Modificări

Salt la: navigare, căutare

Filioque

10 octeți șterși, 17 decembrie 2016 19:38
m
nu este cazul
'''Filioque''' (= și de la Fiul), cuvinte adăugate la afirmația „care purcede din Tatăl” în articolul [[Crezul]]ui de la [[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol (381)]], articol care se referă la purcederea Duhului Sfânt. „Filioque”, adăugat la versiunea occidentală a Crezului a provocat una dintre cele mai înverșunate dispute teologice dintre Orient și Occident. Ea rămâne și astăzi una din particularitățile doctrinare care separă tradiția ortodoxă de cea romano-catolică.
Dar abia în alt [[sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinței întocmit si aprobat de acelasi sinod, pentru ca pe urmă să patrundă în Galia prin învatatul Alcuin, care la porunca împaratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovatie a fost determinat de urmatoarele: vizigoții, care se creștinaseră cu un veac mai înainte, au primit crestinismul sub forma [[Arianism|ariană]]. Spre a-i atrage pe vizigoți - care între timp se stabiliseră în Spania - de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, daca vor hotarî că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimică, si astfel vizigotii arieni vor părăsi învătătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, asa cum sustinuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a reusit sa-i convingă pe vizigoti să părăsească arianismul{{citare}}, el însusi a căzut într-o nouă rătăcire, nu mai putin periculoasă decat cea pe care o înlaturase. Biserica din Răsărit n-a luat cunostintă de această rătăcire decat mult mai tarziu.
Pentru prima oară, acest adaos a devenit subiect de dispută vie între Biserica răsăriteană si apuseană pe vremea [[Fotie cel Mare|patriarhului Fotie]] (sec. IX), care l-a criticat aspru, socotindu-l o inovatie si o „incoronare a relelor”, care distruge unitatea în divinitate. Cu toate acestea, papii de mai tarziu au acceptat fară rezervă acest adaos la Simbolul Credintei, inovatia răspandindu-se astfel în toata Biserica apuseană.
14.991 de modificări

Meniu de navigare