Flavian Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(leg. int.; prăznuire pe 16 febr.)
Linia 1: Linia 1:
Părintele nostru în rând cu [[sfinţi]]i, '''Flavian Mărturisitorul''' (numit şi ''Phlabianus'') a fost [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului din 446 până în 449. El este pomenit de Biserică în [[16 februarie|16]] şi [[18 februarie]].
+
Părintele nostru în rând cu [[sfinţi]]i, '''Flavian Mărturisitorul''' (numit şi ''Phlabianus'') a fost [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului din 446 până în 449. El este [[prăznuire|pomenit]] de Biserică în [[16 februarie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
 
Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări şi [[erezie|erezii]] care ameninţau unitatea Bisericii.
 
Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări şi [[erezie|erezii]] care ameninţau unitatea Bisericii.
  
În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un [[sinod]] local la Constantinopol pentru a examina erezia lui [[Eutihie]], care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului [[Iisus Hristos]]. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului.
+
În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un [[sinod]] local la Constantinopol pentru a examina erezia lui [[Eutihie]], care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului [[Iisus Hristos]]. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului [[Teodosie al II-lea]].
  
Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi "[[Sinodul tâlhăresc de la Efes]]." Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către [[călugăr]]i obraznici conduşi de un anume Barsum.
+
Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]].  Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către [[călugăr]]i obraznici conduşi de un anume Barsum.
  
 
Chiar şi neruşinatul preşedinte al acestui sinod tâlhăresc, ereticul Dioscor, a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost înlănţuit cu lanţuri grele şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în [[11 august]] 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.
 
Chiar şi neruşinatul preşedinte al acestui sinod tâlhăresc, ereticul Dioscor, a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost înlănţuit cu lanţuri grele şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în [[11 august]] 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.

Versiunea de la data 18 februarie 2011 06:05

Părintele nostru în rând cu sfinţii, Flavian Mărturisitorul (numit şi Phlabianus) a fost Patriarh al Constantinopolului din 446 până în 449. El este pomenit de Biserică în 16 februarie.

Viaţa

Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări şi erezii care ameninţau unitatea Bisericii.

În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un sinod local la Constantinopol pentru a examina erezia lui Eutihie, care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului Iisus Hristos. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului Teodosie al II-lea.

Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „Sinodul tâlhăresc de la Efes”. Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către călugări obraznici conduşi de un anume Barsum.

Chiar şi neruşinatul preşedinte al acestui sinod tâlhăresc, ereticul Dioscor, a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost înlănţuit cu lanţuri grele şi a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în 11 august 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.

Sfânta Împărăteasă Pulcheria s-a retras de la curtea imperială. Papa Leon cel Mare, ai cărui delegaţi au fost ignoraţi în timpul sinodului, a protestat şi a declarat nule deciziile sinodului.

În curând, intrigile lui Hrisafie au fost dezvăluite. Moartea subită a împăratului Teodosie, în 28 iulie 450 a readus-o pe sora sa, Pulcheria, pe tronul imperial, ea căsătorindu-se cu generalul Marcian care a devenit, astfel, împărat. Prin eforturile împărătesei, moaştele sfântului Patriarh Flavian au fost transferate cu mare pompă de la Efes la Constantinopol. Sinodul de la Calcedon, convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat Tomosul Papei Leon şi l-a canonizat pe Flavian ca mucenic.

Legături externe

Casetă de succesiune:
Flavian Mărturisitorul
Precedat de:
Proclu
Patriarh de Constantinopol
446–449
Urmat de:
Anatolie