Faptele Apostolilor: Diferență între versiuni
m (→Numele cărţii: typo) |
|||
Linia 3: | Linia 3: | ||
==Numele cărţii== | ==Numele cărţii== | ||
− | Atunci când este citată este numită simplu ''Fapte'' sau ''FA'' sau ''F.A.''. Din ceea ce se ştie astăzi, titlul de Faptele Apostolilor (în greacă | + | Atunci când este citată este numită simplu ''Fapte'' sau ''FA'' sau ''F.A.''. Din ceea ce se ştie astăzi, titlul de Faptele Apostolilor (în greacă: ''Praxeis Apostolon'') a fost pentru prima dată utilizat de [[sfânt]]ul [[Irineu de Lyon]] în secolul al II-lea. |
Unii au sugerat că titlul acestei cărţi ar trebui, de fapt, să fie "Faptele Duhului Sfânt" sau chiar "Faptele lui [[Iisus]]", deoarece 1:1 dă impresia că Faptele sunt ca o "mărturie despre ceea ce Iisus ''a continuat'' să facă şi să propovăduiască", [[Hristos]] Însuşi fiind principalul personaj prin lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. | Unii au sugerat că titlul acestei cărţi ar trebui, de fapt, să fie "Faptele Duhului Sfânt" sau chiar "Faptele lui [[Iisus]]", deoarece 1:1 dă impresia că Faptele sunt ca o "mărturie despre ceea ce Iisus ''a continuat'' să facă şi să propovăduiască", [[Hristos]] Însuşi fiind principalul personaj prin lucrarea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. |
Versiunea de la data 28 iunie 2011 09:17
Faptele Apostolilor sau Faptele Sfinţilor Apostoli este o carte a Bibliei, plasată în Noul Testament imediat după cele patru Evanghelii.
Numele cărţii
Atunci când este citată este numită simplu Fapte sau FA sau F.A.. Din ceea ce se ştie astăzi, titlul de Faptele Apostolilor (în greacă: Praxeis Apostolon) a fost pentru prima dată utilizat de sfântul Irineu de Lyon în secolul al II-lea.
Unii au sugerat că titlul acestei cărţi ar trebui, de fapt, să fie "Faptele Duhului Sfânt" sau chiar "Faptele lui Iisus", deoarece 1:1 dă impresia că Faptele sunt ca o "mărturie despre ceea ce Iisus a continuat să facă şi să propovăduiască", Hristos Însuşi fiind principalul personaj prin lucrarea Duhului Sfânt.
Autor şi datare
Este aproape unanim acceptat că autorul Faptelor este acelaşi cu cel al Evangheliei după Luca.
Opinia tradiţională spune că cele două cărţi au fost scrise în jurul anului 60 de către însoţitorul lui Pavel, Apostolul Luca.
După alţii, cartea a fost scrisă în jurul anului 80, fiind destinată cititorilor ne-evrei[1].
Cuprins şi conţinut
Faptele povestesc istoria Bisericii creştine primare, cu accent pe propovăduirea celor Doisprezece Apostoli şi a Apostolului Pavel. Este o continuare logică a propovăduirii Veştii cel Bune de această dată în principal printre neamurile păgâne.
După alţi specialişti ai Noului Testament, cartea Faptelor Apostolilor nu este o istorie a Bisericii primare, nici o relatare a primelor misiuni de propovăduire, ci o scriere în primul rând teologică[2].
Primele capitole se petrec în Ierusalim şi cuprind evenimentele de după Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt şi începutul propovăduirii celor Doisprezece Apostoli. Capitolele de la sfârşit cuprind convertirea lui Pavel, misiunea lui şi, în final, arestarea sa şi călătoria la Roma.
Cartea Faptele Apostolilor are 28 de capitole, care ar putea fi structurate astfel după conţinutul lor:
1, 1-8: Cuvânt înainte.
1, 9-12: Înălţarea Domnului.
1, 13-14: Prima comunitate creştină.
1, 15-26: Alegerea celui al doisprezecelea apostol Matia, în locul lui Iuda.
2, 1-47: Evenimentele de la Rusalii.
3, 1 - 5, 42: Lucrarea apostolilor Petru şi Ioan.
6, 1 - 8, 3: Comunitate de elenişti şi Ştefan.
8, 4-40: Propovăduirea în Samaria şi famenul etiopian.
9, 1-31: Chemare lui Saul (Pavel).
9, 32 - 11, 30: Propovăduirea în Iudeea.
12, 1-25: Persecuţie a Bisericii din Ierusalim.
13, 1-15, 35: Prima călătorie misionară, Pavel şi Barnaba şi la sinodul apostolic.
15, 36 - 18, 22: A doua călătorie misionară, Pavel.
18, 23 - 21, 14: A treia călătorie misionară, Pavel.
21, 17 - 26, 32: Captivitatea lui Pavel şi încarcerarea lui în Ierusalim şi la Cezareea.
27, 1 - 28, 31: Transferul lui Pavel: lucrarea în captivitatea de la Roma.