Modificări

Salt la: navigare, căutare

Filioque

543 de octeți adăugați, 13 martie 2017 13:48
m
precizare
{{Diacritice}}'''Filioque''' (= și „și de la FiulFiul”), cuvinte adăugate este un cuvânt latinesc adăugat la afirmația „care purcede din Tatăl” în din articolul [[Crezul]]ui de la [[Sinodul II I Ecumenic|Constantinopol (381)]], articol care se referă la purcederea Duhului Sfânt. „Filioque”, adăugat la versiunea occidentală anterioarǎ a Crezului , a provocat una dintre cele mai înverșunate dispute teologice dintre Orient și Occident. Ea rămâne și astăzi una din particularitățile doctrinare care separă tradiția ortodoxă [[Biserica Ortodoxă]] de cea romano-catolicăCatolică.
Spre deosebire de Biserica Ortodoxǎ, Biserica Romano-Catolică, pe temeiul unor speculații ale Fericitului Augustin, a început sǎ învețe, din veacurile V-VI, că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, pentru ca mai târziu sǎ introducă adaosul „Filioque” și în Simbolul Credinței. Pentru prima oarǎ această învățătură a apărut în Spania, prin hotărârea unui sinod de la Toledo, care afirma: „Paracletus a Patre Filioque procedens" (Mângâietorul purcezând de la Tatăl și de la Fiul). Dar abia în alt [[sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinței întocmit si și aprobat de acelasi același sinod, pentru ca pe urmă să patrundă pătrundă în Galia prin învatatul învățatul Alcuin, care la porunca împaratului împăratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovatie inovație a fost determinat de urmatoareleurmătoarele: vizigoții, care se creștinaseră cu un veac mai înainte, au primit crestinismul creștinismul sub forma formă [[Arianism|ariană]]. Spre a-i atrage pe vizigoți - care între timp se stabiliseră în Spania - de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, daca dacă vor hotarî hotărî că Duhul Sfânt purcede si și de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimicătreimicǎ, si și astfel vizigotii vizigoții arieni vor părăsi învătătura învățătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, asa așa cum sustinuse susținuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a reusit sareușit să-i convingă pe vizigoti vizigoți să părăsească arianismul{{citare}}, el însusi însuși a căzut într-o nouă rătăcire, nu mai putin puțin periculoasă decat decât cea pe care o înlaturaseînlăturase. Biserica din Răsărit n-a luat cunostintă cunoștință de această rătăcire decat decât mult mai tarziutârziu.
Pentru prima oară, acest adaos a devenit subiect de dispută vie între Biserica răsăriteană si și apuseană pe vremea [[Fotie cel Mare|patriarhului Fotie]] (sec. IX), care l-a criticat aspru, socotindu-l o inovatie si inovație și o „incoronare „încoronare a relelor”, care distruge unitatea în divinitate. Cu toate acestea, papii de mai tarziu târziu au acceptat fară fără rezervă acest adaos la Simbolul CredinteiCredinței, inovatia răspandinduinovația răspândindu-se astfel în toata toată Biserica apuseană.
Desigur, îndată ce acest adaos a fost introdus în Simbolul Credintei Credinței de către Biserica apuseană, numerosi numeroși teologi s-au străduit, iar unii se străduiesc si și astăzi, sa dovedească adevărul acestei învătături gresiteînvățături greșite, sustinand ca desi susținând că, deși „Filioque" lipseste lipsește în textul de la Ioan 15,26 ca si și din articolul 8 din Simbolul CredinteiCredinței, totuși, totusi din acest text, ca si și din altele, se subintelege ca subînțelege că Duhul Sfânt purcede si și de la Fiul.
Biserica Ecumenică în cele 8 veacuri, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, a învățat constant că în privința însușirilor specifice ale Persoanelor Sfintei Treimi, ca și a relațiilor dintre ele, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, deci Tatăl din veșnicie Îl naște pe Fiul și Îl purcede pe Duhul Sfânt. De altfel încă de la al doilea Sinod Ecumenic (381), în care s-a condamnat erezia lui Macedonie, în articolul 8 al Simbolului din Simbolul Credinței s-a precizat clar că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Desigur, această precizare s-a făcut ținând seama de cuvintele Mântuitorului: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). Acest adevăr de credință este cuprins și în simbolurile unor însemnate Biserici locale, de asemenea îl mărturisesc toți Sfinții Părinți ai Bisericii.
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Erezii]]
 
[[en:Filioque]]
[[it:Filioque]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare