Exarh: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere, completare cu situatia din RO, eliminare formate traducere, in curs)
(Diacritice noi)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Cler}}
+
{{Articol de calitate}}{{Cler}}Apelativul de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος (''exarchos''), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala [[Constantinopol]] în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
 
 
Apelativul de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος (''exarchos''), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala [[Constantinopol]] în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
 
 
* fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
 
* fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
 
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
 
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
Linia 7: Linia 5:
 
==Istoria politică a termenului==
 
==Istoria politică a termenului==
 
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Imperiul Roman de Răsărit în anul 550]]
 
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Imperiul Roman de Răsărit în anul 550]]
După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit primelor secole ale Evului Mediu şi şi-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul [[Iustinian]] (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmaţia şi părţi din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împăraţii s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu preţul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea ''exarhatelor'' menite să gestioneze situaţia locală instabilă din provincii.   
+
După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supraviețuit primelor secole ale Evului Mediu și și-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul [[Iustinian]] (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmația și părți din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împărații s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu prețul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea ''exarhatelor'' menite să gestioneze situația locală instabilă din provincii.   
  
Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorităţii imperiale în provincii, îndeosebi în Italia şi în Africa de Nord şi au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcţiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, iniţiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat şi organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteiea a funcţionat şi ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină şi Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi şi de franci.  
+
Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorității imperiale în provincii, îndeosebi în Italia și în Africa de Nord și au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcțiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, inițiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat și organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteia a funcționat și ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină și Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi și de franci.  
 
==Istoria bisericească a termenului==
 
==Istoria bisericească a termenului==
Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un [[mitropolit]] care avea jurisdicţie nu numai asupra [[teritoriu canonic|propriei sale mitropolii]], ci şi asupra altor mitropoliţi. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451) care a dat autoritate specială  [[scaun]]ului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reşedinţa Împăratului şi a Senatului” nu foloseşte încă termenul de [[patriarh]] ci vorbeşte doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al [[Sinodul de la Sardica|Sinodului de la Sardica]] din anul 343).
+
Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un [[mitropolit]] care avea jurisdicție nu numai asupra [[teritoriu canonic|propriei sale mitropolii]], ci și asupra altor mitropoliți. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451) care a dat autoritate specială  [[scaun]]ului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reședința Împăratului și a Senatului” nu folosește încă termenul de [[patriarh]] ci vorbește doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al [[Sinodul de la Sardica|Sinodului de la Sardica]] din anul 343).
  
Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept [[Pentarhia]] – organizarea Bisericii în cinci patriarhii ([[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] – principalele oraşe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, aşa cum fusese articulată această idee în legislaţia împăratului Iustinian (în special în ''Novella'' 131). După ce a fost recunoscut formal la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), apelativul de '''patriarh''' a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii.
+
Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept [[Pentarhia]] – organizarea Bisericii în cinci patriarhii ([[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] și [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] – principalele orașe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, așa cum fusese articulată această idee în legislația împăratului Iustinian (în special în ''Novella'' 131). După ce a fost recunoscut formal la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), apelativul de '''patriarh''' a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii.
Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliţii care guvernau cele trei [[dioceză|dioceze]] (politice) apărute din împărţirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul [[Diocleţian]]. Aceştia erau Exarhii Asiei (cu sediul la [[Efes]]), Capadociei şi Pontului (cu centrul în [[Cezareea (Capadocia)|Cezareea]]) şi Traciei (cu capitala la [[Heracleea]] Sintica). Mai târziu, creşterea autorităţii scaunului de Constantinopol a dus la dispariţia acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obişnuite (Fortescue, ''Orthodox Eastern Church'', pp. 21-25).  
+
Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliții care guvernau cele trei [[dioceză|dioceze]] (politice) apărute din împărțirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul [[Dioclețian]]. Aceștia erau Exarhii Asiei (cu sediul la [[Efes]]), Capadociei și Pontului (cu centrul în [[Cezareea (Capadocia)|Cezareea]]) și Traciei (cu capitala la [[Heracleea]] Sintica). Mai târziu, creșterea autorității scaunului de Constantinopol a dus la dispariția acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obișnuite (Fortescue, ''Orthodox Eastern Church'', pp. 21-25).  
Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi şi care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cini patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.  
+
Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi și care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cinci patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.  
  
Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceştia şi-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria şi părţi din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria şi Ţara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, [[Arhiepiscop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Muntelui Sinai]] poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât şi al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.  
+
Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceștia și-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria și părți din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria și Țara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, [[Arhiepiscop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Muntelui Sinai]] poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât și al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.  
 
==Istoria recentă a titlului==
 
==Istoria recentă a titlului==
Pe [[28 februarie]] 1870, lupta dintre greci şi bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica Bulgariei]] a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei îşi avea reşedinţa tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.
+
Pe [[28 februarie]] 1870, lupta dintre greci și bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica Bulgariei]] a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei își avea reședința tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.
  
Capul [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Bisericii Georgiei]], autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul [[Catolicos|Catolicoşi]]-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe [[7 aprilie]] 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei şi de Patriarhia Constantinopolului pe [[3 martie]] 1990.   
+
Capul [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Bisericii Georgiei]], autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul [[Catolicos|Catolicoși]]-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe [[7 aprilie]] 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei și de Patriarhia Constantinopolului pe [[3 martie]] 1990.   
  
Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afarea teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alţii, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară şi ierusalemiteană. Exarhii aflaţi sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
+
Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afara teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alții, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară și ierusalemiteană. Exarhii aflați sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
  
În anul 1972, [[José (Cortes y Olmos) de Ciudad de Mexico|Episcopul José]] şi Biserica Naţională Mexicană au fost acceptate în [[Biserica Ortodoxă din America]] sub numele de "[[Exarhatul de Mexico (OCA)|Exarhatul de Mexico]]," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul [[Dmitri (Royster) de Dallas|Dimitrie al Dallas]]-ului şi al Sudului  (care are în grijă şi Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i [[Eparhia Sudului (OCA)|Eparhie a Sudului]].
+
În anul 1972, [[José (Cortes y Olmos) de Ciudad de Mexico|Episcopul José]] și Biserica Națională Mexicană au fost acceptate în [[Biserica Ortodoxă din America]] sub numele de "[[Exarhatul de Mexico (OCA)|Exarhatul de Mexico]]," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul [[Dmitri (Royster) de Dallas|Dimitrie al Dallas]]-ului și al Sudului  (care are în grijă și Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i [[Eparhia Sudului (OCA)|Eparhie a Sudului]].
  
Sub autoritatea [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei]] se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obişnuit acesta este numit [[catolicos]]. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul [[Biserica Indiei (Siriană Malankara)|Catolicosatului Răsăritului]], şi acesta cu sediul în India.  
+
Sub autoritatea [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei]] se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obișnuit acesta este numit [[catolicos]]. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul [[Biserica Indiei (Siriană Malankara)|Catolicosatului Răsăritului]], și acesta cu sediul în India.  
 
===În Biserica Ortodoxă Română===
 
===În Biserica Ortodoxă Română===
  
Mitropoliţii de Târgovişte şi apoi Bucureşti, precum şi mitropoliţii Sucevei, apoi Iaşilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiţi cu drept de jurisdicţie canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiţionale ale eparhiilor lor. Astfel, ei şi-au exercitat jurisdicţia asupra credincioşilor ortodocşi din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureşul istoric, Pocuţia şi Transistria.  
+
Mitropoliții de Târgoviște și apoi București, precum și mitropoliții Sucevei, apoi Iașilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiți cu drept de jurisdicție canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiționale ale eparhiilor lor. Astfel, ei și-au exercitat jurisdicția asupra credincioșilor ortodocși din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureșul istoric, Pocuția și Transistria.  
După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) şi titlul de  Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, şi comunităţi ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autorităţile Republicii Moldova odată cu recunoaşterea juridică a existenţei mitropoliei înseşi.
+
După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) și titlul de  Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, și comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autoritățile Republicii Moldova odată cu recunoașterea juridică a existenței mitropoliei înseși.
  
Conform Statutului de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către [[chiriarh]] dintre [[arhimandrit|arhimandiţii]] sau [[protosinghel]]ii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului şi are „atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control la mănăstiri şi de referent pentru problemele mănăstireşti” şi poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte şi din [[Consiliul Eparhial]], cu vot consultativ (art. 96 (5) ) şi, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenţei Consiliului eparhial (art. 101).
+
Conform Statutului de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către [[chiriarh]] dintre [[arhimandrit|arhimandiții]] sau [[protosinghel]]ii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului și are „atribuții generale de îndrumare, de inspecție, de control la mănăstiri și de referent pentru problemele mănăstirești” și poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte și din [[Consiliul Eparhial]], cu vot consultativ (art. 96 (5) ) și, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenței Consiliului eparhial (art. 101).
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*[[:en:Exarch]]
 
*[[:en:Exarch]]
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
+
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipedia: Exarch]
 
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipedia: Exarch]
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
+
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea curentă din 2 septembrie 2014 09:56

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumen
Adiacente
HirotonieVeșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă

Apelativul de exarh, din grecescul ἔξαρχος (exarchos), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de patriarh unui episcop:

  • fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
  • fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o eparhie.

Istoria politică a termenului

Imperiul Roman de Răsărit în anul 550

După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supraviețuit primelor secole ale Evului Mediu și și-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul Iustinian (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmația și părți din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împărații s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu prețul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea exarhatelor menite să gestioneze situația locală instabilă din provincii.

Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorității imperiale în provincii, îndeosebi în Italia și în Africa de Nord și au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcțiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, inițiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe theme instaurat de împăratul Heraclie. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat și organizat în timpul împăratului Mauriciu (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteia a funcționat și ca reprezentant al Patriarhului de Constantinopol. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină și Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi și de franci.

Istoria bisericească a termenului

Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un mitropolit care avea jurisdicție nu numai asupra propriei sale mitropolii, ci și asupra altor mitropoliți. Sinodul de la Calcedon (451) care a dat autoritate specială scaunului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reședința Împăratului și a Senatului” nu folosește încă termenul de patriarh ci vorbește doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al Sinodului de la Sardica din anul 343).

Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept Pentarhia – organizarea Bisericii în cinci patriarhii (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim – principalele orașe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, așa cum fusese articulată această idee în legislația împăratului Iustinian (în special în Novella 131). După ce a fost recunoscut formal la Sinodul Trulan (692), apelativul de patriarh a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii. Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliții care guvernau cele trei dioceze (politice) apărute din împărțirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul Dioclețian. Aceștia erau Exarhii Asiei (cu sediul la Efes), Capadociei și Pontului (cu centrul în Cezareea) și Traciei (cu capitala la Heracleea Sintica). Mai târziu, creșterea autorității scaunului de Constantinopol a dus la dispariția acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obișnuite (Fortescue, Orthodox Eastern Church, pp. 21-25). Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi și care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cinci patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când Sinodul de la Efes din anul 431 a recunoscut autocefalia Bisericii Ciprului, primatul acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.

Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceștia și-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria și părți din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria și Țara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, Arhiepiscopul Muntelui Sinai poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât și al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.

Istoria recentă a titlului

Pe 28 februarie 1870, lupta dintre greci și bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. Biserica Bulgariei a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei își avea reședința tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.

Capul Bisericii Georgiei, autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul Catolicoși-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ruse de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe 7 aprilie 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei și de Patriarhia Constantinopolului pe 3 martie 1990.

Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afara teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alții, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară și ierusalemiteană. Exarhii aflați sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".

În anul 1972, Episcopul José și Biserica Națională Mexicană au fost acceptate în Biserica Ortodoxă din America sub numele de "Exarhatul de Mexico," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului și al Sudului (care are în grijă și Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i Eparhie a Sudului.

Sub autoritatea Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obișnuit acesta este numit catolicos. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul Catolicosatului Răsăritului, și acesta cu sediul în India.

În Biserica Ortodoxă Română

Mitropoliții de Târgoviște și apoi București, precum și mitropoliții Sucevei, apoi Iașilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiți cu drept de jurisdicție canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiționale ale eparhiilor lor. Astfel, ei și-au exercitat jurisdicția asupra credincioșilor ortodocși din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureșul istoric, Pocuția și Transistria. După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) și titlul de Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, și comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autoritățile Republicii Moldova odată cu recunoașterea juridică a existenței mitropoliei înseși.

Conform Statutului de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către chiriarh dintre arhimandiții sau protosinghelii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului și are „atribuții generale de îndrumare, de inspecție, de control la mănăstiri și de referent pentru problemele mănăstirești” și poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte și din Consiliul Eparhial, cu vot consultativ (art. 96 (5) ) și, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenței Consiliului eparhial (art. 101).

Surse

Legături externe