Fericirile

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Fericirile sunt o serie de binecuvântări pronunţate de Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Matei 5:1-12. Se numesc "fericiri" pentru că fiecare din ele începe cu cuvântul "Fericiţi...".

Uzul liturgic

Fericirile sunt cuprinse în Sfânta Liturghie de rit bizantin, în practica monastică bizantină, în Obedniţă şi în alte slujbe. În contextul Sfintei Liturghii, ele alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul cântării celui de-al treilea antifon se face Vohodul mic.

Fericirile din Sfânta Liturghie încep cu o frază luată din Evanghelia după Luca 23,42:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne.

Şi continuă:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26)

Se încheie cu:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

În Sfânta Liturghie există diferite tropare ce se citesc între aceste versete, în funcţie de rânduiala din Tipic. Aceste tropare pot fi citite la obedniţă când tipicul prevede că aceasta se face în locul Liturghiei.

Când rânduiala tipiconală nu pevede nici Liturghie nici Obedniţă, atunci Fericirile se reduc la următoarele versuri:

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Pomeneşte-ne pe noi, Unule Sfinte, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Învăţături

The beatitudes are considered by the Church, to contain the most concise summary of the spiritual life of man. They are an introduction to the teachings of Jesus. In the Orthodox Divine Liturgy, the beatitudes are chanted when the Book of the Gospels is carried in solemn procession to the sanctuary to be proclaimed as the Word of God to the faithful. Thus it is the clear teaching of the Gospel and the Church that one enters into the mysteries of Christ and the Kingdom of God only by way of following the Lord's teachings in the beatitudes.

După rugăciunea de a fi pomeniţi întru Împărătia lui Dumnezeu (Întru Împărătia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi Doamne), Hristos însuşi ne vorbeşte atrăgându-ne atenţia asupra condiţiilor intrării în împărăţia Sa (Matei 5, 3-12). "Să nu te întristezi dacă nu auzi dăruindu-se de fiecare fericire Împărăţia cerurilor, ne avertizează Sfântul Ioan Gură de Aur. Chiar dacă răsplăţile sunt diferite totuşi toate duc în Împărăţia cerurilor".

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărătia Cerurilor - sărăcia cu duhul sau smerenia de bună voie (Sfântul Ioan Gură de Aur) este condiţia esenţială a intrării în Împărăţie, ea ne deschide porţile cerului pentru că numai cel care îşi cunoaşte nimicnicia însetează după Dumnezeu;

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia - plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocăinţei, a străpungerii inimii şi a întoarcerii spre Dumnezeu;

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul - blândeţea, cel dintâi rod al bunătăţii şi al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre"(Matei 11, 29).

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura - dreptatea înseamnă aici cucernicie (Sfântul Ioan Gură de Aur), virtutea în general (Sfântul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie să o căutăm cu toată dorinţa inimii noastre;

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui - milostenia izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea trupească şi sufletească a semenilor şi atrage mila lui Dumnezeu asupra noastră;

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu - curăţia inimii o dobândim atunci când reuşim să smulgem din ea rădăcinile păcatului, adică poftele şi gândurile rele, şi o umplem de iubire şi de dorinţa după Dumnezeu;

Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem în viaţă trebuie să fie pacea care este dar şi har de la Duhul Sfânt, semn al prezenţei Sale care ne transportă în "lăcaşul" Său (Sfântul Serafim de Sarov);

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor - luptând pentru dreptate, având ca arme adevărul şi iubirea, până la a fi prigoniţi ne identificăm cu Mântuitorul Care a suferit răstignire;

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decât dacă cel prigonit este cu adevărat nevinovat, dacă ocara este mincinoasă şi victima este un martor al Adevărului, al lui Hristos Însusi.

Legături externe

• Text of the Typika
• Text of the Liturgy
• The Beatitudes
• St. John Chrysostom: Homily 15 on St. Matthew: On the Beatitudes