Modificări

{{Diacritice}}'''Filioque''' (= şi „și de la FiulFiul”), cuvinte adăugate este un cuvânt latinesc adăugat la afirmaţia afirmația „care purcede din Tatăl” în din articolul [[Crezul]]ui de la [[Sinodul ÎI I Ecumenic|Constantinopol (381)]], articol care se referă la purcederea Duhului Sfânt. „Filioque”, adăugat la versiunea anterioarǎ a Crezului , a provocat una dintre cele mai înverşunate înverșunate dispute teologice dintre Orient şi și Occident. Ea rămâne şi și astăzi una din particularităţile particularitățile doctrinare care separă [[Biserica ortodoxă Ortodoxă]] de cea catolicăCatolică.

Spre deosebire de Biserica Ortodoxǎ, Biserica Romano-Catolică, pe temeiul unor speculații ale Fericitului Augustin, a început sǎ învețe, din veacurile V-VI, că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, pentru ca mai târziu sǎ introducă adaosul „Filioque” și în Simbolul Credinței. Pentru prima oarǎ această învățătură a apărut în Spania, prin hotărârea unui sinod de la Toledo, care afirma: „Paracletus a Patre Filioque procedens" (Mângâietorul purcezând de la Tatăl și de la Fiul). Dar abia în alt [[sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinţei Credinței întocmit şi și aprobat de acelaşi același sinod, pentru ca pe urmă să pătrundă în Galia prin învăţatul învățatul Alcuin, care la porunca împăratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovaţie inovație a fost determinat de următoarele: vizigoţiivizigoții, care se creştinaseră creștinaseră cu un veac mai înainte, au primit creştinismul creștinismul sub formă [[Arianism|ariană]]. Spre a-i atrage pe vizigoţi vizigoți - care între timp se stabiliseră în Spania - de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, dacă vor hotărî că Duhul Sfânt purcede şi și de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimicǎ, şi și astfel vizigoţii vizigoții arieni vor părăsi învăţătura învățătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, aşa așa cum susţinuse susținuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a reuşit reușit să-i convingă pe vizigoţi vizigoți să părăsească arianismul, el însuşi însuși a căzut într-o nouă rătăcire, nu mai puţin puțin periculoasă decât cea pe care o înlăturase. Biserica din Răsărit n-a luat cunoştinţă cunoștință de această rătăcire decât mult mai târziu.

Pentru prima oară, acest adaos a devenit subiect de dispută vie între Biserica răsăriteană şi și apuseană pe vremea [[Fotie cel Mare|patriarhului Fotie]] (sec. IX), care l-a criticat aspru, socotindu-l o inovaţie şi inovație și o „încoronare a relelor”, care distruge unitatea în divinitate. Cu toate acestea, papii de mai târziu au acceptat fără rezervă acest adaos la Simbolul CredinţeiCredinței, inovaţia inovația răspândindu-se astfel în toată Biserica apuseană.

Desigur, îndată ce acest adaos a fost introdus în Simbolul Credinţei Credinței de către Biserica apuseană, numeroşi numeroși teologi s-au străduit, iar unii se străduiesc şi și astăzi, să dovedească adevărul acestei învăţături greşiteînvățături greșite, susţinând susținând că, deşi deși „Filioque" lipseşte lipsește în textul de la Ioan 15,26 şi și din articolul 8 din Simbolul CredinţeiCredinței, totuşitotuși, din acest text şi și din altele, se subînţelege subînțelege că Duhul Sfânt purcede şi și de la Fiul.

Biserica Ecumenică în cele 8 veacuri, pe temeiul Sfintei Scripturi şi și al Sfintei TradiţiiTradiții, a învăţat învățat constant că în privinţa însuşirilor privința însușirilor specifice ale Persoanelor Sfintei Treimi, şi și a relaţiilor relațiilor dintre ele, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, deci Tatăl din veşnicie veșnicie Îl naşte naște pe Fiul şi și Îl purcede pe Duhul Sfânt. De altfel încă de la al doilea Sinod Ecumenic (381), în care s-a condamnat erezia lui Macedonie, în articolul 8 din Simbolul Credinţei Credinței s-a precizat clar că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Desigur, această precizare s-a făcut ţinând ținând seama de cuvintele Mântuitorului: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). Acest adevăr de credinţă credință este cuprins şi și în simbolurile unor însemnate Biserici locale, de asemenea îl mărturisesc toţi Sfinţii Părinţi toți Sfinții Părinți ai Bisericii.