Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Filocalia

Versiunea din 16 octombrie 2007 11:56, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: "'''Filocalie'''" (gr. "iubire de frumos") este titlu dat de sfântul Vasile cel Mare şi sfântul Grigorie Teologul unei antologii a scrierilor lui Origen. Mult mai târ...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

"Filocalie" (gr. "iubire de frumos") este titlu dat de sfântul Vasile cel Mare şi sfântul Grigorie Teologul unei antologii a scrierilor lui Origen.

Mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, o colecţie de texte care se referă la viaţa contemplativă şi ascetică, scrise înainte de secolul al IX-lea de către mari Părinţi ai spiritualităţii ortodoxe răsăritene, este adunată şi publicată de sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) şi Macarie din Corint (1731-1805), la Veneţia, în 1872.

Mai apoi, diferite ediţii în alte limbi au apărut - slavonă şi română, în primul rând -, adesea lărgind colecţia iniţială a sfântului Nicodim.

Ediţia slavonă a fost făcută de sfântul Paisie Velicicovski. A circulat mai întâi în manuscrise, apoi a fost tipărită la St-Petersburg, în 1793.

O primă ediţie a Filocaliei româneşti a fost tradusă de ucenicii stareţului Paisie (Velicicovschi) de la Neamţ, şi a circulat în manuscris. În secolul XX, o colecţie "Filocalia" în 12 volume a fost publicată, în traducerea şi cu notele Părintelui Dumitru Staniloae, începând cu anul 1946 (primul volum).

Specific

Titlul complet al Filocaliei este: "Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care ne arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi". Ascetica şi mistica filocalică pune în centrul vieţii duhovniceşti curăţirea inimii, prin practicarea "Rugăciunii lui Iisus" şi a virtuţilor. "Rugăciunea inimii", care va deveni disciplina centrală a isihasmului, este una din căile privilegiate ale monahilor de a ţine conştiinţa în stare de priveghere, sau trezvie.

A se vedea şi