Fotini samarineanca

Sfânta Fotini, femeia samarineancă

Sfânta mare muceniță Fotini samarineanca (gr. Photini ; sl. Svetlana), cea întocmai cu apostolii, este cea care l-a întâlnit pe Mântuitorul Iisus Hristos la puțul lui Iacov. După tradiție, Apostolii au botezat-o pe femeia samarineancă din Sihar cu numele de Fotini, adică ”cea luminată”. Prăznuirea ei se face la data de 26 februarie dimpreună cu cei care mucenicit împreună cu ea și în duminica a cincea după Sfintele Paști („Duminica Samarinencii”).

Viața

Evanghelia după Ioan (4, 5-42) relatează întâlnirea lui Fotini, femeia samarineancă, cu Domnul Iisus Hristos la puțul lui Iacov patriarhul. Ea s-a pocăit după discuția avută cu Mântuitorul și L-a propovăduit pe Iisus ca fiind Hristosul. De aceea, este considerată ca fiind printre primii care au propovăduit pe Hristos ca Vestea cea Bună împlinită.

Fotini a adus la Hristos mai întâi pe cele cinci surori ale sale (sfintele Anatoli, Foto, Fotis, Paraskevi și Chiriachi) și pe cei doi fii ai săi (Sf. Fotinos, cunoscut și ca Victor, și Sf. Iosie), toți au început să-l propovăduiească pe Hristos.

După moartea martirică a apostolilor Petru și Pavel, sfânta Fotini a părăsit Samaria și Siharul cu întreagă familia sa, și au călătorit la Cartagina, unde au propovăduit pe Hristos.

Mucenicia

În anul 66, pe vremea lui Nero, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creștinilor. Căci după ce sfinții apostoli Petru și Pavel au pătimit mucenicia, căutau și pe ucenicii lor să-i piardă. Atunci, sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală. Iar Victor, fiul ei cel mai mare în vârstă, făcând vitejii mari în războiul cu avarii, care se ridicaseră cu oaste asupra romanilor, a fost făcut general de către împărat și a fost trimis, după aceea, în Italia, ca să chinuiască pe toți creștinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era în Roma, auzind de el și chemându-l la sine, i-a zis: știu bine, generale, că ești creștin, și mai știu că maica ta împreună cu Iosi, fratele tău, urmau lui Petru. Dar ceea ce ți-a poruncit împăratul caută să faci cu toată nevoința, ca să nu-ți primejduiești viața. Atunci Victor i-a zis: eu vreau să fac voia cerescului și nemuritorului Împărat; cât privește însă porunca împăratului Neron, ca să chinuiesc pe creștini, nici măcar nu pot să aud un lucru ca acesta. Atunci ducele îi zise: te sfătuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, că de vei ședea la judecată și vei cerceta pe cei ce se cunosc că sunt creștini și-i vei chinui, vei plini și voia împăratului și vei dobândi și averile creștinilor. Dar trimite știri maicii tale și fratelui tău să nu-și mai arate pe față învățăturile lor, învățând pe elini, ca să se lepede de credința părintească, pentru ca să nu cazi și tu în nevoie până în cele din urmă; ci să vă păstrați credința în Hristos, precum voiți. Victor însă i-a zis: departe de la mine să fac una ca aceasta și să chinuiesc vreun creștin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca să nu propovăduiască pe Hristos Dumnezeu; ci încă mai vârtos și eu propovăduitor al lui Hristos sunt și voi fi, ca și ei și suntem gata să primim orice rău ce ni se va întâmpla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfătuiesc ceea ce îți este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicând ducele, îndată a orbit și a căzut jos, din pricina unei dureri neașteptate și crude a ochilor și a rămas fără glas. Ridicându-l de la pământ, cei ce se aflau acolo, l-au așezat pe un pat, și a zăcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, după trei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unul este Dumnezeu: Cel al creștinilor! Și Victor intrând la dânsul i-a zis: cum de te-ai schimbat așa, îndată? Iar el i-a zis: mă cheamă Hristos, dulcele meu Victor! Și îndată catehizându-l și învățându-l, l-a botezat și după ce a ieșit din apă, îndată a văzut și a slăvit pe Dumnezeu. Văzând mulțimea această minune s-a înfricoșat ca nu cumva să pățească și ei asemenea, de nu vor crede și au venit către Victor de s-au botezat.

După aceasta a ajuns la urechile împăratului Nero, că Victor, generalul Italiei și Sebastian ducele cetății propovăduiesc învățătura lui Petru și a lui Pavel și a celorlalți apostoli și că aduc pe toți la Hristos. Încă și că mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimiși fiind la Cartagina, făceau și ei asemenea. Împăratul, fierbând de mânie, a trimis slujitori în Italia să aducă pe creștinii de acolo, bărbați și femei, la Roma. Atunci Domnul s-a arătat acestor creștini zicându-le: "Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeți, că Eu sunt cu voi și Neron cu ai lui va fi biruit". Iar către Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tău, căci mulți luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; și fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârșit". Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer.

Și au fost descoperite și sfintei Fotini toate cele ce erau să i se întâmple mai târziu. Purcezând ea de la Cartagina cu mulțime de creștini, a ajuns la Roma cea mare. Și s-a tulburat toată cetatea, zicând: cine este aceasta, care a venit cu atâta mulțime? Dar ea, cu îndrăzneală, mărturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de către soldați și Fotin fiul ei, împreună cu Sebastian ducele. Iar sfânta mergând mai înainte de dânșii, s-a înfățișat lui Neron, cu Iosi și cu cei ce erau cu dânsa. Și Neron i-a zis: pentru ce ați venit la noi? Iar sfânta i-a spus; pentru ca să te învățăm, să te închini lui Hristos. După aceea cei ce se găseau de față au adăugat: Sebastian ducele și Victor generalul, cei ce tăgăduiesc credința în zeii voștri au venit din Italia la Roma. Și împăratul a poruncit să-i aducă, și venind ei înăuntru, la împărat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? Și sfinții i-au răspuns: câte ai auzit despre noi, împărate, toate sunt adevărate. Iar el privind cu căutătură sălbatică asupra sfinților, le-a zis: vă lepădați de Hristos, sau voiți mai degrabă să pieriți într-un chip cât se poate de groaznic? Dar sfinții, ridicând ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărțim de credința și dragostea pe care o avem către Tine! . Apoi împăratul a întrebat iarăși pe sfinți: care este numele vostru? Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a născut după mine, se numește Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; și a șasea, Chiriachi. Iar fiii mei aceștia: cel dintâi se numește Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu toții v-ați înțeles între voi să vă supuneți la chinuri și să muriți pentru Nazarinean? Și sfânta a zis: da, toți pentru Dânsul, cu veselie și cu bucurie, vom muri. Atunci împăratul a poruncit să fie supuși toți sfinții la cele mai grele chinuri, până ce vor înceta să mai creadă în Hristos. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinții au îndurat toate felurile de chinuri, mărturisind cu tărie că Hristos este Dumnezeu. Aceasta a făcut ca mulți dintre chinuitori și dintre păgâni care erau de față să creadă în Dumnezeul creștinilor și să mărturisească pe Hristos Dumnezeu adevărat. Din pricina aceasta au fost și ei supuși la chinuri și uciși fiind au primit cununa muceniciei dimpreună cu sfânta Fotini și cu toți sfinții care erau împreună cu ea.

Sfânta Fotini Îl întâlnește pe Hristos la puțul lui Iacov

Imnografie

Condac

Dumnezeule Atotputernice, Care ai scos israeliților apă din stâncă, venit-ai în pământul Samariei și ai vorbit femeii pe care o ai adus la credința în Tine, iar aceasta primit-a viața cea cerească și veșnică.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Fotini samarineanca se zugrăvește după chipul muceniciei sale, împreună cu cei ce s-au săvârșit împreună cu dânsa. Dionisie mai arată cum se zugrăvește întâlnirea dintre Domnul Hristos și Sfânta Fotini, după cum urmează: Hristos stă pe o piatră, lângă puțul lui Iacov, iar lângă acesta, o femeie (cu capul gol sau cu purtând un văl), și lângă ea un vas mare de apă. În mâna stângă ține o ciutură (găleată de apă) goală, iar mâna dreaptă o întinde spre Hristos, Care face spre ea semnul binecuvântării. Ceva mai în spate se zugrăvește o cetate și apostolii care se apropie de Hristos, uimiți de cele văzute (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 104, 198). Când este zugrăvită singură, Sf. Muceniță Fotini poartă în mână o cruce, semnul muceniciei.

Legături externe

• (ro) Sinaxarul Sfintei Fotini
• (ro) Samarineanca - Pr. Noel Tanazaq
• (en) Martyr Photina (Svetlana), the Samaritan Woman, and Her Sons (OCA)