harismatic,coborâtor parcă din Pateric chiar în inima Bucureştiului,m-a cucerit,aşa cum i-a cucerit pe mulţi.Părea icoana vie a unei vieţi de nevoinţă şi jerfă.Purta chipul marilor barbaţi sfintiţi de iubirea de ţară si Ortodoxie.L-am cunoscut,aşadar,încă din anii grei ai terorii comuniste.Polarizase in jurul lui,nu ştiu prin ce miracol,o generaţie de tineri.Fusese pentru ei lumina de candelă trimisă de Dumnezeu în acele vremuri pentru ca un neam să nu se ratăcească în noaptea care se lăsase.Era mentorul unei generatii...Voia ca această mâna de tineri să fie nucleul redeşteptarii României...de aceea îi cerceta cu atâta osârdie şi dragoste..."

În numărul 8,din mai 1996,insereaza articolul :"Sus să avem inimile/Dialog cu preotul prof. dr. Constantin Galeriu".Articolul fusese realizat în anul 1990 şi inserat atunci într-o publicaţie locală. "Părintele,pe lânga faptul că este un cucernic slujitor al altarului,mai este şi un "modest"-mărturiseşte Sfinţia sa,eminent-spunem noi,teolog.Pentru curajul pe care l-a avut mărturisind pe faţă adevărul a suferit persecuţii şi a avut parte de temniţă grea.'"Dar -îşi aminteşte Sfinţia sa- trupul era întemniţat,iar înauntrul nostru eram liberi,pe când ei erau liberi în exterior,iar înlauntru erau întemniţaţi:noi puteam mărturisi adevărul,pe când ei nu..."

Legături externe