Flavian Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(leg. int.; prăznuire pe 16 febr.)
m (leg.int.)
Linia 2: Linia 2:
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
−
Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări şi [[erezie|erezii]] care ameninţau unitatea Bisericii.
+
Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh [[Proclu de Constantinopol|Proclu]], într-o perioadă de tulburări şi [[erezie|erezii]] care ameninţau unitatea Bisericii.
  
 
În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un [[sinod]] local la Constantinopol pentru a examina erezia lui [[Eutihie]], care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului [[Iisus Hristos]]. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului [[Teodosie al II-lea]].
 
În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un [[sinod]] local la Constantinopol pentru a examina erezia lui [[Eutihie]], care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului [[Iisus Hristos]]. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului [[Teodosie al II-lea]].
Linia 8: Linia 8:
 
Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „[[Sinodul tâlhăresc de la Efes]]”.  Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către [[călugăr]]i obraznici conduşi de un anume Barsum.
 
Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „[[Sinodul tâlhăresc de la Efes]]”.  Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către [[călugăr]]i obraznici conduşi de un anume Barsum.
  
−
Chiar şi neruşinatul preşedinte al acestui sinod tâlhăresc, ereticul Dioscor, a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost înlănţuit cu lanţuri grele şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în [[11 august]] 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.
+
Chiar şi preşedintele sinodului, [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]] a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost pus în lanţuri şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în [[11 august]] 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.
  
 
Sfânta [[Pulcheria Împărăteasa|Împărăteasă Pulcheria]] s-a retras de la curtea imperială. [[Papa]] [[Leon cel Mare]], ai cărui delegaţi au fost ignoraţi în timpul sinodului, a protestat şi a declarat nule deciziile sinodului.
 
Sfânta [[Pulcheria Împărăteasa|Împărăteasă Pulcheria]] s-a retras de la curtea imperială. [[Papa]] [[Leon cel Mare]], ai cărui delegaţi au fost ignoraţi în timpul sinodului, a protestat şi a declarat nule deciziile sinodului.
  
−
În curând, intrigile lui Hrisafie au fost dezvăluite. Moartea subită a împăratului [[Teodosie al II-lea|Teodosie]], în [[28 iulie]] 450 a readus-o pe sora sa, Pulcheria, pe tronul imperial, ea căsătorindu-se cu generalul [[Marcian]] care a devenit, astfel, împărat. Prin eforturile împărătesei, [[moaşte]]le sfântului Patriarh Flavian au fost transferate cu mare pompă de la Efes la Constantinopol. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]], convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat Tomosul Papei Leon şi l-a [[canonizare|canonizat]] pe Flavian ca [[mucenic]].
+
În curând, intrigile lui Hrisafie au fost dezvăluite. Moartea subită a împăratului [[Teodosie al II-lea|Teodosie]], în [[28 iulie]] 450 a readus-o pe sora sa, Pulcheria, pe tronul imperial, ea căsătorindu-se cu generalul [[Marcian]] care a devenit astfel împărat. Prin eforturile împărătesei, [[moaşte]]le sfântului Patriarh Flavian au fost transferate cu mare pompă de la Efes la Constantinopol. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]], convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat ''Tomosul'' Papei Leon şi l-a [[canonizare|canonizat]] pe Flavian ca [[mucenic]].
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 12 martie 2011 23:41

Părintele nostru în rând cu sfinţii, Flavian Mărturisitorul (numit şi Phlabianus) a fost Patriarh al Constantinopolului din 446 până în 449. El este pomenit de Biserică în 16 februarie.

Viaţa

Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări şi erezii care ameninţau unitatea Bisericii.

În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un sinod local la Constantinopol pentru a examina erezia lui Eutihie, care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului Iisus Hristos. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului Teodosie al II-lea.

Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „Sinodul tâlhăresc de la Efes”. Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către călugări obraznici conduşi de un anume Barsum.

Chiar şi preşedintele sinodului, Dioscor a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost pus în lanţuri şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în 11 august 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.

Sfânta Împărăteasă Pulcheria s-a retras de la curtea imperială. Papa Leon cel Mare, ai cărui delegaţi au fost ignoraţi în timpul sinodului, a protestat şi a declarat nule deciziile sinodului.

În curând, intrigile lui Hrisafie au fost dezvăluite. Moartea subită a împăratului Teodosie, în 28 iulie 450 a readus-o pe sora sa, Pulcheria, pe tronul imperial, ea căsătorindu-se cu generalul Marcian care a devenit astfel împărat. Prin eforturile împărătesei, moaştele sfântului Patriarh Flavian au fost transferate cu mare pompă de la Efes la Constantinopol. Sinodul de la Calcedon, convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat Tomosul Papei Leon şi l-a canonizat pe Flavian ca mucenic.

Legături externe

Casetă de succesiune:
Flavian Mărturisitorul
Precedat de:
Proclu 		Patriarh de Constantinopol
446–449 		Urmat de:
Anatolie


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Flavian_Mărturisitorul&oldid=23027”