Fecioria

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19, 10-12) oferit omului care are credinţă multă şi o dragoste de a sluji Domnului mai tare decât moartea (1 Cor. 7, 32-40). Îmbrăţişarea fecioriei este un sfat la sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (1 Cor. 7, 1-10), şi ca să fie o virtute trebuie păzit numai şi numai în numele Domnului (Luca 2, 37; 1 Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4).

După învăţătura Sfinţilor Părinţi, fecioria nu se referă doar la nestricăciunea şi curăţenia trupească. Sfântul Vasile cel Mare spunea despre “Nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt", deşi a fost un mare ascet al Bisericii. În înţelesul patristic, fecioria se apropie mai mult de curăţia fiinţei umane care se oferă pe sine în întregime lui Dumnezeu, trup şi suflet. Fecioria nu este doar curăţia trupului, ci şi curăţia sufletului şi a minţii sau a inimii. Este o "întreagă-înţelepciune".

Citate despre feciorie

  • “Fecioarele sunt floarea bisericii, podoabă şi frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăţiei originale, desăvârşită realizare vrednică de laudă oamenilor şi cinstea îngerilor, chipul lui Dumnezeu, care imită viaţa cea sfântă a Domnului, devenind astfel, cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos şi naşterea cea mai slăvita a sfintei noastre biserici” - sf. Ciprian al Cartaginei, Despre purtarea fecioarelor, 5.
  • ”Dacă cineva s-ar feciori sau s-ar înfrâna, abţinându-se de la căsătorie din scârba, nu pentru binele şi sfinţenia fecioriei, să fie anatema”. - Sinodul local de la Gangra, canonul 9.
  • ”Dacă cineva dintre cei ce trăiesc în feciorie pentru Domnul, cu mândrie ar dispreţui pe cei căsătoriţi, să fie anatema”. - Gangra 10.

Legături externe