Filotei

Filotei imnograful a fost un monah care a trăit în Ţara Românească la sfârşitul sec. XIV - începutul sec. XIV. El se numără printre cei dintâi imnografi cunoscuţi din mănăstirile româneşti. A întemeiat prima şcoală de caligrafi şi copişti din Ţara Românească, la Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.

Viaţa

Filotei (cunoscut sub numele de Filos) a fost mare logofăt al Ţării Româneşti în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Era foarte învăţat, fiind şi un bun cunoscător al limbilor greacă şi slavonă.

În anul 1392, renunţând la dregătorie şi la toate cele pământeşti, a luat Crucea lui Hristos şi se făcu călugăr în Mănăstirea Cozia, sub îndrumarea egumenului Gavriil. Apoi, deprinzând buna nevoinţă şi rânduiala slujbelor bisericeşti, ajunse vestit protopsalt şi cel dintâi dascăl şi caligraf în obştea mănăstirilor Cozia şi Cotmeana.

Monahul Filotei întemeiază astfel prima şcoală de caligrafi şi copişti la Cozia şi ajunge dascăl al călugărilor de pe Valea Oltului. Singura operă scrisă de el, ajunsă până astăzi, poartă numele de „Pripeale”, fiind o colecţie de imne de laudă în cinstea marilor sfinţi, care se cântă la slujba privegherii în mănăstiri. Fiind iscusit protopsalt şi imnograf, „Pripealele” sale s-au răspândit prin secolele XV-XVIII în mai toate Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanică, spre lauda lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi.

Ajungând la vârsta proorocită de psalmistul David şi lăsând în urmă câţiva buni ucenici, Cuviosul Filotei s-a mutat la cele cereşti, pentru a lăuda neîncetat cu îngerii pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Surse

• Sfinţi români - Monahul Filotei imnograful