Fotie cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} right|frame|St. Photius the Great Our father among the saints '''Photius the Great''' (also ''Photios''; Greek Φωτιoς), [[Pa...)
 
(→‎Legături externe: +categ.)
 
(Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Sfinti
 +
|nume= Sf. Fotie cel Mare
 +
|Imagine= [[Imagine:Photios the Great.jpg|thumb|300px]]
 +
|nastere= Prima jumătate a sec. IX,<br>[[Constantinopol]]
 +
|adormire= [[6 februarie]] 893, Mănăstirea Bordi, în Armenia
 +
|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]],<br>[[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec
 +
|tip= [[cuvios]]<br>[[ierarh]]
 +
|canonizare= dată necunoscută
 +
|calendar= [[6 februarie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Cel întru sfinți părintele nostru '''Fotie cel Mare''' (''Fotios''/''Photios'' în greacă Φωτιoς sau ''Fotius''/''Photius'' în stil latinizant), [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului (între 858-867 și 877-886) este considerat ca unul dintre cei mai mari ierarhi constantinopolitani. [[Prăznuire|Pomenirea]] sa se face pe [[6 februarie]].
  
−
[[Image:Photios the Great.jpg|right|frame|St. Photius the Great]]
+
Sfântul Fotie a fost condamnat la [[Sinodul tâlhăresc din 869-870]], dar al [[Sinodul VIII Ecumenic|IV-lea Sinod de la Constantinopol]] a stabilit reașezarea sa pe tronul patriarhal. Deși a fost acuzat că a provocat [[Filioque|„Schisma fotiană”]], a fost recunoscut ca un mare făcător de pace al acelei perioade. S-a împăcat cu patriarhul [[Ignatie de Constantinopol|Ignatie]] (cel care dealtfel l-a recomandat ca succesor la moartea sa, în 877).  
−
Our father among the [[saint]]s '''Photius the Great''' (also ''Photios''; Greek Φωτιoς), [[Patriarch]] of Constantinople, is considered one of the greatest patriarchs of Constantinople. His [[feast day]] is celebrated on [[February 6]].
 
  
−
St. Photius was condemned as patriarch by the [[Robber Council of 869-870]], but the [[Eighth Ecumenical Council]] (879-880) affirmed his restoration to his [[see]]. Although he was accused of causing the [[Filioque#The "Photian" Schism|"Photian" Schism]], he was recognized as a major peacemaker of that time. He reconciled with Patriarch [[Ignatius of Constantinople|Ignatius]], who named him as his successor (for a second time) upon Ignatius' death in 877.
+
==Viața==
 +
Părinții lui Fotie erau creștini evlavioși și bogați. Tatăl său era funcționar la Curtea imperială, cu rangul de „Paznic al Împăratului și al Palatului”. Era o familie iconodulă, care venera [[icoană|icoanele]], dar cum împăratul în funcție era [[iconoclasm|iconoclast]], împotriva folosirii icoanelor în Biserică, aceștia au fost exilați pe vremea când Fotie avea doar 7 ani, averea le-a fost confiscată, iar ei au fost în cele din urmă [[mucenic|martirizați]]. Fotie vorbește despre patriarhul [[Tarasie de Constantinopol|Tarasie]] ca despre „unchiul său după tată”<ref>[http://www.photius.com/photios/photios15.html The Life of Patriarch Photios] de D. S. White</ref>. Era înrudit și cu cu Patriarhul [[Ioan al VII-lea de Constantinopol|Ioan al VII-lea Grămăticul]]. Era cunoscut ca o persoană înclinată spre o viață de liniște și rugăciune și spre [[monahism]]. Scriitorii bizantini amintesc că împăratul Leon al VI-lea l-a numit odată, la mânie, pe Fotie „față de khazar”, dar nu se știe dacă era doar o insultă sau o aluzie la originea lui etnică.
  
−
==Life==
+
Imediat ce și-a terminat propria educație, Fotie a început să predea gramatica, retorica, [[teologie|teologia]] și filosofia. Calea spre viața publică i-a fost probabil deschisă (după una din surse) de căsătoria fratelui său Serghie cu Irina, una din surorile împărătesei [[Teodora a II-a]]. La moartea soțului ei [[Teofil Iconoclastul|Teofil]] în 842, Teodora, o fermă [[iconodul]]ă, devenise regentă a imperiului. Fotie a devenit căpitan al gărzii și mai târziu prim secretar imperial (''prōtasēkrētis''). În anul 855, la vârsta de 35 de ani, Fotie era recunoscut pentru abilitățile sale politice, astfel că a fost trimis ca ambasador la califul Persiei, la Bagdad, fiind însărcinat să negocieze sfârșitul persecutării creștinilor pe teritoriile musulmane.
−
Photius' parents were wealthy and pious Christians.  His father was attached to the imperial court with the office of "Guardian of the Emperor and the Palace."  They belonged to the party which venerated [[icon]]s, but the current emperor was an [[iconoclast]] and thus was against the use of icons in the [[Church]]. They were exiled when Photius was seven, their wealth disposed of, and were eventually [[martyr]]ed. Photius referred to [[Patriarch]] [[Tarasius of Constantinople|Tarasius]] as "uncle from his father's side,"{{ref|1}} and he was also related to [[Patriarch John VII of Constantinople|John VII Grammatikos]]. He was known as one who was inclined to the quiet, prayerful, and [[monasticism|monastic]] life. Byzantine writers report that Emperor [[Leo VI]] once angrily called Photius "Khazar-faced," but whether this was a generic insult or a reference to his ethnicity is unclear.
 
  
−
As soon as he had completed his own education, Photius began to teach grammar, rhetoric, [[theology]], and [[philosophy]]. The way to public life was probably opened for him by (according to one account) the marriage of his brother Sergius to Irene, a sister of the Empress [[Theodora (9th century empress)|Theodora]], who upon the death of her husband [[Theophilus the Iconoclast|Theophilos]] in 842, had assumed the regency of the empire. Photius became a captain of the guard and subsequently chief imperial secretary (''prōtasēkrētis''). In 855, at thirty-five years of age, Photius was recognized for his political skills and made the ambassador to the Persian caliph in Baghdad with the charge to negotiate an end to Christian persecution in the Muslim territories.
+
==Primul patriarhat==
 +
Disensiunile între Patriarhul Ignatie al Constantinopolului și Cezar Bardas (Vardas), unchiul tânărului împărat Mihail al II-lea, provocate de relația ilicită a lui Bardas cu fina lui și de alte practici morale problematice ale acestuia au dus la promovarea lui Fotie la rangul patriarhal. Ignatie a fost arestat și exilat în insula Terebynthia în 858, demisionând. Fotie, un [[laicat|mirean]], a fost hirotonit [[preot]] și mai apoi [[episcop]] în doar șase zile, apoi întronizat ca patriarh. A încercat să se împotrivească acestei numiri, dorindu-și o viață mai liniștită. Era poate cel mai mare erudit al vremii sale și era văzut ca fiind dincolo de orice suspiciune întrucât se opunea ferm partidei iconoclaste care provocase moartea părinților săi.  
  
−
==First patriarchate==
+
La câteva luni după exilarea acestuia, câțiva dintre susținătorii lui Ignatie s-au reunit în Biserica Sfânta Irina din Constantinopol, plănuind restabilirea acestuia pe tronul patriarhal. Au făcut apel la papa [[Nicolae I al Romei|Nicolae I]], încercând să discrediteze numirea rivalului său Fotie. Scrisoarea a fost semnată de șase mitropoliți și cincisprezece episcopi; câțiva [[monah]]i erau de asemenea de partea lui Ignatie și au făcut parte din delegația care a călătorit până la Roma, deși Ignatie demisionase de bunăvoie. Susținătorii lui Ignatie au fost primiți de Papa Nicolae I care dorea să-și reafirme autoritatea asupra Bisericii din Răsărit. El reușise deja să-și subordoneze cu succes întreaga Biserică din Occident și dorea să obțină aceeași autoritate și în Răsărit.
−
The dissension between Patriarch Ignatius of Constantinople and the Caesar Bardas, the uncle of the youthful Emperor [[Michael III]], concerning Bardas' illicit relationship with his daughter-in-law and other questionable moral practices, led to Photius' promotion. Ignatius was arrested and exiled to the island of Terebinthos in 858, where he submitted his resignation. Photius, a [[laity|layperson]], was inducted into the [[priest]]hood and made a [[bishop]] within six days and then installed as patriarch. He resisted this appointment, as he wished for a more contemplative life. He was the most distinguished scholar at that time and was seen as being above suspicion because he was strongly opposed to the iconoclast party, which had caused his parents' death.
 
  
−
Several months after his exile, a few Ignatius' supporters came together in the Church of Saint Irene and plotted to restore Ignatius to the patriarchate. They made an appeal to [[Pope]] [[Nicholas I of Rome|Nicholas]] trying to discrediting his rival Photius' appointment. This was signed by only six metropolitans and fifteen bishops. There were several [[monk]]s in this camp that set out for Rome, even though Ignatius had voluntarily resigned. They were received by Pope Nicholas I, who was eager to assert his power over the Eastern church. Pope Nicholas had previously been successful in bringing the Western church under his absolute control, and he now sought the same power over the East.
+
Fotie a întrunit un sinod în [[Biserica Sfinților Apostoli (Constantinopol) |Biserica Sfinților Apostoli]] în 859, pentru a pune capăt controverselor din jurul numirii sale. Acest sinod a ajuns la concluzia că Ignatie nu ajunsese pe tronul patriarhal în mod legal, nefiind ales de un [[sinod]], ci fusese numit de împărăteasa Teodora. Din nefericire, Cezar Bardas, dorind să se răzbune pe opozanții lui, l-a trimis pe Ignatie în exil obligatoriu pe insula Mytilene și i-a persecutat pe unii dintre susținătorii acestuia, în ciuda protestelor ferme ale lui Fotie.  
 +
Papa Nicolae I considera că numirea avea nevoie de consimțământul Romei și a obiectat la faptul că Fotie, un mirean, ajunsese pe tronul patriarhal, deși existau precedente în acest sens atât în Biserica occidentală cât și în cea răsăriteană. El a cerut totodată ca bizantinii să restituie Romei teritoriile Calabriei și Siciliei.  
  
−
Photius convened a council in the [[Church of the Holy Apostles (Constantinople)|Church of the Holy Apostles]] in 859. The intent was to stop the controversy about his appointment. This council found that Ignatius had not been elected by a [[synod]] and therefore his election to the patriarchate was illegal. He had been appointed by Empress Theodora. Unfortunately the Caesar Barda was vengeful against the opposition and imposed an exile on Ignatius to the island of [[Metropolis of Mytiline|Mytiline]] and persecuted some of his followers. Photius strongly objected to this action.
+
În anul 861, cu acordul lui Fotie, împăratul Mihail convoacă un sinod general în Biserica Sfinților Apostoli, sinod care avea să fie cunoscut ca ''Sinodul I-II''. Papa a fost invitat și și-a trimis delegații la sinod, cu instrucțiuni să investigheze alegerea lui Fotie în raport cu [[drept canonic|canoanele]] și să ceară ca sudul Italiei și provincia Illyricum să fie atribuite Romei. Sinodul a ratificat hotărârile [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodului al VII-lea Ecumenic]] care condamnau iconoclasmul. Fotie era recunoscut ca patriarh canonic și legal. Delegația occidentală a acceptat legalitatea numirii lui Fotie. Ignatie s-a prezentat înaintea sinodului și a fost depus.  
  
−
Pope Nicholas felt that the appointment needed the consent of Rome and objected to the fact that Photius was a layperson even though there was precedence for this in both the Western and Eastern churches. He also demanded that the Byzantines give back to Rome the territories of Calabria and Sicily.
+
Când delegații s-au întors la Roma, iar Papa a descoperit că pretențiile sale teritoriale nu fuseseră luate în considerare, și-a excomunicat propriii delegați și a întrunit la Roma în 863 un sinod în care l-a depus și excomunicat pe Fotie, declarând numirea sa necanonică, alegând să-l recunoască în continuare drept patriarh legitim pe Ignatie.  
  
−
In 861, with approval of Photius, Emperor Michael convened a general council in the Church of the Holy Apostles, known as the First-Second Synod. The pope was invited, and he was glad to send his delegates. He sent them with the instruction to investigate the election of Photius in relation to the [[canons]] and and to demand that Illyricum and southern Italy be given to Rome. This synod ratified the actions of the [[Seventh Ecumenical Council]] condemning iconoclasm. Also, Photius was affirmed as the lawful and canonical  patriarch. The western delegation accepted the legality of Photius' appointment. Ignatius appeared before the synod and was deposed.
+
Conflictul între Roma și Constantinopol a ajuns la apogeu. Fotie nu apăra doar autonomia Bisericii răsăritene, ci și interese vitale ale Imperiului. Cu susținerea integrală a împăratului Mihail al III-lea, el îi trimite papei o scrisoare cerându-i să-și retragă hotărârea cu privire la Fotie. În anul 867 s-a ținut un sinod la care au participat peste o mie de clerici. Sinodul l-a excomunicat pe Nicolae I, a condamnat pretențiile papei la primat în Biserică, intervențiile sale în Bulgaria, precum și inovația adaosului [[Filioque]] la [[Crezul|Crez]]. Atât scrisorile lui Nicolae cât și cele ale lui Fotie au fost citite în sinod. Situația a fost complicată o dată în plus de pretenția papei de a avea autoritate asupra întregii Biserici, precum și de disputa înconjurând jurisdicția asupra Bulgariei de curând convertite la creștinism. Sinodul declară ilegală interferența latinilor în problemele Bisericii răsăritene. Împăratul german Ludovic al II-lea a fost chemat să intervină pentru a-l depune pe papa Nicolae, însă moare în același an.
  
−
When the delegates returned to Rome and that Nicholas found that his demands for territorial rights were not considered, he became angry and excommunicated his delegates. He convened a council in Rome in 863 in which he deposed and excommunicated Photius on the basis that his appointment was uncanonical. He chose to recognize Ignatius as the legitimate patriarch.
+
În vremea aceea, în Răsărit erau doi împărați, Mihail al II-lea și Vasile I. Mihail încearcă să îl omoare pe Vasile, dar acesta, aflând despre complot, îl ucide pe Mihail. Fotie refuză să accepte uciderea lui Mihail și nu îl lasă pe Vasile să ia [[Euharistia|Sfânta Împărtășanie]] într-o zi de praznic. Furios, Vasile îl închide pe Fotie într-o mănăstire.
  
−
The conflict between Rome and Constantinople reached a climax. Photius not only was defending the autonomy of the Eastern church, but also vital interests of the empire. With the full support of Emperor Michael III, he sent a letter to the pope demanding that he withdraw his decision against Photius. In 867, a council was held with over a thousand clergymen attending. This council excommunicated Nicholas, condemned the pope's claims of primacy, his interference in Bulgaria, and the innovative addition of the [[filioque]] clause to the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|creed]]. The letters of both Nicholas and Photius were read at this council. The situation was additionally complicated by the question of [[Papacy|papal]] authority over the entire Church and by disputed jurisdiction over newly converted [[Bulgaria]]. It pronounced that the Latin interference in the affairs of the Byzantine Church was unlawful. The German Emperor Louis II was asked to intervene and depose Pope Nicholas, but he died that same year.
+
Această stare de fapt se schimbă odată cu asasinarea lui Cezar Bardas, protectorul lui Fotie și a împăratului Mihail în 867 de către coîmpăratul Vasile I Macedoneanul, care uzurpă tronul. Fotie este depus din treapta de patriarh, mai degrabă pentru că Vasile Macedoneanul dorea să se alieze cu papa și cu împăratul roman decât pentru că Fotie fusese protejatul lui Mihail și al lui Bardas. Fotie a fost înlăturat din tronul patriarhal și exilat (aproximativ în septembrie 867), iar Ignatie e reinstalat pe [[23 noiembrie]]. În timpul celui de-al doilea patriarhat al său, Ignatie a continuat în mare direcțiile de acțiune urmate de Fotie. Acest lucru pare să fi îmbunătățit relațiile dintre cei doi, iar în preajma anului 876 Fotie a fost rechemat la Constantinopol, fiindu-i încredințată educația fiilor împăratului; el devine totodată sfetnic (consilier) al lui Ignatie, care avea să-l recomande drept succesor al său. La moartea acestuia în 877, Fotie, după împotrivirea de cuviință în asemenea situații, este reașezat pe tronul patriarhal.
  
−
There were two emperors in the East at the time, Michael II and Basil I. Michael plotted to kill Basil, but Basil found out about the plot and murdered Michael. Photius refused to accept the murder of Michael and refused Basil [[communion]] on a great [[feast day]]. This angered Basil, so he had Photius imprisoned in a [[monastery]].
+
==Al doilea patriarhat==
 +
Fotie obține de această dată recunoașterea formală a întregii lumi creștine la un sinod întrunit la Constantinopol în noiembrie 879. Legații papei [[Ioan VIII al Romei|Ioan al VIII-lea]] participă la sinod, recunoscându-l pe Fotie drept patriarh,  o concesie pentru care papa a fost foarte aspru criticat în Occident. Patriarhul a rămas ferm pe poziții cu privire la principalele puncte de dispută între răsăriteni și occidentali, anume asupra necesității de acere iertare papei, de a ceda acestuia jurisdicția asupra Bulgariei, precum și în problema introducerii lui „Filioque” în Crez. În cele din urmă, Fotie refuză să ceară iertare sau să accepte „Filioque”, legații papali mulțumindu-se doar cu cedarea în favoarea Romei a jurisdicției asupra Bulgariei. Dar și această din urmă concesie a rămas doar nominală, întrucât revenirea Bulgariei la [[ritul bizantin]] în 870 o transformă într-o Biserică [[autonomie|autonomă]]. Fără acordul țarului Boris I al Bulgariei, papalitatea nu avea să-și poată pune în aplicare pretențiile jurisdicționale asupra acestui teritoriu.  
  
−
This state of affairs changed with the murder of Photius' patron Bardas in 866 and of the Emperor Michael in 867 by his colleague [[Basil I|Basil the Macedonian]], who now usurped the throne. Photius was deposed as [[patriarch]] not so much because he was a protegé of Bardas and Michael, but because Basil I was seeking an alliance with the pope and the western emperor. Photius was removed from his office and banished around the end of September 867, and Ignatius was reinstated on [[November 23]]. During his second patriarchate, Ignatius followed a policy not very different from that of Photius.  This perhaps helped improve relations between the two, and circa 876 Photius was suddenly recalled to Constantinople and entrusted with the education of the emperor's children, becoming an advisor to Ignatius. On the death of Ignatius in October 877, Photius, after the requisite show of reluctance, having been recommended by Ignatius prior to his death, was restored to the patriarchal throne.  
+
În timpul altercațiilor între Vasile I și moștenitorul acestuia, Leon al VI-lea, Fotie ia partea împăratului în funcție, astfel că la moartea lui Vasile, când Leon devine împărat principal (''Augustus''), acesta îl depune pe Fotie și îl exilează, deși patriarhul îi fusese profesor. Fotie a fost trimis în exil la mănăstirea Bordi, în Armenia. Despre ultima perioadă a vieții lui Fotie nu se știe nimic. Nu s-a păstrat nici o scrisoare a sa din această perioadă. Data precisă a trecerii sale la Domnul nu este cunoscută, dar în general este acceptată data de [[6 februarie]] 893.
  
−
==Second patriarchate==
+
Fotie a fost unul dintre principalii apărători ai poziției răsăritene în disputele cu papa de la Roma. Viața sa virtuoasă și talentul, ba chiar geniul său, precum și vastele sale capacități intelectuale au fost universal recunoscute. Chiar papa Nicolae I îl considera a fi un om cu „mari virtuți și cunoștințe universale”.  
−
Photius now obtained the formal recognition of the Christian world in a council convened at Constantinople in November 879. The legates of Pope [[John VIII of Rome|John VIII]] attended, prepared to acknowledge Photius as legitimate patriarch, a concession for which the pope was much censured by Latin opinion. The patriarch stood firm on the main points contested between the eastern and western Churches, the demanded apology to the pope, the ecclesiastical jurisdiction over [[Bulgaria]], and the introduction of the ''[[filioque]]'' clause into the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|creed]]. Eventually Photius refused to apologize or accept the ''filioque'', and the papal legates made do with his return of Bulgaria to Rome. This concession, however, was purely nominal, as Bulgaria's return to the [[Byzantine Rite]] in 870 had already made it an [[autocephalous]] church.  Without the consent of Boris I of Bulgaria, the papacy was unable to enforce its claims.
 
  
−
During the altercations between Basil I and his heir Leo VI, Photius took the side of the emperor. Consequently, when Basil died in 886 and Leo became senior emperor, Photius was dismissed and banished, although he had been Leo's tutor. Photius was sent into exile to the [[monastery]] of Bordi in [[Armenia]]. From this time Photius disappears from history. No letters of this period of his life are extant. The precise date of his death is not known, but it is said to have occurred on [[February 6]], 893.
+
==Imnografie==
 +
[[Tropar]] ([[glas]]ul al IV-lea)<ref>Troparul și condacul sunt traduse din engleză de  [http://oca.org/FStropars.asp?ID=100442 aici] și respectiv [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=527 aici]</ref>:
 +
:Următor al căilor [[Apostoli]]lor și învățător al lumii, Sfinte Fotie, roagă-L pe [[Iisus Hristos|Domnul]] tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă!
  
−
Photius was long the standard-bearer of the Church in its disagreements with the pope of Rome. All agree on the virtue of his personal life and his remarkable talents, even genius, and the wide range of his intellectual aptitudes. Pope Nicholas himself referred to his "great virtues and universal knowledge."
+
[[Condac]] (glasul al VIII-lea):
 +
:Far călăuzitor al Bisericii, de Dumnezeu insuflat călăuzitor al ortodocșilor, încununat ești acum cu florile cântării, harfă a dumnezeieștilor cuvinte ale [[Sfântul Duh|Duhului]], preaputernic dușman al [[erezie]]i, către care strigăm: "Bucură-te, prea cinstite Fotie!"  
  
−
==Hymns==
 
−
[[Troparion]] ([[Tone]] 4) [http://oca.org/FStropars.asp?ID=100442]
 
−
:Follower of the [[Apostles]]' way
 
−
:And teacher of mankind:
 
−
:[[Intercession|Intercede]], O Photius, with the [[Jesus|Lord]] of all,
 
−
:To grant peace to the world
 
−
:And to our souls great mercy!
 
−
 
−
[[Kontakion]] (Tone 8) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=527]
 
−
:Far-reaching beacon of the Church and God,
 
−
:inspired Guide of the Orthodox,
 
−
:you are now crowned with the flowers of song.
 
−
:You are the divine words of the [[Holy Spirit|Spirit]]'s harp,
 
−
:the strong adversary of [[heresy]] and to whom we cry,
 
−
:"Hail, all-honorable Photius."
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]|
 
înainte=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
−
ani=858 &ndash; 861|
+
ani=858 &ndash; 867|
 
după=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]}}
 
după=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]|
 
înainte=[[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]]|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
−
ani=878 &ndash; 886|
+
ani=877 &ndash; 886|
−
după=[[Ştefan I de Constantinopol|Ştefan I]]}}
+
după=[[Ștefan I al Constantinopolului|Ștefan I]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
−
==Reference==
+
==Note==
−
*{{note|1}} [http://www.photius.com/photios/photios15.html The Life of Patriarch Photios] by D. S. White
+
<references/>
  
−
==Source==
+
==Surse==
 +
*[[:en:Photios the Great]]
 
*[[w:Patriarch_Photios_I_of_Constantinople&oldid=105866658|''Patriarch Photios I of Constantinople'' at Wikipedia]], retrieved on February 5, 2007
 
*[[w:Patriarch_Photios_I_of_Constantinople&oldid=105866658|''Patriarch Photios I of Constantinople'' at Wikipedia]], retrieved on February 5, 2007
 
*[http://homepage.mac.com/pgilbert22/articles/Dvornik%20on%20Photius.htm  F. Dvornik: Photius, Patriarch of Constantinople]
 
*[http://homepage.mac.com/pgilbert22/articles/Dvornik%20on%20Photius.htm  F. Dvornik: Photius, Patriarch of Constantinople]
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
−
*[http://www.photius.com/photios/ Patriarch Photius of Constantinople: His Life, Scholarly Contributions, and Correspondence Together with a Translation of Fifty-two of His Letters] by Despina Stratoudaki White, copyright © 1982 by the Holy Cross Orthodox Press
+
*ro: [http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/viei-de-sfini/127-viaa-sfantului-mrturisitor-fotie-cel-mare-patriarhul-constantinopolului-cel-intocmai-cu-apostolii.html Viața Sf. Fotie cel Mare]
−
*[http://www.tertullian.org/fathers/index.htm#Photius_of_Constantinople The ''Bibliotheca'' or ''Myriobiblion''] by Photios of Constantinople
+
*ro: Asteros GEROSTERGIOS, ''[http://www.sophia.ro/Sfantul-Fotie-cel-Mare-de-Asterios-Gerostergios-autor-ro-202.htm Sf. Fotie cel Mare]'', Sophia, București, 2005.
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100442 St. Photius the Patriarch of Constantinople] ([[OCA]])
+
*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie06.htm Sinaxar 6 februarie]
−
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=527 Photios, Patriarch of Constantinople] ([[GOARCH]])
+
*ro: [http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/rugciuni/130-acatistul-sfantului-mrturisitor-fotie-cel-mare-patriarhul-constantinopolului-cel-intocmai-cu-apostolii.html Acatistul Sf. Fotie cel Mare]
−
*[http://homepage.mac.com/pgilbert22/articles/Dvornik%20on%20Photius.htm  Photius, Patriarch of Constantinople]
+
*en: [http://www.photius.com/photios/ Patriarch Photius of Constantinople: His Life, Scholarly Contributions, and Correspondence Together with a Translation of Fifty-two of His Letters] de Despina Stratoudaki White, copyright © 1982 by the Holy Cross Orthodox Press
−
*[[Wikipedia:Photius I of Constantinople|''Photius I of Constantinople'']] at Wikipedia
+
*en: [http://www.tertullian.org/fathers/index.htm#Photius_of_Constantinople The ''Bibliotheca'' or ''Myriobiblion''] de Fotie al Constantinopolului
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/12043b.htm Photius of Constantinople] from the online [[Roman Catholic Church|Catholic]] Encyclopedia
+
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100442 St. Photius the Patriarch of Constantinople] ([[OCA]])
−
*[http://www.comeandseeicons.com/p/nbo01.htm Icon of St. Photios the Great]
+
*en: [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=527 Photios, Patriarch of Constantinople] ([[GOARCH]])
 +
*en: [http://homepage.mac.com/pgilbert22/articles/Dvornik%20on%20Photius.htm  Photius, Patriarch of Constantinople]
 +
*en: [[Wikipedia:Photius I of Constantinople|''Photius I of Constantinople'']] at Wikipedia
 +
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/12043b.htm Photius of Constantinople], după Enciclopedia Catolică online
 +
*en: [http://www.comeandseeicons.com/p/nbo01.htm Icoană a Sf. Fotie cel Mare]
  
−
[[Category:Bishops]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
−
[[Category:Patriarchs of Constantinople]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
−
[[Category:Saints]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
 +
[[Categorie:Mărturisitori]]
 +
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[el:Φώτιος Α΄ ο Μέγας]]
 
[[el:Φώτιος Α΄ ο Μέγας]]
 
[[en:Photius the Great]]
 
[[en:Photius the Great]]

Versiunea curentă din 6 februarie 2019 07:19

Sf. Fotie cel Mare
Photios the Great.jpg
Date personale
Naștere Prima jumătate a sec. IX,
Constantinopol
Mutare la Domnul (†) 6 februarie 893, Mănăstirea Bordi, în Armenia
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Constantinopol,
Imperiul Bizantin
Naționalitate grec
Date cult
Tip cuvios
ierarh
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 6 februarie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți părintele nostru Fotie cel Mare (Fotios/Photios în greacă Φωτιoς sau Fotius/Photius în stil latinizant), Patriarh al Constantinopolului (între 858-867 și 877-886) este considerat ca unul dintre cei mai mari ierarhi constantinopolitani. Pomenirea sa se face pe 6 februarie.

Sfântul Fotie a fost condamnat la Sinodul tâlhăresc din 869-870, dar al IV-lea Sinod de la Constantinopol a stabilit reașezarea sa pe tronul patriarhal. Deși a fost acuzat că a provocat „Schisma fotiană”, a fost recunoscut ca un mare făcător de pace al acelei perioade. S-a împăcat cu patriarhul Ignatie (cel care dealtfel l-a recomandat ca succesor la moartea sa, în 877).

Viața

Părinții lui Fotie erau creștini evlavioși și bogați. Tatăl său era funcționar la Curtea imperială, cu rangul de „Paznic al Împăratului și al Palatului”. Era o familie iconodulă, care venera icoanele, dar cum împăratul în funcție era iconoclast, împotriva folosirii icoanelor în Biserică, aceștia au fost exilați pe vremea când Fotie avea doar 7 ani, averea le-a fost confiscată, iar ei au fost în cele din urmă martirizați. Fotie vorbește despre patriarhul Tarasie ca despre „unchiul său după tată”[1]. Era înrudit și cu cu Patriarhul Ioan al VII-lea Grămăticul. Era cunoscut ca o persoană înclinată spre o viață de liniște și rugăciune și spre monahism. Scriitorii bizantini amintesc că împăratul Leon al VI-lea l-a numit odată, la mânie, pe Fotie „față de khazar”, dar nu se știe dacă era doar o insultă sau o aluzie la originea lui etnică.

Imediat ce și-a terminat propria educație, Fotie a început să predea gramatica, retorica, teologia și filosofia. Calea spre viața publică i-a fost probabil deschisă (după una din surse) de căsătoria fratelui său Serghie cu Irina, una din surorile împărătesei Teodora a II-a. La moartea soțului ei Teofil în 842, Teodora, o fermă iconodulă, devenise regentă a imperiului. Fotie a devenit căpitan al gărzii și mai târziu prim secretar imperial (prōtasēkrētis). În anul 855, la vârsta de 35 de ani, Fotie era recunoscut pentru abilitățile sale politice, astfel că a fost trimis ca ambasador la califul Persiei, la Bagdad, fiind însărcinat să negocieze sfârșitul persecutării creștinilor pe teritoriile musulmane.

Primul patriarhat

Disensiunile între Patriarhul Ignatie al Constantinopolului și Cezar Bardas (Vardas), unchiul tânărului împărat Mihail al II-lea, provocate de relația ilicită a lui Bardas cu fina lui și de alte practici morale problematice ale acestuia au dus la promovarea lui Fotie la rangul patriarhal. Ignatie a fost arestat și exilat în insula Terebynthia în 858, demisionând. Fotie, un mirean, a fost hirotonit preot și mai apoi episcop în doar șase zile, apoi întronizat ca patriarh. A încercat să se împotrivească acestei numiri, dorindu-și o viață mai liniștită. Era poate cel mai mare erudit al vremii sale și era văzut ca fiind dincolo de orice suspiciune întrucât se opunea ferm partidei iconoclaste care provocase moartea părinților săi.

La câteva luni după exilarea acestuia, câțiva dintre susținătorii lui Ignatie s-au reunit în Biserica Sfânta Irina din Constantinopol, plănuind restabilirea acestuia pe tronul patriarhal. Au făcut apel la papa Nicolae I, încercând să discrediteze numirea rivalului său Fotie. Scrisoarea a fost semnată de șase mitropoliți și cincisprezece episcopi; câțiva monahi erau de asemenea de partea lui Ignatie și au făcut parte din delegația care a călătorit până la Roma, deși Ignatie demisionase de bunăvoie. Susținătorii lui Ignatie au fost primiți de Papa Nicolae I care dorea să-și reafirme autoritatea asupra Bisericii din Răsărit. El reușise deja să-și subordoneze cu succes întreaga Biserică din Occident și dorea să obțină aceeași autoritate și în Răsărit.

Fotie a întrunit un sinod în Biserica Sfinților Apostoli în 859, pentru a pune capăt controverselor din jurul numirii sale. Acest sinod a ajuns la concluzia că Ignatie nu ajunsese pe tronul patriarhal în mod legal, nefiind ales de un sinod, ci fusese numit de împărăteasa Teodora. Din nefericire, Cezar Bardas, dorind să se răzbune pe opozanții lui, l-a trimis pe Ignatie în exil obligatoriu pe insula Mytilene și i-a persecutat pe unii dintre susținătorii acestuia, în ciuda protestelor ferme ale lui Fotie. Papa Nicolae I considera că numirea avea nevoie de consimțământul Romei și a obiectat la faptul că Fotie, un mirean, ajunsese pe tronul patriarhal, deși existau precedente în acest sens atât în Biserica occidentală cât și în cea răsăriteană. El a cerut totodată ca bizantinii să restituie Romei teritoriile Calabriei și Siciliei.

În anul 861, cu acordul lui Fotie, împăratul Mihail convoacă un sinod general în Biserica Sfinților Apostoli, sinod care avea să fie cunoscut ca Sinodul I-II. Papa a fost invitat și și-a trimis delegații la sinod, cu instrucțiuni să investigheze alegerea lui Fotie în raport cu canoanele și să ceară ca sudul Italiei și provincia Illyricum să fie atribuite Romei. Sinodul a ratificat hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic care condamnau iconoclasmul. Fotie era recunoscut ca patriarh canonic și legal. Delegația occidentală a acceptat legalitatea numirii lui Fotie. Ignatie s-a prezentat înaintea sinodului și a fost depus.

Când delegații s-au întors la Roma, iar Papa a descoperit că pretențiile sale teritoriale nu fuseseră luate în considerare, și-a excomunicat propriii delegați și a întrunit la Roma în 863 un sinod în care l-a depus și excomunicat pe Fotie, declarând numirea sa necanonică, alegând să-l recunoască în continuare drept patriarh legitim pe Ignatie.

Conflictul între Roma și Constantinopol a ajuns la apogeu. Fotie nu apăra doar autonomia Bisericii răsăritene, ci și interese vitale ale Imperiului. Cu susținerea integrală a împăratului Mihail al III-lea, el îi trimite papei o scrisoare cerându-i să-și retragă hotărârea cu privire la Fotie. În anul 867 s-a ținut un sinod la care au participat peste o mie de clerici. Sinodul l-a excomunicat pe Nicolae I, a condamnat pretențiile papei la primat în Biserică, intervențiile sale în Bulgaria, precum și inovația adaosului Filioque la Crez. Atât scrisorile lui Nicolae cât și cele ale lui Fotie au fost citite în sinod. Situația a fost complicată o dată în plus de pretenția papei de a avea autoritate asupra întregii Biserici, precum și de disputa înconjurând jurisdicția asupra Bulgariei de curând convertite la creștinism. Sinodul declară ilegală interferența latinilor în problemele Bisericii răsăritene. Împăratul german Ludovic al II-lea a fost chemat să intervină pentru a-l depune pe papa Nicolae, însă moare în același an.

În vremea aceea, în Răsărit erau doi împărați, Mihail al II-lea și Vasile I. Mihail încearcă să îl omoare pe Vasile, dar acesta, aflând despre complot, îl ucide pe Mihail. Fotie refuză să accepte uciderea lui Mihail și nu îl lasă pe Vasile să ia Sfânta Împărtășanie într-o zi de praznic. Furios, Vasile îl închide pe Fotie într-o mănăstire.

Această stare de fapt se schimbă odată cu asasinarea lui Cezar Bardas, protectorul lui Fotie și a împăratului Mihail în 867 de către coîmpăratul Vasile I Macedoneanul, care uzurpă tronul. Fotie este depus din treapta de patriarh, mai degrabă pentru că Vasile Macedoneanul dorea să se alieze cu papa și cu împăratul roman decât pentru că Fotie fusese protejatul lui Mihail și al lui Bardas. Fotie a fost înlăturat din tronul patriarhal și exilat (aproximativ în septembrie 867), iar Ignatie e reinstalat pe 23 noiembrie. În timpul celui de-al doilea patriarhat al său, Ignatie a continuat în mare direcțiile de acțiune urmate de Fotie. Acest lucru pare să fi îmbunătățit relațiile dintre cei doi, iar în preajma anului 876 Fotie a fost rechemat la Constantinopol, fiindu-i încredințată educația fiilor împăratului; el devine totodată sfetnic (consilier) al lui Ignatie, care avea să-l recomande drept succesor al său. La moartea acestuia în 877, Fotie, după împotrivirea de cuviință în asemenea situații, este reașezat pe tronul patriarhal.

Al doilea patriarhat

Fotie obține de această dată recunoașterea formală a întregii lumi creștine la un sinod întrunit la Constantinopol în noiembrie 879. Legații papei Ioan al VIII-lea participă la sinod, recunoscându-l pe Fotie drept patriarh, o concesie pentru care papa a fost foarte aspru criticat în Occident. Patriarhul a rămas ferm pe poziții cu privire la principalele puncte de dispută între răsăriteni și occidentali, anume asupra necesității de acere iertare papei, de a ceda acestuia jurisdicția asupra Bulgariei, precum și în problema introducerii lui „Filioque” în Crez. În cele din urmă, Fotie refuză să ceară iertare sau să accepte „Filioque”, legații papali mulțumindu-se doar cu cedarea în favoarea Romei a jurisdicției asupra Bulgariei. Dar și această din urmă concesie a rămas doar nominală, întrucât revenirea Bulgariei la ritul bizantin în 870 o transformă într-o Biserică autonomă. Fără acordul țarului Boris I al Bulgariei, papalitatea nu avea să-și poată pune în aplicare pretențiile jurisdicționale asupra acestui teritoriu.

În timpul altercațiilor între Vasile I și moștenitorul acestuia, Leon al VI-lea, Fotie ia partea împăratului în funcție, astfel că la moartea lui Vasile, când Leon devine împărat principal (Augustus), acesta îl depune pe Fotie și îl exilează, deși patriarhul îi fusese profesor. Fotie a fost trimis în exil la mănăstirea Bordi, în Armenia. Despre ultima perioadă a vieții lui Fotie nu se știe nimic. Nu s-a păstrat nici o scrisoare a sa din această perioadă. Data precisă a trecerii sale la Domnul nu este cunoscută, dar în general este acceptată data de 6 februarie 893.

Fotie a fost unul dintre principalii apărători ai poziției răsăritene în disputele cu papa de la Roma. Viața sa virtuoasă și talentul, ba chiar geniul său, precum și vastele sale capacități intelectuale au fost universal recunoscute. Chiar papa Nicolae I îl considera a fi un om cu „mari virtuți și cunoștințe universale”.

Imnografie

Tropar (glasul al IV-lea)[2]:

Următor al căilor Apostolilor și învățător al lumii, Sfinte Fotie, roagă-L pe Domnul tuturor să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă!

Condac (glasul al VIII-lea):

Far călăuzitor al Bisericii, de Dumnezeu insuflat călăuzitor al ortodocșilor, încununat ești acum cu florile cântării, harfă a dumnezeieștilor cuvinte ale Duhului, preaputernic dușman al ereziei, către care strigăm: "Bucură-te, prea cinstite Fotie!"


Casetă de succesiune:
Fotie cel Mare
Precedat de:
Ignatie I 		Patriarh al Constantinopolului
858 – 867 		Urmat de:
Ignatie I
Precedat de:
Ignatie I 		Patriarh al Constantinopolului
877 – 886 		Urmat de:
Ștefan I



Note

  1. ↑ The Life of Patriarch Photios de D. S. White
  2. ↑ Troparul și condacul sunt traduse din engleză de aici și respectiv aici

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Fotie_cel_Mare&oldid=48983”