Fragmentul Muratori: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(finalizare traducere, îmbunătățire necesară)
m
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătățire}}
 
{{Îmbunătățire}}
'''Fragmentul Muratori''' sau '''Fragmentul lui Muratori''' este considerată cea mai veche listă de scrieri biblice considerate ca autentice („canonice”) între creștini.
+
'''Fragmentul Muratori''' sau '''Fragmentul lui Muratori''' este considerată cea mai veche listă de scrieri biblice considerate ca autentice („canonice”) de către creștini.
  
 
==Descriere==
 
==Descriere==
Publicat pentru prima dată în anul 1740 de Louis-Antoine Muratori (celebru istoric italian : 1662-1750), care l-a descoperit în Biblioteca Ambroziană din Milano, '''fragmentul Muratori''' (uneori: '''canonul Muratori''') sau '''fragmentul lui Muratori''' este un manuscris conținând o discuție despre cărțile sfinte ale credinței creștine acceptate de Bisericile pe care le frecventa autorul lui (necunoscut până azi), cărți care au format [[Noul Testament]].  
+
Publicat pentru prima dată în anul 1740 de Louis-Antoine Muratori (celebru istoric italian: 1662-1750), care l-a descoperit în Biblioteca Ambroziană din Milano, ''fragmentul Muratori'' (uneori: ''canonul Muratori'') sau ''fragmentul lui Muratori'' este un manuscris conținând o discuție despre cărțile sfinte ale credinței creștine acceptate de Bisericile pe care le frecventa autorul lui (necunoscut până azi), cărți care au format [[Noul Testament]].  
  
 
== Autor și datare ==
 
== Autor și datare ==
  
Acest manuscris, redactat în latină în secolul al VII-lea sau al VIII-lea, este traducerea unui original scris în limba greacă și datând din secolul al II-lea. Referințele la [[Păstorul lui Herma]] și la papa Pius I sugerează ca dată aproximativă a scrierii anul 170 după [[Iisus Hristos]].
+
Acest manuscris, redactat în latină în secolul al VII-lea sau al VIII-lea, este traducerea unui original scris în limba greacă și datând din secolul al II-lea. Referințele la [[Păstorul lui Herma]] și la papa Pius I sugerează ca dată aproximativă a scrierii anul 170 d.Hr.
  
 
Autorul este până astăzi necunoscut.
 
Autorul este până astăzi necunoscut.
  
== Conţinut ==
+
== Conținut ==
  
Din păcate păstrat doar fragmentar, manuscrisului lui Muratori îi lipsesc începutul și sfârșitul.
+
Din păcate, păstrat doar fragmentar, manuscrisului lui Muratori îi lipsesc începutul și sfârșitul.
  
Manuscrisul începe cu o frază incompletă care poate fi o referință plauzibilă la [[evanghelist]]ul [[Apostolul Marcu|Marcu]]. Urmează apoi [[Apostolul Luca|Luca]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] (care sunt citați ca autori ai evangheliilor ce le poartă numele). [[Apostolul Matei|Matei]] nu apare în fragmentul păstrat, fiind probabil menționat în părțile care lipsesc din manuscris. Manuscrisul îi atribuie sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] 13 epistole, în această ordine: [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Corinteni I]], [[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Corinteni II]], [[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel|Efeseni]], [[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]], [[Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel|Coloseni]], [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]], [[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|Tesaloniceni I]], [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|Tesaloniceni II]], [[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]], [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel|Filimon]], [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|Tit]], [[Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|Timotei I]], [[Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|Timotei II]]. Sunt menționate două epistole ale sfântului apostol Ioan, [[Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda|epistola sfântului Iuda]], [[Înțelepciunea lui Solomon]], [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul]] și Apocalipsa sfântului Petru (deși este menționat că acest text este respins de unii). Autorul mai citează și alte câteva texte considerate de contemporanii lui ca ne-autentice, cum ar fi „Epistola către Laodiceni”.
+
Manuscrisul începe cu o frază incompletă care poate fi o referință plauzibilă la [[evanghelist]]ul [[Apostolul Marcu|Marcu]]. Urmează apoi [[Apostolul Luca|Luca]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] (care sunt citați ca autori ai evangheliilor ce le poartă numele). [[Apostolul Matei|Matei]] nu apare în fragmentul păstrat, fiind probabil menționat în părțile care lipsesc din manuscris. Manuscrisul îi atribuie sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] 13 [[Epistolă|epistole]], în această ordine: [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Corinteni I]], [[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Corinteni II]], [[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel|Efeseni]], [[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]], [[Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel|Coloseni]], [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]], [[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|Tesaloniceni I]], [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|Tesaloniceni II]], [[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]], [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel|Filimon]], [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|Tit]], [[Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|Timotei I]], [[Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|Timotei II]]. Sunt menționate două epistole ale sfântului [[Apostolul Ioan|Apostol Ioan]], [[Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda|epistola sfântului Iuda]], [[Înțelepciunea lui Solomon]], [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul]] și Apocalipsa sfântului Petru (deși este menționat că acest text este respins de unii). Autorul mai citează și alte câteva texte considerate de contemporanii lui ca neautentice, cum ar fi „Epistola către Laodiceni”.
  
== Importanţă ==
+
== Importanță ==
  
[[Apostol]]ii, contemporanii și însoțitorii lui [[Iisus Hristos]] nemai fiind în viață, fragmentul lui Muratori arată voință creștinilor din secolul al II-lea de a clarifica situația numeroaselor texte zise apostolice care circulau în vremea lor. Fragmentul Muratori este cea mai veche formă a ceea ce ar putea constitui un canon al [[Noul Testament|Noului Testament]] cunoscut până astăzi.
+
[[Apostol]]ii, contemporanii și însoțitorii lui [[Iisus Hristos]] nemai fiind în viață, fragmentul lui Muratori arată voința creștinilor din secolul al II-lea de a clarifica situația numeroaselor texte așa-zise apostolice care circulau în vremea lor. Fragmentul Muratori este cea mai veche formă a ceea ce ar putea constitui un canon al [[Noul Testament|Noului Testament]] cunoscut până astăzi.
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 2 martie 2018 06:05

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Fragmentul Muratori sau Fragmentul lui Muratori este considerată cea mai veche listă de scrieri biblice considerate ca autentice („canonice”) de către creștini.

Descriere

Publicat pentru prima dată în anul 1740 de Louis-Antoine Muratori (celebru istoric italian: 1662-1750), care l-a descoperit în Biblioteca Ambroziană din Milano, fragmentul Muratori (uneori: canonul Muratori) sau fragmentul lui Muratori este un manuscris conținând o discuție despre cărțile sfinte ale credinței creștine acceptate de Bisericile pe care le frecventa autorul lui (necunoscut până azi), cărți care au format Noul Testament.

Autor și datare

Acest manuscris, redactat în latină în secolul al VII-lea sau al VIII-lea, este traducerea unui original scris în limba greacă și datând din secolul al II-lea. Referințele la Păstorul lui Herma și la papa Pius I sugerează ca dată aproximativă a scrierii anul 170 d.Hr.

Autorul este până astăzi necunoscut.

Conținut

Din păcate, păstrat doar fragmentar, manuscrisului lui Muratori îi lipsesc începutul și sfârșitul.

Manuscrisul începe cu o frază incompletă care poate fi o referință plauzibilă la evanghelistul Marcu. Urmează apoi Luca și Ioan (care sunt citați ca autori ai evangheliilor ce le poartă numele). Matei nu apare în fragmentul păstrat, fiind probabil menționat în părțile care lipsesc din manuscris. Manuscrisul îi atribuie sfântului Pavel 13 epistole, în această ordine: Corinteni I, Corinteni II, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni I, Tesaloniceni II, Romani, Filimon, Tit, Timotei I, Timotei II. Sunt menționate două epistole ale sfântului Apostol Ioan, epistola sfântului Iuda, Înțelepciunea lui Solomon, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul și Apocalipsa sfântului Petru (deși este menționat că acest text este respins de unii). Autorul mai citează și alte câteva texte considerate de contemporanii lui ca neautentice, cum ar fi „Epistola către Laodiceni”.

Importanță

Apostolii, contemporanii și însoțitorii lui Iisus Hristos nemai fiind în viață, fragmentul lui Muratori arată voința creștinilor din secolul al II-lea de a clarifica situația numeroaselor texte așa-zise apostolice care circulau în vremea lor. Fragmentul Muratori este cea mai veche formă a ceea ce ar putea constitui un canon al Noului Testament cunoscut până astăzi.

Surse