Fanatism
Fanatismul este o formă greșită a râvnei creștine, ce poate fi numită și „super-râvnă”. El aduce roade rele și nu-l mântuiește pe om.
Caracteristicile fanatismului
Un fanatic poate avea mai multe dintre următoarele caracteristici:
- se nevoiește peste puterile sale;
- este „super-corect” în râvnă;
- este lipsit de discernământ în înțelegerea învățăturii creștin-ortodoxe;
- îi înțelege pe Sfinții Părinți în literă, dar nu și în duh;
- consideră că este păcat să citești romane laice, să asculți cântece laice, să mergi la teatru, să ieși cu prietenii;
- are o atitudine lipsită de dragoste și neprietenoasă față de necredincioși și cei care nu sunt de acord cu gândirea sa;
- aplică violența în numele credinței;
- are o gândire sectară și îngustă;
- consideră că este păcat să ții sărbătorile bisericești pe stil nou.
Consecințele fanatismului
Potrivit Părintelui Serafim Rose, dacă duhovnicul nu oprește zelul greșit al „super-râvnitorului”, râvna sa greșită se va opri la un moment dat, iar acesta poate cădea în patimi foarte mari.
În viziunea Sfinților Părinți, „super-râvna” nu este cu nimic mai bună decât lipsa râvnei. Sfântul Ioan Casian consideră că „abstinența excesivă este mai dăunătoare decât îmbuibarea sinelui; căci, împreună cu pocăința, cineva ar putea ajunge, de la aceasta din urmă, la dreapta înțelegere, însă de la cea dinainte, nu este cu putință.”
O altă consecință foarte gravă a fanatismului este schisma, care este un păcat foarte mare. În ultimele secole au apărut mai multe biserici schismatice, nerecunoscute de nici o biserică ortodoxă autocefală. Multe dintre ele au fost create din cauza ideii potrivit cărea a ține sărbătorile pe stil nou este păcat și erezie.