Exarh: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Diacritice noi)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Articol de calitate}}{{Cler}}Apelativul de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος (''exarchos''), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala [[Constantinopol]] în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
{{Cler}}
+
* fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
 +
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
  
Numirea de '''exarh''', din grecescul ἔξαρχος - ''exarchos'', era titlul dat unui guvernator al unei privincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de [[patriarh]] unui [[episcop]]:
+
==Istoria politică a termenului==
* fie ca delegat care să aibă autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
+
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Imperiul Roman de Răsărit în anul 550]]
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu este destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
+
După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supraviețuit primelor secole ale Evului Mediu și și-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul [[Iustinian]] (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmația și părți din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împărații s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu prețul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea ''exarhatelor'' menite să gestioneze situația locală instabilă din provincii.
  
==Istorie==
+
Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorității imperiale în provincii, îndeosebi în Italia și în Africa de Nord și au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcțiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, inițiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat și organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteia a funcționat și ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină și Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi și de franci.
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Extent of the Eastern Roman Empire in 550]]
+
==Istoria bisericească a termenului==
In 476, after the fall of the Roman Empire in the West, the Eastern Roman Empire remained stable through the early years of the Middle Ages and retained the ability for expansion. During this period Emperor [[Justinian]] re-conquered, as part of the Eastern Roman Empire, North Africa, Italy, Dalmatia, and parts of Spain. This expansion put an incredible strain on the limited resources of the Empire, but later emperors would not surrender the re-conquered lands to remedy the strain on resources. This set the stage for establishment of the Exarchates to handle locally the constantly evolving situation in the provinces.
+
Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un [[mitropolit]] care avea jurisdicție nu numai asupra [[teritoriu canonic|propriei sale mitropolii]], ci și asupra altor mitropoliți. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451) care a dat autoritate specială  [[scaun]]ului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reședința Împăratului și a Senatului” nu folosește încă termenul de [[patriarh]] ci vorbește doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al [[Sinodul de la Sardica|Sinodului de la Sardica]] din anul 343).
  
The Exarchates were a response to weakening imperial authority in the provinces, particularly in Italy and North Africa, and were part of the overall process of unification of civil and military offices in these lands. This type of organization initiated in an early form by [[Justinian]] led eventually to the creation of the Theme system by emperor [[Heraclius]]. The first exarchate, with [Ravenna]] at its center, was formed and organized during the reign of Emperor [[Maurice]]. The exarch functioned also as the representative of the [[Patriarch]] of Constantinople. Similarly, separate exarchates were established for Byzantine Sicily and Africa. By the mid eighth century all these exarchates were lost under the advance of the Lombards and Franks.
+
Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept [[Pentarhia]] – organizarea Bisericii în cinci patriarhii ([[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] și [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] – principalele orașe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, așa cum fusese articulată această idee în legislația împăratului Iustinian (în special în ''Novella'' 131). După ce a fost recunoscut formal la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), apelativul de '''patriarh''' a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii.
 +
Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliții care guvernau cele trei [[dioceză|dioceze]] (politice) apărute din împărțirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul [[Dioclețian]]. Aceștia erau Exarhii Asiei (cu sediul la [[Efes]]), Capadociei și Pontului (cu centrul în [[Cezareea (Capadocia)|Cezareea]]) și Traciei (cu capitala la [[Heracleea]] Sintica). Mai târziu, creșterea autorității scaunului de Constantinopol a dus la dispariția acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obișnuite (Fortescue, ''Orthodox Eastern Church'', pp. 21-25).
 +
Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi și care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cinci patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.  
  
==Istorie bisericească==
+
Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceștia și-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria și părți din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria și  Țara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, [[Arhiepiscop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Muntelui Sinai]] poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât și al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.  
The term exarch first entered the ecclesiastical language as a title for a [[metropolitan]] with jurisdiction not only for the area for which he was a metropolitan, but also over other metropolitans. The [[First Ecumenical Council]] (held in 451), which gave special authority to the [[see]] of Constantinople as being "the residence of the emperor and the Senate," did not use the term "patriarch", but in its ninth canon still spoke only of "exarchs".  
+
==Istoria recentă a titlului==
 +
Pe [[28 februarie]] 1870, lupta dintre greci și bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica Bulgariei]] a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei își avea reședința tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.
  
The title patriarch came about when the Imperial government proposed an organization for a universal Christendom that was composed of five patriarchal [[see]]s (Rome, Constantinople, Alexandria, Antioch, and Jerusalem, known as the [[pentarchy]]). This was done under the auspices of a single universal empire as formulated in the legislation of Emperor Justinian, especially in his Novella 131. Having received formal ecclesiastical sanction at the [[Quinisext Council|Council of Trullo]] (held in 692), the name "patriarch" became the official title for the Bishops of these sees. The title "Exarch" remained the proper style for metropolitans who ruled over the three remaining (political) [[diocese]]s of Diocletian's division of the Eastern Prefecture. These were the Exarchs of Asia (at [[Ephesus]]), of Cappadocia and Pontus (at Caesarea), and of Thrace (at [[Heraclea]] Sintica). Later the advance of the stature of Constantinople put an end to these exarchates, and they fell back to the state of ordinary metropolitan sees (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 21-25). But the title of exarch was still occasionally used for any Metropolitan (so at Sardica in 343, can. vi).
+
Capul [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Bisericii Georgiei]], autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul [[Catolicos|Catolicoși]]-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe [[7 aprilie]] 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei și de Patriarhia Constantinopolului pe [[3 martie]] 1990.
  
The principle was established that, since no addition should be made to the fixed number of five patriarchs of the pentarchy, any bishop with authority over other bishops who was not dependent on any one of these five should be called an exarch. Thus, since the [[Church of Cyprus]] was declared autocephalous (at Ephesus in 431), its Primate received the title of Exarch of Cyprus.
+
Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afara teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alții, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară și ierusalemiteană. Exarhii aflați sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
  
The short-lived medieval Churches of Ipek (for Serbia), Achrida (for Bulgaria) and Tirnova (for Romania), were governed by exarchs, though these prelates occasionally assumed the title of patriarch (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 305 sq. 317 sq., 328 sq.). On the same principle the [[Archbishop]] of Mount Sinai is an exarch, though in this case, as in that of Cyprus, modern Orthodox usage generally prefers the title "Archbishop".  
+
În anul 1972, [[José (Cortes y Olmos) de Ciudad de Mexico|Episcopul José]] și Biserica Națională Mexicană au fost acceptate în [[Biserica Ortodoxă din America]] sub numele de "[[Exarhatul de Mexico (OCA)|Exarhatul de Mexico]]," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul [[Dmitri (Royster) de Dallas|Dimitrie al Dallas]]-ului și al Sudului  (care are în grijă și Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i [[Eparhia Sudului (OCA)|Eparhie a Sudului]].
  
==Istorie recentă==
+
Sub autoritatea [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei]] se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obișnuit acesta este numit [[catolicos]]. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul [[Biserica Indiei (Siriană Malankara)|Catolicosatului Răsăritului]], și acesta cu sediul în India.  
On [[February 28]], 1870, the twenty-year old struggle between Greeks and Bulgarians for the control of the Church in Bulgaria culminated when the Ottoman Sultan Abd-ul-Aziz created an independent Bulgarian ecclesiastical organization, known as the Bulgarian Exarchate, with its head given the title of Exarch, not that of Patriarch. The [[Church of Bulgaria]] had then become independent of the Greek-dominated Patriarchate of Constantinople. The Bulgarian Exarch resided at Constantinople, the Ottoman capital.
+
===În Biserica Ortodoxă Română===
  
The head of the [[Church of Georgia]], which had been autocephalous since 750, was styled, since 1008, as [[Catholicos]]-Patriarchs of Iberia, i.e. the Caucacus. In 1802, after imperial Russia destroyed the independence of the Georgian Church, the Primate of Georgia (who was always a Russian) sat in the [[Holy Synod]] at St. Petersburg with the title of Exarch of Georgia (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). On [[April 7]], 1917 the Georgian Patriarchate was restored with the title of Catholicos-Patriarch of All Georgia. Its autocephaly was recognized by the Church of Russia, in 1943, and by the Constantinople Patriarchate on [[March 3]], 1990.
+
Mitropoliții de Târgoviște și apoi București, precum și mitropoliții Sucevei, apoi Iașilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiți cu drept de jurisdicție canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiționale ale eparhiilor lor. Astfel, ei și-au exercitat jurisdicția asupra credincioșilor ortodocși din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureșul istoric, Pocuția și Transistria.  
 +
După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) și titlul de Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, și comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autoritățile Republicii Moldova odată cu recunoașterea juridică a existenței mitropoliei înseși.
  
Today in the Orthodox Church, an Exarch is usually a deputy of a Patriarch. In many cases he rules, on behalf of the Patriarch, a Church outside the home territory of the Patriarchate. Thus, in the United States of America, there are Exarchs representing, among others, the Serbian, Romanian, Bulgarian and Jerusalem Patriarchs. The style of the Exarchs of the Patriarchate of Jerusalem is "Exarch of the Holy Sepulcher".
+
Conform Statutului de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către [[chiriarh]] dintre [[arhimandrit|arhimandiții]] sau [[protosinghel]]ii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului și are „atribuții generale de îndrumare, de inspecție, de control la mănăstiri și de referent pentru problemele mănăstirești” și poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte și din [[Consiliul Eparhial]], cu vot consultativ (art. 96 (5) ) și, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenței Consiliului eparhial (art. 101).
  
In 1972, [[Jose (Cortes y Olmos) of Mexico City|Bishop Jose]] and the Mexican National Church were accepted by the [[Orthodox Church in America]] as the "Exarchate of Mexico (OCA)|Exarchate of Mexico]]," with Archbishop Dmitri (Royster) of Dallas|Dimitri of Dallas]] and the South serving as Exarch of Mexico in addition to his responsibilities for the [[Diocese of the South (OCA)|Diocese of the South]].
+
==Surse==
 
+
*[[:en:Exarch]]
The [[Church of Antioch (Syriac)|Oriental Orthodox Patriarch of Antioch]] has under his authority an Exarch in India, known by the ancient title Maphrian, although he is popularly referred to as Catholicos. This is not to be confused with the autocephalous Catholicate of the East, which is also located in India.
+
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipeadia: Exarch]
+
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipedia: Exarch]
 
+
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea curentă din 2 septembrie 2014 09:56

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumen
Adiacente
HirotonieVeșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă

Apelativul de exarh, din grecescul ἔξαρχος (exarchos), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de patriarh unui episcop:

  • fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
  • fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o eparhie.

Istoria politică a termenului

Imperiul Roman de Răsărit în anul 550

După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supraviețuit primelor secole ale Evului Mediu și și-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul Iustinian (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmația și părți din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împărații s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu prețul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea exarhatelor menite să gestioneze situația locală instabilă din provincii.

Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorității imperiale în provincii, îndeosebi în Italia și în Africa de Nord și au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcțiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, inițiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe theme instaurat de împăratul Heraclie. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat și organizat în timpul împăratului Mauriciu (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteia a funcționat și ca reprezentant al Patriarhului de Constantinopol. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină și Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi și de franci.

Istoria bisericească a termenului

Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un mitropolit care avea jurisdicție nu numai asupra propriei sale mitropolii, ci și asupra altor mitropoliți. Sinodul de la Calcedon (451) care a dat autoritate specială scaunului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reședința Împăratului și a Senatului” nu folosește încă termenul de patriarh ci vorbește doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al Sinodului de la Sardica din anul 343).

Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept Pentarhia – organizarea Bisericii în cinci patriarhii (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim – principalele orașe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, așa cum fusese articulată această idee în legislația împăratului Iustinian (în special în Novella 131). După ce a fost recunoscut formal la Sinodul Trulan (692), apelativul de patriarh a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii. Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliții care guvernau cele trei dioceze (politice) apărute din împărțirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul Dioclețian. Aceștia erau Exarhii Asiei (cu sediul la Efes), Capadociei și Pontului (cu centrul în Cezareea) și Traciei (cu capitala la Heracleea Sintica). Mai târziu, creșterea autorității scaunului de Constantinopol a dus la dispariția acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obișnuite (Fortescue, Orthodox Eastern Church, pp. 21-25). Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi și care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cinci patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când Sinodul de la Efes din anul 431 a recunoscut autocefalia Bisericii Ciprului, primatul acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.

Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceștia și-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria și părți din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria și Țara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, Arhiepiscopul Muntelui Sinai poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât și al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.

Istoria recentă a titlului

Pe 28 februarie 1870, lupta dintre greci și bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. Biserica Bulgariei a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei își avea reședința tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.

Capul Bisericii Georgiei, autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul Catolicoși-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ruse de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe 7 aprilie 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei și de Patriarhia Constantinopolului pe 3 martie 1990.

Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afara teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alții, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară și ierusalemiteană. Exarhii aflați sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".

În anul 1972, Episcopul José și Biserica Națională Mexicană au fost acceptate în Biserica Ortodoxă din America sub numele de "Exarhatul de Mexico," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului și al Sudului (care are în grijă și Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i Eparhie a Sudului.

Sub autoritatea Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obișnuit acesta este numit catolicos. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul Catolicosatului Răsăritului, și acesta cu sediul în India.

În Biserica Ortodoxă Română

Mitropoliții de Târgoviște și apoi București, precum și mitropoliții Sucevei, apoi Iașilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiți cu drept de jurisdicție canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiționale ale eparhiilor lor. Astfel, ei și-au exercitat jurisdicția asupra credincioșilor ortodocși din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureșul istoric, Pocuția și Transistria. După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) și titlul de Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, și comunități ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autoritățile Republicii Moldova odată cu recunoașterea juridică a existenței mitropoliei înseși.

Conform Statutului de Organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către chiriarh dintre arhimandiții sau protosinghelii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului și are „atribuții generale de îndrumare, de inspecție, de control la mănăstiri și de referent pentru problemele mănăstirești” și poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte și din Consiliul Eparhial, cu vot consultativ (art. 96 (5) ) și, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenței Consiliului eparhial (art. 101).

Surse

Legături externe