Fericirile

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 7 august 2011 21:23, autor: Mykk (Discuție | contribuții) (Uzul liturgic)
Salt la: navigare, căutare

Fericirile sunt o serie de binecuvântări pronunţate de Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Matei 5:1-12. Se numesc "fericiri" pentru că fiecare din ele începe cu cuvântul "Fericiţi...".

Uzul liturgic

Fericirile sunt cuprinse în Sfânta Liturghie ortodoxă în riturile slav şi româneasc[1], în practica monastică bizantină, în Obedniţă şi în alte slujbe. În contextul Sfintei Liturghii, ele alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul cântării celui de-al treilea antifon se face Vohodul mic.

Fericirile din Sfânta Liturghie încep cu o frază luată din Evanghelia după Luca 23,42:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne.

Şi continuă:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26)

Se încheie cu:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

În Sfânta Liturghie există diferite tropare ce se citesc între aceste versete, în funcţie de rânduiala din Tipic[2]. Aceste tropare pot fi citite la obedniţă când tipicul prevede că aceasta se face în locul Liturghiei.

Când rânduiala tipiconală nu prevede nici Liturghie nici Obedniţă, atunci Fericirile se reduc la următoarele versuri:

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru Împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Unule Sfinte, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Învăţături

După cum învaţă Biserica, Fericirile prezintă în modul cel mai sintetic viaţa duhovnicească a omului. Ele sunt o introducere la învăţăturile Mântuitorului Hristos. În Liturghia Ortodoxă Fericirile sunt cântate la ieşirea cu Sfânta Evanghelie, când aceasta este adusă înaintea credincioşilor ca fiind cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Sfânta Evanghelie şi Biserica învaţă că nu se pot cuprinde tainele lui Hristos şi că nu se poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu decât urmând învăţăturile Mântuitorului din textul Fericirilor.

După rugăciunea de a fi pomeniţi întru Împărăţia lui Dumnezeu ("Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi Doamne"), Hristos însuşi ne vorbeşte atrăgându-ne atenţia asupra condiţiilor intrării în împărăţia Sa (Matei 5, 3-12). "Să nu te întristezi dacă nu auzi dăruindu-se de fiecare fericire Împărăţia cerurilor, ne avertizează Sfântul Ioan Gură de Aur. Chiar dacă răsplăţile sunt diferite totuşi toate duc în Împărăţia cerurilor".

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor - sărăcia cu duhul sau smerenia de bună voie (Sfântul Ioan Gură de Aur) este condiţia esenţială a intrării în Împărăţie, ea ne deschide porţile cerului pentru că numai cel care îşi cunoaşte nimicnicia însetează după Dumnezeu;

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia - plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocăinţei, a străpungerii inimii şi a întoarcerii spre Dumnezeu;

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul - blândeţea, cel dintâi rod al bunătăţii şi al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre"(Matei 11, 29).

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura - dreptatea înseamnă aici cucernicie (Sfântul Ioan Gură de Aur), virtutea în general (Sfântul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie să o căutăm cu toată dorinţa inimii noastre;

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui - milostenia izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea trupească şi sufletească a semenilor şi atrage mila lui Dumnezeu asupra noastră;

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu - curăţia inimii o dobândim atunci când reuşim să smulgem din ea rădăcinile păcatului, adică poftele şi gândurile rele, şi o umplem de iubire şi de dorinţa după Dumnezeu;

Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem în viaţă trebuie să fie pacea care este dar şi har de la Duhul Sfânt, semn al prezenţei Sale care ne transportă în "lăcaşul" Său (Sfântul Serafim de Sarov);

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor - luptând pentru dreptate, având ca arme adevărul şi iubirea, până la a fi prigoniţi ne identificăm cu Mântuitorul Care a suferit răstignire;

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decât dacă cel prigonit este cu adevărat nevinovat, dacă ocara este mincinoasă şi victima este un martor al Adevărului, al lui Hristos Însuşi.

Note

  1. În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din Fericiri.
  2. A se vedea textele de la http://www.saintjonah.org/lit/ pentru exemple concrete.

Legături externe