FRANCMASONERIE
Pro şi contra
Despre Masonerie există două puncte de vedere:
- PRIMUL, pro-masonic, prezintă masonerie ca pe o organizaţie fraternă, ai căror membri sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi, în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o Fiinţă Supremă.
- AL DOILEA, anti-masonic, aruncă această organizaţie într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudo-religie, cu o organizare ermetică.
Această din urmă idee este împărtăşită mai ales de Biserici şi diverse grupări naţionaliste. Biserica Ortodoxă a Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933, a hotărât că “Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul” şi că “toţi fii credincioşi ai bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă în anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anti-creştină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune “O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii”. În cazul în care nu se căiesc, “Biserica le va refuza la moarte slujba. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti”. Totuşi, astăzi, mulţi dintre clerici, chiar şi arhierei sunt membri ai masoneriei.
Ce spune tabăra “contra”
În argumentarea pro-masonică se invocă actele de caritate – nu puţine, calitatea membrilor – majoritatea intelectuali sau de neam ales, exemplara comportare a masonilor în societate, precum şi sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Acestea fiind foarte clare şi bine definite nu necesită o introspectivă.
Totuşi, argumentarea taberei anti-masonice, trebuie şi ea amintită aici pentru a oferi o imagine de ansamblu, echitabilă, asupra masoneriei. Astfel, în analiza efectuată de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, această organizaţie este prezentată ca fiind “un sistem mistagogic ce aminteşte de vechile credinţe păgâne din care provine si a căror continuare si rod este”. La baza acestei interpretări au stat mai multe pasaje din cărţi masonice. La pagina 624 a cărţii sale, Morals and Dogma, Albert Pike scrie că “masoneria este identică cu religiile stravechi”, iar la pagina 321 afirmă că “Lucifer este Purtătorul Luminii”. Acelaşi Albert Pike, la 14 iulie 1889, când a emis instrucţiunile celor 23 de Consilii Supreme Masonice, înregistrate de A.C De LaRive in cartea sa "La femme et l'enfant dans la Francmaconerie universelle", p 588 spune colegilor de breaslă: “Vouă, Mari Inspectori Generali, vă spunem că pentru noi, cei din gradele 30, 31, 32, religia masonică trebuie păstrată în cea mai pură doctrină luciferică". Acest citat se mai găseşte şi la Gary Kath, "Enroute to global occupation", p 114 şi la Lady Queensborough, "Occult Theocrasy", p 220-221, citată de Ralph Epperson în cartea sa "Massonry: Conspiracy against humanity", p 273-274. William Hutchinson în cartea sa "The Spirit of Masonery", revizuită de George Oliver, New York, Bill Publishing, publicată iniţial in 1775, p. 195 mărturiseşte că “Modul nostru de învăţare a principiilor breslei noastre provine de la druizi, iar emblemele noastre principale au fost aduse din Egipt”. Un alt mason, Albert Churchward întăreşte că “masonii sunt actualii druizi” Sings and Symbols of Primordial Man: the Evolution of Religions Doctrin from the Eschatology of the Ancient Egyptians, London, England, George Allen and Company, Ltd. 1913, Second Edition, pagina 189. Şarpele, în creştinism simbol al Răului, este adorat în Francmasonerie. O spune masonul de cel mai înalt grad, Manly P. Hall, în cartea sa "The Secret Teachings of All Ages", the Philosophical Research Society Press, p. IXXXVIII: "Şarpele este simbolul şi prototipul Salvatorului Universului, care răscumpară lumile dezvăluindu-se în faţa creaturii şi dăruindu-i atât binele cât şi răul”. George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa "Sings and Symbols” apărută la Macoy Publishing and Masonic Supply Company, New York, 1906, p. 36, este de părere că "Şarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei".
Continuând prezentarea concluziilor privitoare la Masonerie, Sinodul Greciei mai menţionează că: “Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată”. Iar pentru că aceste ceremonii se petrec la templul masonic, deci într-un spaţiu consacrat, inevitabil apar unele întrebări şi păreri, de obicei ostile, mai mult sau mai puţin fondate. De menţionat că la aceste hotărâri mai subscriu şi unii papi, care prin bule papale condamnă masoneria, Sinodul Bisericii Ruse din Diasporă, precum şi unii Cuvioşi ca Părintele Paisie Aghioritul, Părintele Porfirie, Părintele Stăniloae până la duhovnici şi teologi contemporani.